Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 92/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 92/A/2008
Ședința publică de la 16 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Augustin Mândroc
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelurilor declarate de reclamanții, și intimații PRIMĂRIA MUNICIPIULUI H și CONSILIUL LOCAL H, împotriva sentinței civile nr.499 din 21.12.2007 pronunțată în dosar civil cu nr.de mai sus având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat în substituirea av-Dumitresc pentru reclamanții apelanți și, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelurile sunt motivate, scutite de plata taxei de timbru, iar cauza a fost repusă pe rol pentru punerea în discuție a calității procesuale a apelanților Primăria mun.H și Consiliul local
Se constată că la dosar s-au depus prin registratură, trimise prin fax, precizări la acțiune din partea apelantelor Primăria municipiului H și Consiliul local al municipiului
Instanța pune în discuție calitatea procesuală a apelanților Primăria municipiului H și Consiliul local al municipiului
Avocatul reclamanților apelanți este de părere că aceste părți nu au calitate procesuală pentru înaintarea apelului.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat solicită admiterea apelului declarat de către reclamanți pentru motivele invocate în scris, și respingerea apelului declarat de Primăria municipiului H și Consiliul local al municipiului
Solicită cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
CURTEA DE APEL
Asupra apelurilor de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.499/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamantele și în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului H, fiind anulată dispoziția nr.2226/2007 emisă de pârât care a fost obligat să emită o nouă dispoziție prin care să propună măsuri reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri pentru imobilul expropriat înscris în CF nr.100 nr.top. 800/2 situat în H,-.
Reclamantele au fost obligate la restituirea sumei de 80.000 lei reactualizată conform OUG nr.184/2002 primită de către defunctul pentru imobil.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantele sunt persoane îndreptățite la restituirea imobilului, în nume propriu și ca moștenitoare a lui, și că respingerea notificării de Primarul mun.H cu motivarea că nu s-au depus înscrisuri în copii legalizate este excesivă în condițiile în care înțelesul art.23.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001 copiile actelor doveditoare pot fi legalizate sau pot fi copii certificate de parte sau de mandatarul acesteia.
Pe fond s-a reținut că nu este posibilă restituirea în natură a imobilului astfel că în temeiul art.26 alin.3 coroborat cu art.1 pct.2 din Legea nr.10/2001 s-a apreciat că acțiunea reclamantelor este întemeiată, iar pârâta a fost obligată să emită dispoziție de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri pentru imobilul expropriat.
Având în vedere declarația pe proprie răspundere a reclamantei din care rezultă că antecesorul său a primit suma de 80.000 lei despăgubiri, în temeiul art.11 din Legea 10/2001 prima instanță a obligat reclamantele la restituirea acestei sume.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele cât și Primăria mun.H și Consiliul local al mun.
Prin apelul formulat, reclamantele au solicitat modificarea sentinței în sensul înlocuirii dispoziției de obligare la restituirea suma de 80.000 lei cu dispoziția scăderii acestei sume din măsurile reparatorii prin echivalent, conform art.11 alin.7 din Legea nr.10/2001 și obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare se arată că hotărârea este nelegală și netemeinică sub aspectul obligării la plata sumei de 80.000 lei, neexistând un astfel de capăt de cerere și nici cerere reconvențională formulată de pârât. Astfel, prima instanță nu putea ca în propria acțiune să oblige reclamantele la restituirea acestei sume, existând posibilitatea ca pârâtul să pună în executare silită această dispoziție independent de acordarea sau neacordarea despăgubirilor pentru imobilul expropriat.
În drept invocă art.11 alin.7 din Legea nr.10/2001.
La rândul lor, prin apelul promovat, Primăria mun.H și Consiliul local al mun.H au solicitat schimbarea în totalitate a sentinței civile atacate în sensul respingerii ca inadmisibilă și neîntemeiată a acțiunii reclamanților.
În expunerea motivelor de apel se arată că prin mai multe adrese s-a solicitat reclamantelor să depună copii legalizate a actelor doveditoare din dosarul notificării, fără ca acestea să dea curs solicitărilor.
Susțin că greșit instanța fondului a motivat că înțelesul pct.23.3 din normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001 este în sensul că "respectivele copii pot fi legalizate sau pot fi copii certificate de parte sau de mandatarul acestuia" întrucât articolul menționat prevede că actele pot fi certificate pentru conformitate doar de către instituțiile care le-au emis sau de persoanele abilitate în acest sens, în nici un caz de reclamante sau de mandatarul lor.
Mai precizează că emiterea unei noi dispoziții fără a avea copii legalizate sau certificate de pe actele doveditoare înseamnă încălcarea dispozițiilor legale menționate.
Pentru termenul de judecată din 16.05.2008, Primăria municipiului H și Consiliul local al municipiului H au formulat "precizări la acțiune", arătând că potrivit art.77 din Legea nr.215/2001 primarul, viceprimarul și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă denumită "primăria" care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului.
Mai invocă lipsa semnăturii reclamantei de pe cererea de apel.
Nu s-au formulat întâmpinări în cauză.
Verificând sentința atacată prin prisma motivelor invocate și în raport cu normele legale incidente, Curtea reține următoarele:
Apelul reclamantelor este fondat.
Potrivit art.11 alin.7 din Legea nr.10/2001, valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabilește prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite pentru imobil cu ocazia exproprierii din valoarea corespunzătoare a imobilului care nu se poate restitui în natură.
Așadar, în cazul în care s-a primit o despăgubire, aceasta se va reactualiza și se va deduce din valoarea măsurilor reparatorii calculată potrivit art.11 alin.7 din lege.
în textul de lege nu se prevede obligația persoanei îndreptățite de a plăti suma primită cu titlu de despăgubiri distinct, așa cum a considerat prima instanță, dimpotrivă, din interpretarea acestuia rezultă că practic are loc o compensare între cele două sume, reclamantele urmând să beneficieze doar de diferența dintre acestea.
Se constată astfel a fi întemeiată critica reclamantelor apelante, tribunalul făcând o greșită aplicare a art.11 alin.7 din Legea nr.10/2001 sub aspectul obligării la plata sumei de 80.000 lei mai ales în condițiile în care nu a fost formulat petit în acest sens, încălcându-se și principiul disponibilității care guvernează procesul civil.
În ceea ce privește apelul declarat de Primăria mun.H și de Consiliul local al mun.H, Curtea va proceda la examinarea excepției lipsei calității de apelanți pusă în discuția părților la termenul de judecată din 16 mai 2008.
Sub acest aspect se constată că în cauză calitate procesuală pasivă are în temeiul art.19 din Legea 215/2001, unitatea administrativ teritorială, respectiv Municipiul H, pe care reclamantele au și ales să îl cheme în judecată, iar Primarul mun.H este reprezentantul legal al celui dintâi.
De asemenea, prin hotărârea apelată, tribunalul l-a obligat pe Primarul mun.H la emiterea dispoziției în considerarea strictă a calității sale de reprezentant legal al unității deținătoare iar nu în nume propriu ori ca reprezentant al primăriei sau consiliului local cum încearcă să sugereze apelanții.
Ca atare, singurul care ar fi putu promova apel în speță ar fi fost Primarul municipiului H în numele Municipiului H, Primăria mun.H și Consiliul local H neavând calitate procesuală pasivă în cauză și în consecință nici calitate de apelanți.
Chiar dacă s-ar trece peste această excepție, Curtea constată că și sub aspectul fondului apelul celor două instituții este nefondat.
Este adevărat că potrivit art.23.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001 cu ocazia soluționării cererii de restituire se admit doar copii legalizate sau certificate de pe actele doveditoare referitoare la proprietate și la calitatea de moștenitor.
Însă, apelantele omit a observa și conținutul art.23.3 ale acelorași norme metodologice potrivit căruia, în cazul în care actele doveditoare referitoare la proprietate și la calitatea de moștenitor sunt numai fotocopii, se va solicita petenților prezentarea originalelor sau duplicatelor în vederea verificării și certificării acestora de către salariații unității investite cu soluționarea notificării.
În speță, așa cum rezultă chiar din preambulul dispoziției atacate, notificarea reclamantelor a fost însoțită de copii ale actelor doveditoare, astfel că, în conformitate cu normele enunțate pârâtul avea obligația de a solicita petentelor să prezinte originalele sau duplicatele pentru a verifica fotocopiile depuse și apoi pentru a le certifica.
Pârâtul nu a procedat în acest mod ci a cerut repetat petentelor depunerea de copii legalizate a actelor doveditoare și apoi a sancționat nedepunerea acestora cu respingerea cererii de restituire prin echivalent a imobilului.
În acest context, toate criticile apelanților vizând modul în care prima instanță a înțeles să interpreteze dispozițiile art.23.2 din normele metodologice apar ca fiind nefondate.
Analizarea înscrisului denumit "precizări la acțiune" depus de către apelantele Primăria mun.H și Consiliul local al municipiului H este inadmisibilă din perspectiva dispozițiilor art.294 alin.1 cod procedură civilă.
Față de toate considerentele expuse, în temeiul art.296 cod procedură civilă, apelul reclamantelor va fi admis cu consecința schimbării în parte a sentinței în sensul înlocuirii dispoziției de obligare a reclamanților la restituirea sumei de 80.000 lei reactualizată cu dispoziția scăderii sumai reactualizate din despăgubirile acordate cu titlu de măsuri reparatorii prin echivalent.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Va fi respins apelul declarat de Primăria mun.H și Consiliul local al mun.
Intimații Primăria mun.H și Consiliul local al mun.H vor fi obligați să plătească apelanților reclamanți suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu de avocat (fila 20).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanții și împotriva sentinței civile nr.499/2007 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- pe care o schimbă în parte în sensul înlocuirii dispoziției de obligare a reclamanților la restituirea sumai de 80.000 lei reactualizată cu dispoziția scăderii sumai de 80.000 lei reactualizată din despăgubirile acordare cu titlu de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul în discuție.
Menține în rest dispozițiile sentinței.
Respinge apelul declarat de Primăria mun.H și Consiliul local al mun.H împotriva aceleiași sentinței.
Obligă pe intimații Primăria mun.H și Consiliul local al mun.H să plătească apelanților reclamanți suma de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16.05. 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.
Dact. 7ex/18.06.2008
Jud.fond
Președinte:Augustin MândrocJudecători:Augustin Mândroc, Daniela Mărginean
