Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 9/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 9/
Ședința publică din 29 Ianuarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea apelului declarat de reclamanta, domiciliată în Reghin,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 252 din 19 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr. 4980/2005.
La apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că apelul este declarat în termen legal, fiind scutit de plata taxei de timbru, s-a cerut judecarea cauzei în lipsă, conform prevederilor art.242 aliniatul ultim Cod procedură civilă.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța constată că apelul este în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 252 din 19 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 4980/2005, s-a respins contestația formulată de împotriva Dispoziției nr. 201 din 30 septembrie 2005, emisă de Primăria comunei, precum și cererea de constatare a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare asupra imobilului.
La pronunțarea acestei sentințe, instanța a avut în vedere împrejurarea că familia ( și ), inițial împroprietăriți cu imobilul în litigiu, ulterior a pierdut dreptul de proprietate asupra acestuia, urmare a renunțării lor, imobilul a reintrat în proprietatea statului și a fost vândut în condițiile Legii nr. 112/1995, familiei și. Afirmativa nulitate absolută invocată de contestatoare, nu s-a adeverit, instanța stabilind că respectivul contract de vânzare-cumpărare s-a întocmit cu respectarea legii.
În altă ordine de idei, s-a reținut și faptul că, prin hotărâre judecătorească definitivă, s-a respins cererea formulată de pentru restituirea imobilului, astfel contestația formulată s-a considerat nefondată și s-a respins în consecință.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta, solicitând schimbarea în tot a sentinței pronunțate, admiterea cererii inițiale.
În motivare, apelanta a arătat că imobilul ce formează obiect al notificării sale, a rămas în posesia familiei, ca locuință de serviciu iar afirmativa declarație de renunțare la bunuri, nu poate fi considerată valabilă, nefiind semnată de soții.
Analizând sentința pronunțată, actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate de apelantă și din oficiu în considerarea caracterului devolutiv al căii de atac, instanța reține următoarele:
Reclamanta a formulat acțiunea înregistrată la Tribunalul Mureș sub nr. 4980 din 16 noiembrie 2005, solicitând, în contradictoriu cu Comisia locală constituită pentru aplicarea Legii nr. 10/2001, pronunțarea unei sentințe prin care să se dispună anularea deciziei nr. 201 din 30 septembrie 2005, emisă de primar, restituirea în natură către reclamantă a imobilului (casă și teren), situat în nr. 217, înscris în CF nr. 257, nr. top. 672,673.
A solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivare reclamanta a arătat că este moștenitoarea testamentară a defuncților și, foștii proprietari ai imobilului descris în petitul acțiunii.
După apariția Legii nr. 10/2001 a formulat notificare conform procedurii impuse de lege, dar prin dispoziția a cărei anulare o solicită, cererea sa a fost respinsă.
Apreciază că la emiterea dispoziției nu s-a efectuat o analiză aprofundată a situației imobilului, nu s-a acționat în spiritul actului normativ reparatoriu.
La dosarul cauzei s-au depus în copie: dispoziția a cărei anulare se solicită, notificarea trimisă de reclamantă, prin executorul judecătoresc, procesul verbal de preluare a imobilului, extras de carte funciară, titlul de proprietate emis pe seama antecesorilor reclamantei, alte acte considerate utile soluționării cauzei.
Pârâtul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii, arătând că reclamanta nu a depus suficiente dovezi în sprijinul afirmațiilor sale, că imobilul nu a fost înscris în cartea funciară pe numele antecesorilor reclamantei, că imobilul arătat a fost preluat de stat de la alți proprietari, nechemați în judecată.
Reclamanta a mai depus la dosar acte de stare civilă ale antecesorilor, testamentul autentificat prin care a fost instituită legatar universal, copia unor acte existente la Filiala Ma A rhivelor Statului, Hotărârea nr. 799 emisă de Comisia Județeană M pentru aplicarea dispozițiilor Legii nr. 112/1995, prin care s-a respins cererea antecesoarei reclamantei pentru restituirea aceluiași imobil, dispoziția nr. 51 din 17 august 2001 emisă de Primăria, prin care s-a respins cererea de restituire în natură către reclamantă a imobilului arătat, cu mențiunea că s-a propus acordarea despăgubirilor prevăzute de lege și s-a înaintat toată documentația comisiei județene pentru a dispune în consecință.
Din certificatul de moștenitor nr. 1262 din 11 octombrie 1991 rezultă că reclamanta este succesoare asupra cotei de parte din imobilul - proprietate extratabulară a antecesorului ( ), decedat la 18 septembrie 1989, situat în, nr. 152, comuna de, teren de 775 mp.
reclamantei au obținut și titlul de proprietate emis de comisia județeană constituită pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 asupra terenului de 5000 mp situat în au depus la dosar copia acestui titlu.
La 22 septembrie 2006, prin completare de acțiune reclamanta a solicitat instanței a se constata nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între Primăria prin reprezentanți și familia ( și ) contract care are ca obiect imobilul solicitat de reclamantă.
În motivare, s-a arătat că părțile au manifestat rea-credință la întocmirea tranzacției, întrucât aceasta s-a încheiat după primirea notificării reclamantei.
În altă ordine de idei, a arătat că imobilul, obiect al contractului, a constituit proprietatea antecesorului său și vânzătorul nu putea încheia respectivul contract.
După analizarea probelor depuse de părți, instanța a pronunțat sentința civilă nr. 252/2007, analizată în prezentul dosar.
Apelul reclamantei este nefondat și va fi respins, în consecință, sentința criticată va fi menținută integral pentru următoarele considerente:
, antecesorul reclamantei, a fost împroprietărit prin reforma agrară, în baza Decretului nr. 187/1945, cu terenul în suprafață de 6 iugăre și casa cu dependințe și curte în suprafață de 222 stjp. situată în nr. 217, imobil ce a aparținut numitului, conform titlului de proprietate nr. -, depus în copie la dosar.
reclamantei nu a făcut demersuri pentru înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit.
La 25 august 1954, în aplicarea prevederilor Decretului nr. 81/1954, organul local al puterii de stat a hotărât ca persoanele care au beneficiat de Decretul nr. 187/1945 și care nu se comportă ca buni gospodari, în sensul că nu locuiesc și nu îngrijesc imobilul, să piardă beneficiul dreptului atribuit. Între cei nominalizați figurează și antecesorul reclamantei.
Prin testament autentic, soția lui, a testat întreaga sa avere în favoarea reclamantei. Din cuprinsul testamentului rezultă că soțul testatoarei a predecedat, nu are succesori rezervatari și procedează astfel întrucât reclamanta s-a angajat să-i asigure întreținere și să o înmormânteze conform obiceiului locului.
La data întocmirii legatului, imobilul nu se afla în proprietatea testatoarei, el rămânând înscris în cartea funciară pe numele Statului Român.
La decesul testatoarei, survenit la 19 ianuarie 2000, nu s-a emis certificat de moștenitor pe seama reclamantei. Imobilul (casă și curte) a rămas în proprietatea statului, a fost închiriat familiei și începând din anul 1969, iar în conformitate cu prevederile Legii nr. 112/1995, această familie a dobândit prin contract de vânzare-cumpărare, dreptul de proprietate.
Așa cum s-a arătat anterior, după atribuirea către familia a imobilului în litigiu, aceasta nu a procedat la întabularea dreptului dobândit, nu a folosit pentru sine acest imobil, iar în anul 1954 imobilul a redevenit proprietate a statului în conformitate cu prevederile Decretului nr. 81/1954.
La data decesului numiților și, imobilul nu se afla în patrimoniul acestora, situație în care reclamanta nu putea invoca legatul universal pentru atribuirea imobilului.
Cererea formulată de reclamantă în fața instanței, pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare a fost întemeiat respinsă de prima instanță, din moment ce cumpărătorii aveau calitatea de chiriași și întruneau cerințele Legii nr. 112/1995, iar vânzătorii au acționat în calitate de reprezentanți ai statului (proprietar). Mai mult, în timpul vieții, antecesoarea reclamantei a solicitat atribuirea imobilului, iar prin hotărârea judecătorească definitivă cererea i-a fost respinsă.
De menționat este și faptul că, la cererea reclamantei apelante, cauza s-a amânat în mod repetat pentru a da posibilitate acesteia să depună și alte acte în dovedirea susținerilor.
Starea de fapt rezumată anterior rezultă din probele administrate în cauză, a fost reținută și de prima instanță la pronunțarea sentinței apelate.
În raport de această stare de fapt, instanța a aplicat corespunzător dispozițiile legale, în baza art. 296 Cod procedură civilă apelul formulat urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta, domiciliată în Reghin,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 252 din 19 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr. 4980/2005.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER,
Red.
Tehnored. BI/6ex
Jud.fond:
-27.03.2008-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
