Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 90/2008. Curtea de Apel Cluj

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURARI SOCIALE,

PENTRU MINORI ȘI FAMILIE

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 90/A/2008

Ședința publică 5 martie 2008

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Couți

- - -

JUDECĂTORI: Tania Antoaneta Couți, Traian Dârjan

- -

GREFIER:

- -

S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 23/F din 15 ianuarie 2007, pronunțată de Tribunalul Bistrița N în dosarul nr-, privind și pe pârâtul primarul Municipiului B, având ca obiect plângere în baza Legii nr. 10/2001.

La apelul nominal, la prima și la a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Apelul a fost introdus în termenul legal, a fost comunicat pârâtului intimat și este scutit de la plata taxelor de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în cursul dimineții, a fos depusă la dosar, prin fax, o cerere prin care reclamantul apelant arată că înțelege să susțină apelul asa cum a fost formulat și solicită instanței judecarea cauzei în lipsă potrivit prevederilor art. 242 alin. 2 Cod proc. civ.

Curtea, din oficiu invocă inadmisibilitatea cererii de restituire în natură a imobilului în litigiu, raportat la prevederile art. 294 Cod proc. civ.

Instanța constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 23/F/15.01.2007 a Tribunalului Bistrița - s-a respins ca neîntemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamantul, împotriva dispoziției nr.1606/17.10.2006 emisă de Primarul municipiului B, în contradictoriu cu pârâtul MUNICIPIUL B, reprezentat de Primar.

Tribunalul reținut că prin Dispoziția nr.1606/17.10.2006 a fost soluționată notificarea formulată de reclamant în sensul că s-a stabilit calitatea acestuia de persoană îndreptățită la restituire pentru imobilele situate în B- 14, înscrise în nr.2978 B, nr. top.1542, casă de locuit și teren de 817. s-a reținut că imobilul casă este împărțit în 8 apartamente, din care pot fi restituite în natură doar apartamentele 3 și 4 și cota de teren corespunzătoare de 94/817 și pentru apartamentele 1, 2, 5, 6 și 7 s-a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile legii speciale, constând în titluri de despăgubire până la conversia în acțiuni la Fondul "Proprietatea", cu mențiunea că nu este posibilă compensarea cu alte bunuri sau servicii, întrucât Primăria B nu deține astfel de bunuri sau servicii.

În mod corect tribunalul a analizat dispoziția atacată doar sub aspectul măsurilor reparatorii în echivalent, deoarece acesta nu contestat aspectul imposibilității restituirii în natură.

În acest sens, tribunalul a constatat că dispozițiile Legii nr.l0/2001 în forma nemodificată, în care era reglementată măsura reparatorie sub forma despăgubirilor bănești nu mai este în vigoare, ca urmare a modificărilor aduse Legii nr.l0/2001 prin Legea nr.247/2005, care nu mai reglementează această formă de măsuri reparatorii.

Așa cum s-a pronunțat și instanța supremă, legea nouă se aplică imediat situațiilor obiective (legale), adică acelor situații juridice al căror conținut și efecte sunt imperativ stabilite de legiuitor. Stricto sensu, este avut în vedere momentul intrării în vigoare a legii noi, iar lato sensu, prezentul și viitorul, ambele determinate prin prisma acestui moment și materializate fie în situații juridice care urmează să existe, să se modifice ori stinge, fie în fapte juridice pendinte (facta pendentia) ori efecte viitoare ale unor raporturi juridice trecute (facta futura).

În speță, dreptul subiectiv își are fundamentul direct și imediat în preluarea abuzivă de stat a imobilului pentru care se pretind despăgubiri, adică într-un raport juridic trecut. Efectele viitoare ale acestui raport sunt imperativ stabilite, prin titlul VII al Legii nr.247/2005, lege nouă care este de imediată aplicare.

Astfel, măsurile reparatorii în echivalent ce pot fi acordate reclamantului sunt doar cele prevăzute de legea nouă, respectiv compensarea cu alte bunuri sau servicii sau despăgubirile reglementate de legea specială, adică titluri de despăgubire.

Faptul că reclamantul a avut îndoieli cu privire la caracterul efectiv al despăgubirii în această modalitate, justificat de faptul că nu cunoaște Fondul "Proprietatea" nu poate determina acordarea de despăgubiri bănești, cât timp această formă de despăgubire nu este reglementată de lege.

Este adevărat că în Jurisprudența CEDO, în cauzele contra României soluționate în anul 2006, s-a apreciat că prin acordarea de acțiuni la un organism colectiv nu s-ar realiza o despăgubire efectivă însă aceste statuări au fost făcute în condițiile în care reclamanții aveau "un bun" recunoscut printr-o hotărâre judecătorească definitivă iar operațiunile prealabile acordării despăgubirii efective(privind funcționarea Fondului "Proprietatea"), a căror ultimă fază era cotarea acțiunilor la bursă, nu erau finalizate. Or, în prezent, Fondul "Proprietatea" este funcțional, acțiunile sale sunt cotate la bursă, astfel că acordarea unei despăgubiri efective a reclamantului este asigurată și, în consecință, a respins acțiunea.

Împotriva acestei acțiuni formulat apel reclamantul, solicitând anularea sentinței apelate și rejudecând cauza, să fie admisă plângerea și modificată în parte Dispoziția 1606/17.10.2006 emisă de primarul mun. B, în sensul restituirii în natură și integral al imobilului situat în B-, înscris în CF 2978 B, nr.top 1542.

În motivarea apelului se arată că este îndreptățit la restituirea imobilului în natură și a solicitat unei persoane care nu are cunoștințe juridice să formuleze plângerea în fața instanței abia după finalizarea procesului a beneficiat de consultanță de specialitate și a înțeles că plângerea nu a fost formulată conform dorințelor sale și s- înțeles că apelantul solicită măsuri reparatorii în echivalent și nu restituirea în natură imobilului.

Prin întâmpinare pârâtul intimat Municipiul Bas olicitat respingerea apelului, invocând inadmisibilitatea modificării în apel obiectului sau cauzei cererii de chemare în judecată, potrivit disp. art.294 Cod proc.civ.

Susținerile reclamantului că nu ar fi cunoscut modul în care a fost redactată plângerea sunt circumstanțiale, deoarece acesta a fost prezent în instanță la fondul cauzei și cu această ocazie au fost respectate disp.art.142 Cod proc.civ. doamna fiind o persoană de încredere a apelantului care asigurat traducerea.

Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:

Reclamantul formulat contestație împotriva art.3 din Dispoziția primarului, prin care i se acordau măsuri reparatorii în echivalent pentru apartamentele vândute în temeiul Legii nr. 112/1995, întrucât nu are încredere în Fondul Proprietatea și solicită despăgubiri în EURO, urmând ca suma stabilită să fie virată în contul pe care-l va indica reclamantul. Această contestație este formulată personal de către reclamant și expediată din Germania (2-3).

Într-adevăr, notificarea pentru restituirea imobilului situat în B, str. -. - nr.17, fost formulată de către mandatara reclamantului, Lang, în baza împuternicirii speciale acordate de reclamant (24, 83), însă aceasta nu l-a reprezentat pe reclamant în instanță. La primul termen de judecată stabilit pentru data de 18.12.2006 reclamantul nu s-a prezentat și a fost citat cu actele depuse de pârâtul intimat. Prin cererea înregistrată în 4.01.2007, reclamantul precizează instanței că nu s-a prezentat la termenul din 18.12.2006 deoarece adresa fost menționată greșit, nefiind indicat codul poștal, și solicită comunicarea corespondenței s doamnei Lang, mandatarei acestuia, precum și acordarea unui termen pentru a se prezenta în instanță însă, la termenul din 15.01.2007 reclamantul legitimat cu pașaportul s-a prezentat în instanță. Acesta a arătat că nu cunoaște limba română, însă a fost însoțit de doamna legitimată cu pașaportul, care a asigurat traducerea, și reclamantul personal susținut acțiunea cum a fost formulată în sensulacordării despăgubirilor băneștiîn euro și nu sub formă de acțiuni la Fondul Proprietatea.

În mod corect instanța de fond precizează în considerente că reclamantul nu contestat legalitatea și temeinicia dispoziției sub aspectul posibilității restituirii în natură întregului imobil, ci a fost nemulțumit de forma măsurilor restituirii în natură prin echivalent propuse de Primarul mun. și considerentele instanței au avut în vedere această critică formulată de reclamant.

Prin apelul formulat reclamantul solicită restituirea în natură pentru întreg imobilul situat în B- înscris în CF 2978 B, susținând faptul că plângerea a fost redactată de o cunoștință din România și solicitarea reclamantului nu a fost înțeleasă când s- menționat că s-a solicitat plata în echivalent bănesc și nu restituirea în natură.

Cererea formulată de reclamant în apel este o cerere nouă deoarece la fondul cauzei s-a solicitat despăgubiri în EURO, cerere susținută personal în fața instanței de fond de către reclamant, și în aceste circumstanțe nu se poate susține o neînțelegere solicitărilor reclamantului.

Principiul de bază care guvernează principiul civil este principiul disponibilității părții, conform căreia partea care investește instanța este liberă să stabilească cadrul procesual, obiectul acțiunii, să administreze probele să continue acțiunea sau să renunțe la aceasta, să pună în executare hotărârea obținută, să exercite căile de atac. Instanța nu poate să schimbe obiectul cererii cu care a fost investită de către reclamant. Este de remarcat faptul că acesta a semnat plângerea prin care solicitat despăgubiri în EURO, mai mult a fost prezent în ședința publică din 15.01.2007, și a susținut acțiunea și a solicitat despăgubiri bănești în EURO și nicidecum restituirea în natură întregului imobil. Deși reclamantul nu cunoaște limba română, a fost însoțit de o persoană pe care acesta a ales-o ca și traducătoare, fiind respectate astfel disp.art.142 Cod proc.civ. care permite ca traducerea să fie făcută nu numai de către un expert autorizat, ci și de o persoană de încredere.

Așadar, solicitarea restituirii în natură a imobilului nu se datorează unei greșite traduceri făcute de persoana care-l însoțea pe reclamant, deoarece la data pronunțării instanței de fond aceasta era dorința reclamantului, ci, ca urmare consultanței acordate de o firmă de avocatură, care și redactat cererea de apel.

Potrivit disp. art.294 Cod proc.civ. în apel nu se poate schimba obiectul cererii de chemare în judecată și nu se pot face alte cereri noi. Legiuitorul introdus această dispoziție legală pentru a nu se încălca principiul celor două grade de jurisdicție. Dacă la instanța de fond s-a solicitat măsura reparării prin echivalent, respectiv despăgubiri în EURO, în apel nu poate fi criticată sentința pronunțată de tribunal pentru că nu s-a atribuit în natură imobilul, deoarece această cerere nu a fost formulată în fața acestei instanțe.

Faptul că reclamantul nu cunoaște limba română nu este o scuză pentru putea schimba obiectul cererii, deoarece acesta mandatat o persoană pentru restituirea imobilului în natură, respectiv d-na Lang, însă plângerea nu a fost formulată prin intermediul acestei mandatare, ceea ce denotă că reclamantul a renunțat la mandatul acordat și înțeles să își formuleze singur plângerea. Invocarea în apel a faptului că dorința sa nu a fost corect înțeleasă de către persoana care i-a redactat cererea este un subterfugiu și este în contradicție cu art.723 Cod proc.civ. care presupune exercitarea drepturilor procesuale cu bună credință.

Singura critică formulată în apel vizează atribuirea în natură întregului imobil solicitat prin notificare de către reclamant și nu este dezvoltată nici o critică de netemeinicie sau nelegalitate raportat la sentința pronunțată de către tribunal.

Analizând sentința apelată raportat la disp.art.292 și 295 Cod proc.civ. curtea constată că sentința pronunțată de Tribunalul Bistrița - este legală și temeinică și pentru considerentele mai sus reținute, în temeiul art.296 Cod proc.civ. va respinge ca nefondat apelul reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 23/F din 15 ianuarie 2007 Tribunalului Bistrița -N, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.

Decizia este definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Dată și pronunțată în ședința publică din 2 aprilie 2008.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

- - - - - - -

Red. CT dat. GC

4 ex/22.04.2008

Jud.primă instanță:

Președinte:Tania Antoaneta Couți
Judecători:Tania Antoaneta Couți, Traian Dârjan

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 90/2008. Curtea de Apel Cluj