Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 91/2009. Curtea de Apel Timisoara

ROMANIA

CURTEA DE APEL Operator 2928

SECTIA CIVILĂ

DOSAR NR.30627/1/C/2005

DECIZIA CIVILĂ NR.91

Ședința publică din 22 aprilie 2009

PREȘEDINTE: Maria Petria Martinescu

JUDECĂTOR 2: Trandafir Purcăriță

GREFIER: - -

S- luat în examinare acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta și continuată de moștenitorii testamentari și împotriva pârâților Statul Român prin Consiliul Local A, Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară A, și, având ca obiect Legea nr.10/2001.

La apelul nominal, se constată lipsa părților.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterea în fond a acțiunii civile a avut loc în ședință publică din data de 13 aprilie 2009, cele declarate au fost consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și s-a amânat pronunțarea pentru data de 15 aprilie 2009, apoi pentru data de 22 aprilie 2009,

CURTEA

Deliberând asupra acțiunii civile de față, constată:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad la 30.06.2004, reclamanta a chemat în judecată pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară pentru ca în contradictoriu cu acest pârât, să fie desființată măsura cuprinsă în adresa nr.2619/3.06.2004 a pârâtului, să se constate trecerea abuzivă în proprietatea statului fără titlu valabil a apartamentului nr.4 din imobilul situat în A,--6; să fie obligată pârâta la restituirea în natură a imobilului și la radierea dreptului de administrare înscris în CF 7437 A în favoarea Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei.

La termenul de judecată din 28 septembrie 2004 reclamanta și-a precizat acțiunea și-a lărgit cadrul procesual în sensul că a chemat în judecată pârâtul pentru a se constata simulația în varianta operațiunii fictive în ceea ce privește contractul de vânzare cumpărare încheiat între și cu privire la imobilul situat în A,-, nr.top.260 și a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între și cumpărătorul.

A mai solicitat ca Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară să fie obligat să restabilească situația în cartea funciară 209 A și să restituie imobilul, să radieze dreptul de proprietate al lui, precum și notarea dreptului de administrare stabilit în favoarea Direcției Generale pentru Agricultură; să se dispună radierea din CF colectivă 17436 Aad reptului de proprietate al Statului Român de sub B 2 și a dreptului de administrare a Oficiului Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară de sub B 3 cu privire la apartamentul cu nr.top.260/b/4 precum și a dreptului de proprietate al lui, radierea dreptului de proprietate al statului din CF individuală 17437 A de sub B 1 și notările dreptului de administrare al Ministerului Silviculturii și Industriei de sub B 2 precum și a celorlalte drepturi de administrare notate sub B 4 și B 5 și în final, să se dispună intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor inscrise in CF 17436 A și 17437 A cu titlu de moștenire după.

S-a arătat în motivarea acțiunii că soții și au avut în proprietate imobilul înscris în CF 209 A și din cauza măsurilor anti-evreiești adoptate în România în timpul celui de-al doilea război mondial, proprietara, succesoare și a defunctului său soț, a încheiat operațiuni fictive de vânzare-cumpărare a imobilului înscris în cartea funciară mai sus-indicată cu salariații Intreprinderii Forestiere fondată de reclamantă împreună cu soțul său.

Tot la data de 28 septembrie 2004, a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat respingerea acțiunii cu privire la revendicarea apartamentului nr.4 din A,--6.

Prin sentința civilă nr.20 din 18.01.2005 Tribunalul Arad - Secția civilă a admis acțiunea precizată și a constatat trecerea abuzivă în proprietatea Statului Român a imobilului situat în A,--6, constatat simulația în ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare încheiat în L la 25 martie 1941 între văduva lui, născută, și cumpărătorul cu privire la imobilul sus-menționat și cu privire la contractul de vânzare-cumpărare încheiat la 8.03.1943 între vânzătorul și cumpărătorul cu privire la același imobil, a obligate Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară să restituie în natură și în deplină proprietate imobilul sus-menționat și a dispus restabilirea situației anterioare și radierile solicitate de reclamantă.

Impotriva acestei sentințe a declarat apel intervenientul, apel ce a fost admis de Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr.1777/A din 6 octombrie 2005, fost schimbată în tot sentința apelată și a fost respinsă acțiunea principală în totalitate.

A fost admisă în schimb cererea de intervenție formulată de.

In considerentele deciziei din apel s-a reținut că deși a fost solicitată constatarea simulației în cazul contractului de vânzare-cumpărare din 27.03.1941 nu l-a chemat în judecată pe cumpărătorul sau pe moștenitorii acestuia pentru a le fi opozabilă hotărârea.

In al doilea rând reclamanta nu a prezentat pentru cele două vânzări pe care le consideră fictive un act secret încheiat concomitent cu cele publice și care să ateste voința reală a părților contractante.

Impotriva acestei hotărâri au declarat recurs și succesori ai reclamantei.

In recursul declarat de aceștia se critică lipsa de rol activ a instanței de apel, în sensul că dacă a constatat că nu a fost chemat în judecată în cadrul capătului de cerere referitor la simulație, instanța de apel avea posibilitatea să desființeze sentința primei instanțe în conformitate cu prev.art.297 alin.2 pr.civ. și să evoce fondul, punând în discuție necesitatea chemării în judecată a numitului sau a moștenitorilor acestuia.

Recurenții mai consideră că numai în situația în care reclamanta ar fi refuzat să extindă cadrul procesual, acțiunea trebuia respinsă ca inadmisibilă, dar nu pe fond.

Pentru aceste considerente, moștenitorii reclamantei solicită trimiterea cauzei la Curtea de Apel Timișoara pentru judecarea cauzei în primă instanță.

Prin decizia civilă nr.2950 din 3.04.2007 Inalta C de Casație și Justiție Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, a admis recursul reclamanților, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului declarat de intervenientul împotriva sentinței civile nr.20/2005 a Tribunalului Arad la Secția civilă a Curții de Apel Timișoara deoarece, decizia cu nr.1777/A/6.10.2005 a acestei instanțe a fost pronunțată cu încălcarea normelor de procedură prevăzute de art.129 alin.2 pr.civ. ceea ce conduce la nulitatea ei conform art.105 alin.2 pr.civ.

In atare situație, în temeiul art.297 alin.2 teza a II-a pr.civ. se impunea admiterea apelului și anularea sentinței primei instanțe și judecarea pe fond a cauzei de către instanța de apel.

Prin decizia civilă nr.377/A/10.09.2007 a fost admis apelul declarat de intervenientul împotriva sentinței civile nr.20/18.01.2005 pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.3712/2004, pe care a anulat-o și a dispus reținerea cauzei spre judecare în fond la Curtea de Apel Timișoara, fixând termen de judecată la 8 octombrie 2007, în contradictoriu cu reclamanții intimați și, cu pârâții intimați Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară A și Statul Român prin Consiliul Local A, jud.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a avut în vedere faptul că nici prima instanță nici instanța de apel nu și-au exercitat rolul activ prev. de art.129 alin.2 teza și nu a pus în discuție necesitatea lărgirii cadrului procesual inițial prin formularea de către partea interesată a unei cereri de intervenție forțată a cumpărătorului-moștenitorilor cumpărătorului din contractul de vânzare-cumpărare pretins simulat.

Incălcând această normă imperativă care reglementează un principiu fundamental al procesului civil, sentința pronunțată de prima instanță este lovită de nulitate conform art.105 alin.2 pr.civ. și urmează a fi anulată potrivit art.297 alin.2 teza a II-a pr.civ.

In conformitate cu acest ultim text de lege urmează ca procesul să fie reținut spre rejudecare la Curtea de Apel.

La termenul de judecată din 10.09.2007, în cauză s-a prezentat pentru reclamanții și, avocat, care a solicitat introducerea în proces a moștenitorilor defunctului și anume: junior, și. A solicitat citarea acestora în cauză și pentru a se pune în discuție formularea unei astfel de cereri de intervenție forțată se consideră necesară amânarea cauzei pentru data de 8 octombrie 2007.

Procedând la soluționarea cauzei pe fond după anularea în condițiile art.297 alin.2 pr.civ. a sentinței civile nr.20/18.01.2005, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr.3712/2004, Curtea constată următoarele:

După pronunțarea deciziei civile nr.377/2007 a Curții de Apel Timișoara - secția civilă, la dosar a fost depus de către pârâtul, prin reprezentantul său, un genealogic al familiei, iar instanța a pus în vedere pârâților să indice numele exacte și adresele tuturor moștenitorilor și să depună actele de stare civilă.

Prin încheierea de ședință din 3.12.2007, Curtea de Apel Timișoara în temeiul disp.art.243 pr.civ. a dispus suspendarea judecății cauzei până la indicarea de către reclamanți tuturor moștenitorilor defunctului, decedat la data de 21.08.1953, în vederea lărgirii cadrului procesual legal, și față de care sentința pronunțată în cauză să fie opozabilă.

La data de 11.09.2008, reclamanții au formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, solicitând și introducerea în cauză a moștenitorilor a pârâtului, decedat în 1953, ca fiind, strănepot de fiu ( fiul lui, decedat în 1969), strănepot de fiu în prezent stabilit în Franța, strănepot de fiu ( nepotul de fiică al lui, respectiv fiul lui, căsătorită, născută în 1914 și decedată în 1984) și, nepoată de fiu, respectiv fiica lui, decedat în 1969.

Celelalte părți nu au contestat calitatea de moștenitori ai defunctului, astfel că, aceștia au fost introduși în cauză ca pârâți.

Calitatea de moștenitori a acestor pârâți a fost confirmată și de actele de stare civilă depuse parțial la dosar de reclamant, precum și de declarația făcută în fața instanței de către pârâtul .

In termen de pronunțare, părțile au depus concluzii scrise.

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad la 30.06.2004, reclamanta a chemat în judecată pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară pentru ca în contradictoriu cu acest pârât, să fie desființată măsura cuprinsă în adresa nr.2619/3.06.2004 a pârâtului, să se constate trecerea abuzivă în proprietatea statului fără titlu valabil a apartamentului nr.4 din imobilul situat în A,--6; să fie obligată pârâta la restituirea în natură a imobilului și la radierea dreptului de administrare înscris în CF 7437 A în favoarea Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară și înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei.

La termenul de judecată din 28 septembrie 2004 reclamanta și-a precizat acțiunea și-a lărgit cadrul procesual în sensul că a chemat în judecată pârâtul pentru a se constata simulația în varianta operațiunii fictive în ceea ce privește contractul de vânzare cumpărare încheiat între și cu privire la imobilul situat în A,-, nr.top.260 și a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între și cumpărătorul.

A mai solicitat ca Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară să fie obligat să restabilească situația în cartea funciară 209 A și să restituie imobilul, să radieze dreptul de proprietate al lui, precum și notarea dreptului de administrare stabilit în favoarea Direcției Generale pentru Agricultură; să se dispună radierea din CF colectivă 17436 Aad reptului de proprietate al Statului Român de sub B 2 și a dreptului de administrare a Oficiului Județean de Cadastru și Publicitate Imobiliară de sub B 3 cu privire la apartamentul cu nr.top.260/b/4 precum și a dreptului de proprietate al lui, radierea dreptului de proprietate al statului din CF individuală 17437 A de sub B 1 și notările dreptului de administrare al Ministerului Silviculturii și Industriei de sub B 2 precum și a celorlalte drepturi de administrare notate sub B 4 și B 5 și în final, să se dispună intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor inscrise in CF 17436 A și 17437 A cu titlu de moștenire după.

S-a arătat în motivarea acțiunii că soții și au avut în proprietate imobilul înscris în CF 209 A și din cauza măsurilor anti-evreiești adoptate în România în timpul celui de-al doilea război mondial, proprietara, succesoare și a defunctului său soț, a încheiat operațiuni fictive de vânzare-cumpărare a imobilului înscris în cartea funciară mai sus-indicată cu salariații Intreprinderii Forestiere fondată de reclamantă împreună cu soțul său.

Tot la data de 28 septembrie 2004, a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat respingerea acțiunii cu privire la revendicarea apartamentului nr.4 din A,--6, arătând că, reclamanta a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent apartamentului nr.4 din imobilul menționat, motivând că după cum rezultă din CF 209 A, și, antecesorii săi au fost proprietarii imobilului.

Se mai arată că, în conformitate cu înscrierile din cartea funciară pe acest imobil apare ca proprietar în anul 1941, iar în 1943, acesta a vândut imobilul lui.

Intervenientul susține că antecesorii reclamantei nu puteau să cumpere doar apartamentul nr.4 din imobil, atâta vreme cât, apartamentarea clădirii a fost efectuată abia în 1950.

Cererea de intervenție de asemenea este însoțită de extrase de carte funciară.

și soția sa, născută, au fost proprietarii imobilului situat în A--6, înscris în CF 209 A, cu nr.top.260/b, dreptul lor fiind înscris în CF sub B 5,6.

După decesul soțului, soția a fost înscrisă cu succesiunea acestuia sub B 7.

Datorită situației politice existente în România, în timpul celui de-al doilea război mondial, fiind de naționalitate evreică, a fost nevoită să încheie operațiuni fictive de vânzare-cumpărare, pentru imobil, cu salariați ai Intreprinderii Forestiera, jud.A, întreprindere fondată de antecesoarea reclamantei.

La data de 17.07.1941, imobilul a fost vândut lui, care era salariat al Fabricii Forestiera și apoi în 1942 s-a restabilit situația de carte funciară, prin aplicarea art.1 din Legea nr.254/1941, care prevedea că " imobilele urbane care sunt proprietatea evreilor, persoane fizice sau societăți evreiești, intră deplin drept în patrimoniul statului de la data publicării decretului lege de față".

Aplicare ce presupunea interzicerea înstrăinării imobilelor aflate în această situație către alte persoane.

In cartea funciară, sub B 10, apare la data de 5.10.1942 înscrisă măsura restabilirii situației juridice anterioare, la cererea Centrului Național de - Comisia Specială instituită conform art.124 din Legea nr.398/1941, și se reînscrie dreptul de proprietate al cumpărătorului, iar sub B 14 la 20.07.1943, apare înscris dreptul de proprietate al cumpărătorului, care la rândul său era salariat al Fabricii Forestiera.

Din actele dosarului, rezultă că, proprietara a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a împiedica preluarea imobilului de către stat, în cadrul măsurilor anti evreiești, luate în acea perioadă, astfel, contractul de vânzare-cumpărare, prin care imobilul a fost vândut cumpărătorului, a fost autentificat chiar la data de 27.03.1941, dată la care a fost adoptată Legea nr.254, publicarea ei a avut loc cu o zi mai târziu, dar evreii erau supuși unor presiuni prevăzute în Decretul nr.3347/1940, la care face referire chiar Legea nr.254, pentru a evita o astfel de preluare a imobilului de către stat, ca și alți evrei au încercat să evite trecerea la stat a proprietăților lor și au încheiat contracte fictive cu cetățeni de naționalitate română, pe care i-au considerat de încredere.

Moștenitorii lui recunosc faptul că, antecesorul lor nu avea posibilitatea să cumpere acest imobil și că, niciodată nu s-a simțit proprietarul lui, dar a dorit să o ajute pe la a cărei întreprindere acesta a lucrat, motiv pentru care, a fost și arestat.

Ulterior prin alte acte normative, situația de carte funciară a fost restabilită, imobilul s-a întors la, apoi s-a restabilit situația de carte funciară în baza Legii nr.398/41 în favoarea Lui și în 1943, tot pentru salva proprietatea lui a vândut acest imobil lui.

Și la 125 din dosarul Curții de Apel Timișoara, pârâtul, confirmă existența simulației din contractele întocmite în 1941 și 1943, arătând că, bunicul său nu a fost proprietarul acestui imobil și nici vânzătorul său real.

In ceea ce privește apartamentul 4, pentru care se poartă prezentul litigiu, instanța reține faptul că, acest apartament a fost sediul social al firmei și a fost preluat de către stat prin naționalizare în baza Legii nr.119/1948, deci naționalizarea a avut un alt temei juridic decât restul clădirii în care acest apartament s-a aflat.

acestui apartament s-a efectuat odată cu naționalizarea întregii Întreprinderi și în ceea ce privește apartamentul acesta a fost înscris în CF 17437 A, în proprietatea Statului Român ca urmare a naționalizării.

Este adevărat că prin decizia civilă nr.115/2002 a Curții de Apel Timișoara - secția civilă, aflată la 19-21 din dosarul 2553/2005, s-a restituit în natură intervenientului, imobilul din CF 17436 individuală 17437 și din CF ind 17348.

Insă, în ceea ce privește apartamentul nr.4 ce se discută în acest litigiu, așa cum s-a arătat, acesta a fost naționalizat în baza Legii nr.119/1948, odată cu Întreprinderea, fiind sediul social al acelei firme.

Din actele rezultă și faptul că, și contractul încheiat către a fost tot un contract fictiv, pentru a se salva averea lui, împrejurare ce rezultă din declarațiile de martor aflate la dosar.

De altfel, intervenientul nu a reușit să dovedească susținerile sale referitoare la faptul că a devenit proprietarul acestui bun în 1943, pe baza unei cumpărări reale, iar actele pe care acesta le-a depus în sensul că din 1921 imobilul a fost închiriat de, urmează a fi înlăturate, atâta vreme cât, acesta a devenit proprietar în 1943.

Față de materialul probator administrat în cauză, rezultă că, între părți a existat o simulație a actelor întocmite, că niciodată intenția antecesoarei reclamantei nu a fost aceea de a înstrăina cu adevărat dreptul de proprietate asupra imobilului și prin urmare, statul nu are un titlu valabil asupra imobilelor reprezentate.

Se mai reține faptul că, reclamanta din acest dosar a decedat în timpul procesului și în cauză au fost introduși moștenitorii acesteia, și, care au înțeles să continue acțiunea formulată de antecesoarea lor, prin care aceasta solicita să se constate trecerea abuzivă în proprietatea statului apartamentului nr.4 și restituirea lui în natură.

Având în vedere prev.art.1175 Cod civil, urmează a se constata simulația asupra contractelor întocmite în 1941 și 1943, și prin urmare, trecerea în proprietatea statului a apartamentului nr.4 în baza Legii nr.119/1948 a fost nelegală.

Mai mult de atât, reclamanta era acționară la Întreprinderea, din tabelul aflat la fila 18 dosar fond, rezultând că, aceasta deținea un număr de 660 acțiuni la societtea respectivă și prin urmare nu intra în categoria persoanelor prev. de D 92/1950.

Preluarea acestui apartament s-a făcut de la o persoană care nu era proprietarul real și în speță sunt incidente disp.art.1 alin.3 din Normele de aplicare a Legii nr.112/1995, modificată prin HG 11/1997, astfel că, reclamanta a chemat în judecată și Statul Român pentru care sentința să-i fie opozabilă.

Ca urmare a desființării contractelor simulate, urmează a se restabili și situația de carte funciară, de radiere a dreptului de proprietate al statului, de radierea a dreptului de administrare a Oficiul Județean de cadastru și întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantei.

Cu privire la cererea de intervenție, formulată de, această cerere urmează a fi respinsă, întrucât antecesorul acestuia a devenit proprietar în baza unui act simulat și astfel intervenientul nu poate dobândi în proprietate un bun, pe care antecesorul său nu mai este proprietar.

In baza art.274 pr.civ. pârâții vor fi obligați la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată față de reclamanți.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta și continuată de moștenitorii testamentari și împotriva pârâților Statul Român prin Consiliul Local A, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară A, și.

Constată trecerea abuzivă în proprietatea Statului Român a imobilului situat în A,--6, înscris în CF 209 A, cu nr.top.260/b, compus din clădire cu 6 apartamente și teren în suprafață de 442 mp.

Constată simulația în ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare încheiat în L la data de 25.03.1941, între văduva lui născută și cumpărătorul cu privire la imobilul menționat mai sus, precum și a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 08.03.1943, între vânzătorul și cumpărătorul cu privire la același imobil.

Obligă pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară A să restituie în natură imobilul din litigiu.

Dispune restabilirea situației anterioare de CF 209 A în sensul intabulării dreptului de proprietate a lui de sub B 8 și B 11 și intabulării dreptului de proprietate a lui de sub B 14.

Dispune radierea dreptului de proprietate a lui din CF individuală nr.17438 A de sub B III și notarea dreptului de administrare a titularilor Direcția Generală pentru Agricultură, Industrie Alimentară și Ape a Județului A, de sub B 4 și Oficiul de Cadastru, Geodezie și Cartografie A de sub B 5, cu privire la apartamentul cu nr.260/b/1 - 260/b/III și 260/b/V-260/b/VI.

Dispune radierea din CF colectivă 17436 A, dreptul de proprietate al Statului - Ministerul Industriei, Întreprinderea A de sub B 2 și a dreptului de administrare a Oficiului Județean de cadastru, Geodezie și Cartografie A, de sub B 3 cu privire la apartamentul cu nr.top.260/b/III, precum și a dreptului de proprietate lui de sub B 1, cu privire la apartamentele cu nr.top.260/b/1, 260/b/III - 260/b/II - 260/b/VI.

Dispune radierea dreptului de proprietate al Statului din CF individuală 17437 A de sub B 2, a dreptului de administrare a Direcției Generale pentru Agricultură, Industrie Alimentară și Ape a județului A, de sub B 4 și a dreptului de administrare a Oficiului Județean de Cadastru, Geodezie și Cartografie A de sub B 5.

Dispune intabularea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilelor înscrise în CF 17436 A și 17437 A cu titlul de moștenire după și restituire conform Legii nr.10/2001.

Respinge cererea de intervenție formulată de intervenientul.

Obligă pârâții la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 22 aprilie 2009.

PRESEDINTE, JUDECATOR,

- - - - -

GREFIER

- -

Red./26.05.2009

Dact.MM/12 ex./26.05.2009

Se comunică:

-interv.apel. - A str.-.-. nr.42.17

La avocat

-int. - A-.8 jud.

- idem

-int. - jr. - nr.189 jud.

- - nr.125

- - la - nr.125

- idem

- - la ușa instanței

- Oficiul de Cadastru - A--6 jud.

-Consiliul Local A Bd.- n 79

Președinte:Maria Petria Martinescu
Judecători:Maria Petria Martinescu, Trandafir Purcăriță

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 91/2009. Curtea de Apel Timisoara