Obligație de a face. Decizia 98/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 98/
Ședința publică din 29 ianuarie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva deciziei civile nr. 255 din 26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr- (număr în format vechi 3408/2007).
La apelul nominal se prezintă pentru reclamanta intimată Sindicatul ACORD Târgu-M, consilierul juridic lipsind pârâta recurentă Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul este declarat și motivat în termenul prevăzut de lege, scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, după care;
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală și temeinică, conform motivelor învederate în concluziile scrise pe care le depune la dosar. Invocă excepția tardivității recursului, sentința a fost comunicată la data de 22.10.2007, iar recursul a fost înregistrat la data de 07.11.2007, în cazul respingerii excepției, pe fond învederează faptul că nu au fost respectate dispozițiile contractuale. Subliniază faptul că nu s-au depus la dosar acte prin care să se dovedească cine are calitatea de proprietar al imobilului, din contractul de comodat nu rezultă în mod cert faptul că pârâta recurentă ar fi proprietara imobilului.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 5146/6 decembrie 2006, Judecătoria Târgu Mureșa admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Sindicatul ACORD Târgu M, reprezentat prin președinte, împotriva pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M și, drept consecință, a obligat pârâta să predea în folosință reclamantului spațiul în suprafață de 70 mp. situat în corpul A al imobilului din Târgu M,-, județul M, conform contractului de comodat nr. 1/22.09.2004.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin contractul de comodat menționat pârâta și-a asumat obligația de a preda reclamantului spațiul prevăzut în contract și în schița anexată acestuia, pe durata existenței personalității juridice a părților și în vederea realizării activităților sindicatului.
În ceea ce privește denunțarea unilaterală invocată de pârâtă prin adresa nr. 15787/16.08.2006, instanța a apreciat că aceasta este inoperantă în cauză, întrucât părțile nu au prevăzut o astfel de posibilitate de încetare a contractului, ci doar posibilitatea pentru comodant de a cere rezilierea acestuia înainte de termen, reziliere care nu a fost solicitată.
De asemenea, s-a reținut că dispozițiile art. 1572 - 1573 cod civil prevăd încetarea contractului de comodat la termen, la satisfacerea trebuinței comodatarului sau la termenul stabilit de instanță, în cazul în care comodantul s-ar afla într-o trebuință mare și neprevăzută, fără a reglementa posibilitatea denunțării unilaterale a contractului. În plus, dispozițiile legale invocate de pârâtă - art. 1436 Cod civil, se referă la contractul de locațiune și, fiind dispoziții speciale, referitoare la un contract determinat, nu pot fi invocate ca regulă generală și nu se aplică unui alt contract, cum este cel de comodat.
Drept consecință, față de prevederile art. 969 Cod civil, având în vedere obligațiile asumate de părți prin contractul încheiat și faptul că nu a intervenit nicio cauză de încetare a contractului, instanța a admis cererea formulată și a obligat pârâta să predea în folosință reclamantului, conform contractului de comodat nr. 1/22.09.2004, spațiul arătat în contract.
Împotriva hotărâri anterior descrise a declarat apel pârâta, acesta fiind respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 255/26 septembrie 2007 Tribunalului Mureș, care, împărtășind, în esență, opinia primei instanțe, a reținut în plus, că pârâta nu a probat faptul că are nevoie stringentă de spațiul din litigiu, astfel cum a invocat prin cererea de apel și cum era obligată, în raport de prevederile art. 1169 Cod civil. În plus, aceste nevoi pentru activitatea comodantului trebuiau să survină, conform art. 1573 Cod civil, "în curgerea termenului" și anume după încheierea contractului, fapt nedovedit conform art. 1169 Cod civil.
De asemenea, tribunalul a reținut că nu poate fi primită susținerea pârâtei, conform căruia, la acest moment, persoana juridică comodant nu mai este în ființă, întrucât potrivit art. 2 din nr.HG 1434/2004, Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M s-a înființat prin comasarea serviciilor publice specializate pentru protecția copilului anterioare. În consecință, în urma comasării instituția apelantă a preluat atât drepturile cât și obligațiile instituțiilor comasate ( fapt menționat expres și în art. 5 și 6 din nr.HG 1434/2004 ).
Prin urmare, apreciind criticile aduse hotărârii primei instanțe ca fiind nefondate, în temeiul prevederilor art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul a respins apelul formulat de pârâtă.
Aceasta a uzat în continuare de calea de atac a recursului, invocând faptul că de la data încheierii contractului și până la data de 4 august 2006, reclamantul nu a folosit spațiul din litigiu, astfel că pârâta, cu respectarea întocmai a prevederilor legale, a notificat denunțarea așa-zisului "contract de comodat", oferind reclamantului un spațiu corespunzător, situat pe-. S-a mai susținut că argumentele care au stat la baza denunțării contractului sunt de ordine publică, dată fiind diversificarea și amplificarea activității desfășurate de pârâtă în domeniul protecției copilului.
De asemenea, pârâta a invocat neintroducerea în cauză a Consiliului Județean M, în calitatea acestuia de proprietar al spațiului aflat în litigiu, precum și faptul că, deși parte în contract a fost M, acțiunea a fost formulată împotriva
În fine, s-au invocat prevederile art. 6 și 9 din contract, susținându-se că preluarea de către comodatar a spațiului și predarea lui în același moment conduce la încetarea contractului.
Prin întâmpinarea formulată, reclamantul a invocat, în primul rând, excepția tardivității recursului, iar pe fondul cauzei - respingerea acestuia ca nefondat, susținând legalitatea hotărârii atacate.
Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invocate, precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Excepția tardivității este nefondată, întrucât din procesul-verbal aflat la fila 33 dosar, rezultă că decizia instanței de apel a fost comunicată pârâtei la data de 23 octombrie 2007, astfel că declararea recursului la data de 7 noiembrie 2007 s-a făcut cu respectarea termenului de 15 zile, prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că argumentele invocate de primele două instanțe în soluționarea litigiului sunt corecte, criticile pârâtei neputând fi primite ca pertinente.
Astfel, prin contractul de comodat încheiat între părți, pârâta s-a obligat să predea spre folosință reclamantului spațiul descris în art. 3, iar prin clauza inserată la art. 4 s-a prevăzut încheierea convenției pe durata existenței personalității juridice a părților. Or, în cauză nu este întrunită cerința încetării personalității juridice a părților, pârâta fiind succesoarea în drepturi și obligații a fostei Direcții Generale pentru Protecția Drepturilor Copilului M, astfel cum rezultă în mod expres din prevederile art. 6 alin.2 din nr.HG 1434/2004.
În ceea ce privește invocarea calității de proprietar al spațiului aflat în litigiu a Consiliului Județean M, Curtea constată că o atare împrejurare nu prezintă relevanță sub aspectul supus examinării, întrucât acesta nu are calitate de comodant, contractul fiind încheiat de reclamant cu antecesoarea pârâtei, astfel că doar între aceștia are forța obligatorie prescrisă de art. 969 Cod civil. Cât despre necitarea în cauză a pretinsului proprietar, trebuie observat că pârâta nu a uzat de procedura atragerii terților într-un litigiu inițiat între alte persoane, conform prevederilor art. 49 - 66 Cod procedură civilă, astfel că nici această critică nu poate fi primită, instanțele neavând abilitarea legală de a introduce din oficiu alte persoane într-o cauză aflată în curs de soluționare.
De asemenea, nu subzistă nici susținerea ideii privind încetarea contractului de comodat în temeiul prevederilor art. 9, deoarece comodatarul nu s-a aflat niciodată în folosința spațiului, astfel că nu putea nici să-l predea comodantului, din probele administrate în cauză reieșind că părțile au amânat executarea convenției până la finalizarea lucrărilor de reparații la unul dintre corpurile clădirii în care este situat spațiul din litigiu, dată până la care reclamantul a fost de acord ca acesta să fie utilizat de către pârâtă. În schimb, odată cu solicitarea predării spațiului, prin adresa nr.406/04.08.2006, pârâta era datoare a-și îndeplini obligația asumată prin art. 5 din contract, denunțarea unilaterală ulterioară, notificată reclamantului prin adresa nr. 15787/16.08.2006, neputând avea niciun efect, întrucât nu a fost prevăzută de către părți, prin contractul încheiat, ca posibilitate de încetare a acestuia. De altfel, și prevederile art. 1572-1573 Cod civil, exclud denunțarea unilaterală a contractului de comodat, acesta având o natură diferită de cea a contractului de locațiune, care, într-adevăr, poate înceta printr-o astfel de procedură.
În plus, câtă vreme contractul aflat în litigiu nu a fost reziliat, acesta are putere de lege între părțile contractante, astfel că și pârâta este obligată a-l respecta. ( art. 969 Cod civil ).
Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu se regăsesc motive de nelegalitate în privința deciziei atacate, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul dedus judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului M, cu sediul în Târgu-M,-, județul M, împotriva deciziei civile nr. 255/26 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Mureș.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exemplare
25.02.2008
Jud.fond.
Jud.tr.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
