Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 92/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE, PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 92/
Ședința publică din 23 Iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- JUDECĂTOR 1: Nemenționat
Grefier:
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta, cu domiciliul ales la cabinetul avocațial, din Tg. M,-, jud. M, împotriva sentinței civile nr. 1974 din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr. 1003/2006.
În lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 16 iunie 2009, când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 24 iunie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL,
Prin sentința civilă nr. 1974 din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă în dosarul nr. 1003/2006, s-a respins contestația formulată de reclamata împotriva pârâtului Consiliul Județean M, având ca obiect anularea Dispoziției nr. 48/2006 emisă de pârât cu referire la notificarea reclamantei de restituirea în natură a imobilului având destinația de Centru de Plasament situat în localitatea de Câmpie, înscris în CF nr. 9, nr. top. 15și terenul aferent în suprafață de 17,740mp. Prin aceeași sentință s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Județean M și pe cale de consecință s-a respins cererea reclamantei de obligare la restituirea în natură a celorlalte imobile descrise în notificarea nr. 596/N/28 noiembrie 2005, ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel reclamanta și a solicitat modificarea în tot a sentinței atacate și în consecință admiterea contestației formulate împotriva Dispoziției nr. 48 din 13 februarie 2006, emisă de pârâtul Consiliul Județean M și restituirea în natură a imobilului în litigiu în favoarea reclamantei.
În motivarea apelului s-a arătat că prin dispoziția emisă de Consiliul Județean Maf ost respinsă notificarea formulată de reclamantă, fără să se menționeze în cuprinsul acesteia argumentele pe care se sprijină aceasta.
S-a mai arătat că pe parcursul derulării litigiului, reclamanta a invocat faptul că este prima lege reparatorie care se referă la restituirea in integrum a unor imobile aparținând domeniului public, iar reclamanta s-a adresat pentru mai multe imobile, fiind soluționată cererea doar pentru un singur număr topografic.
Referitor la expertiza topografică efectuată în cauză, s-a susținut că se referă la numere topografice și cărți funciare care exced cadrului procesual.
S-a apreciat de asemenea că notificarea a fost formulată în termen și chiar dacă ar fi fost tardiv formulată, există posibilitatea revendicării imobilului pe calea dreptului comun, dreptul de proprietate fiind imprescriptibil.
Pârâtul Consiliul Județean Maf ormulat întâmpinare și a solicitat respingerea apelului invocând faptul că soluția primei instanțe de respingere a contestației reclamantei este legală și temeinică în contextul în care notificarea pentru restituirea imobilului situat în de Câmpie,-, județul Maf ost tardiv formulată și prin urmare reclamanta a pierdut dreptul de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
În ceea ce privește celelalte imobile solicitate de reclamantă prin notificarea formulată, s-a apreciat că prima instanță în mod corect a reținut lipsa calității procesuale pasive a Consiliului Județean întrucât aceste imobile nu aparțin domeniului public județean și prin urmare reclamanta nu își poate valorifica dreptul subiectiv dedus judecății în contradictoriu cu acest pârât.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de apel și în raport de efectul devolutiv al apelului și având în vedere actele și lucrările dosarului, curtea reține următoarele:
Prin Dispoziția nr. 48 din 13 februarie 2006, emisă în temeiul Legii nr. 10/2001 de pârâtul Consiliul Județean M, s-a respins cererea reclamantei pentru restituirea în natură a imobilului castel și teren aferent, situat în de Câmpie,-, înscris în CF nr. 9 de Câmpie, nr. top 15.
Trebuie precizat că acest imobil figurează printre imobilele pe care reclamanta le-a solicitat să-i fie restituite în natură prin notificarea formulată la 28 noiembrie 2005 și înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc sub nr. 596/IX/2005. Întrucât imobilul respectiv face parte din domeniul public al județului M, notificarea reclamantei referitoare la imobilul respectiv în care funcționează Centrul de Plasament de Câmpie, a fost înaintată spre soluționare Consiliului Județean
Din dispoziția contestată nu rezultă motivele de fapt pentru care a fost respinsă cererea de restituire în natură, fiind menționate doar temeiurile de drept, respectiv prevederile art. 22 alin. 1, art. 25 alin. 3 și art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 și ale OUG nr. 109/2001 și OUG nr. 145/2001.
Pe parcursul judecării cauzei în primă instanță s-a clarificat faptul că notificarea reclamantei a fost respinsă pe motiv că a fost tardiv formulată. De altfel, pârâtul și-a menținut aceeași poziție și în apel, reiterând faptul că notificarea a fost formulată cu depășirea termenului prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Conform prevederilor art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, persoana îndreptățită va notifica unitatea deținătoare în vederea restituirii în natură a imobilului ce intră sub incidența acestei legi în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii. Termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv cu câte 3 luni prin OUG nr. 109/2001 și prin OUG nr. 145/2001, împlinindu-se în luna februarie 2002.
În speță reclamanta nu a solicitat restituirea imobilului în litigiu în termenul sus-menționat, formulând notificarea doar în luna noiembrie 2005.
Imobilul în litigiu intră sub incidența prevederilor art. 16 din Legea nr. 10/2001, care anterior modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, prevedea doar posibilitatea acordării de măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin Legea nr. 247/2005, acest articol a fost modificat în sensul că în cazul imobilelor care intră sub incidența acestui articol nu este exclusă restituirea în natură.
Prin Legea nr. 247/2005 nu a fost instituită însă o repunere în termenul de depunere a notificărilor pentru imobilele ce intră sub incidența Legii nr. 10/2001. De asemenea faptul că în urma modificării art. 16 din Legea nr. 10/2001 se prevede posibilitatea restituirii în natură a imobilelor ce intră sub incidența acestui articol, nu înseamnă că a fost prevăzut un nou termen pentru a formula cerere de restituire a unor astfel de imobile.
În cazul persoanelor îndreptățite la restituirea unor imobile prevăzute de art. 16 din Legea nr. 10/2001, prin art. II din Titlul I al Legii nr. 247/2005, s-a prevăzut posibilitatea de a ataca în justiție dispozițiile având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru astfel de imobile și care nu a fost valorificate în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a legii. Prin urmare, aceasta era modalitatea de valorificare a posibilității de restituire în natură a imobilelor prevăzute de art. 16 din Legea nr. 10/2001 și nu formularea unei noi notificări.
În consecință, în contextul în care reclamanta nu a făcut dovada că a formulat notificare în termenul prevăzut de art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, în mod corect a reținut instanța de apel că reclamanta a pierdut dreptul de a solicita restituirea în natură sau măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul în litigiu, soluția de respingere a contestației formulate fiind legală și temeinică.
După cum s-a mai precizat, obiectul prezentei cauze se referă doar la imobilul situat în de Câmpie,-, deoarece doar cu privire la acest imobil, competența de soluționare a notificării revenea Consiliului Județean
În motivele de apel, reclamanta a făcut referire și la posibilitatea de a revendica imobilul în litigiu pe calea dreptului comun, însă acest aspect excede obiectului prezentei cauze.
Față de cele ce preced, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, apelul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta, cu domiciliul ales la av. din Târgu-M,-, județul M, împotriva sentinței civile nr. 1974 din 18 decembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș, Secția civilă, în dosarul nr. 1003/2006.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 23 iunie 2009.
PREȘEIDNTE, JUDECĂTOR,
pentru, fiind în
concediu de odihnă, semnează
Președintele instanței
GREFIER
pentru, fiind în
concediu de odihnă, semnează
Prim grefier
Red.
Tehnored:/4.ex.
Jud. fond:
- 23 iulie 2009 -
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
