Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 93/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU
DOSAR NR- CAUZE DE MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA NR. 93
Ședința publică din data de 19.03.2008
PREȘEDINTE: Radu Adriana Maria
JUDECĂTOR 2: Costea Elena
GREFIER: - -
Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de contestatorii domiciliat în B,-, -3,.A,.22, sector 1, și domiciliați în B, Drumul nr.65, -.A,.44, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 1619 din 12 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului Câmpina, Municipiul Câmpina - prin primar, cu intervenienții, domiciliată în Câmpina, - I nr.248, județul P, - domiciliată în B,-,. 34,.1,.1,.5, sector 5, - domiciliată în Câmpina, - I nr. 157, județul P, - domiciliată în S,-, județul P, domiciliată în Câmpina, - I nr. 157, județul P, - și (tit. ) domiciliați în Câmpina,-, județul P, (it. ) domiciliat în C,-, -4,.B,.2,.56, (it. ) domiciliat în C, Al. nr.107, -,.A,.18, (it. ) domiciliat în Câmpina, - I nr.177, județul P și (it. ) domiciliată în Câmpina, - I nr.177, județul
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12 martie 2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta și când Curtea, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului a amânat pronunțarea azi, 19 martie 2008 când a dat următoarea hotărâre:
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 30.05.2007 sub nr.3572/105, contestatorii, și au solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului Câmpina, să se dispună anularea dispoziției nr.1680/08.05.2007.
În motivarea cererii, contestatorii au învederat instanței faptul că dispoziția atacată încalcă flagrant prevederile art.166 Cod pr. civilă privind excepția puterii lucrului judecat, în condițiile în care decizia intimatului nr.1945/24.08.2004, prin care s-au respins notificările acestora din 20.03.2001, a fost anulată de Tribunalul Prahova, care a stabilit prin sentințele civile nr.1233/10.11.2004 și 1410/13.12.2004, rămase irevocabile, că ei sunt singurii itori legali de gradul III ai numitei, intimatul fiind obligat la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent - acțiuni.
Au mai precizat contestatorii că cele șapte persoane în privința cărora intimatul a propus acordarea de despăgubiri nu pot avea vocație succesorală asupra averii mătușii lor, ei neavând nici un grad de rudenie cu aceasta.
La data de 18.06.2007, numitele și - au formulat cerere de intervenție în interes propriu, solicitând admiterea acesteia, iar pe fond - respingerea contestației ca fiind nefondată, deoarece au vocație la succesiunea autorilor comuni cu ai celorlalți notificatori și beneficiază de aceleași drepturi ca și contestatorii, fiind repuse de drept în termenul de acceptare a succesiunii conform art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001 (13).
Întrucât în dispoziția atacată erau menționate și alte persoane în afara contestatorilor și a intervenientelor în interes propriu, la termenul de judecată din data de 12.09.2007, după încuviințarea în principiu a cererii formulate de și -, instanța a dispus introducerea în cauză, în calitate de intervenienți, a tuturor celorlalte persoane menționate în aceasta, respectiv -, -, și.
La același termen de judecată, s-a dispus citarea în calitate de intimat și a Municipiului Câmpina prin primar, introdus în cauză la 20.06.2007 față de precizarea contestatorului.
In temeiul art. 115-118 Cod pr. civ. intimatul Municipiul Câmpina prin primar a formulat întâmpinare solicitând respingerea contestației ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării intimatul a arătat că după soluționarea contestațiilor formulate împotriva Dispoziției de respingere nr. 1945/2004 prin sentințe definitive și irevocabile a procedat la emiterea unei noi dispoziții în beneficiul tuturor notificatorilor, fără însă a stabili cotele ideale ce le revin.
Întrucât pe parcursul soluționării cauzei au decedat intervenienții și, la termenul de judecată din data de 28.11.2007 au fost introduși în cauză itorii acestora, respectiv și - - pentru și, și - pentru.
Părțile au depus la dosar acte.
După administrarea probei cu înscrisuri, Tribunalul Prahova - Secția civilă, prin sentința civilă nr. 1619 din 12 decembrie 2007, respins excepția autorității de lucru judecat invocată de contestatori, a admis cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții, -, -, -, -, itori ai defunctului și, și, itori ai defunctei, iar pe fond a respins contestația formulată în baza Legii 10/2001 ca fiind neîntemeiată și a obligat contestatorii în solidar la plata cheltuielilor de judecată către intervenienți.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că excepția autorității de lucru judecat invocată de către contestatori, este neîntemeiată, în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art.1201 Cod civil.
A mai reținut tribunalul că, hotărârile judecătorești invocate în sprijinul acestei excepții se referă la soluționarea contestațiilor formulate de către, respectiv, împotriva dispoziției nr.1945/2004, prin sentința civilă nr.1233/10.11.2004 a Tribunalului Prahova constatându-se că primul dintre aceștia are dreptul de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent, respectiv acțiuni la societăți tranzacționate pe piața de capital pentru imobilul situat în Câmpina,-, jud. P, iar prin sentința civilă nr.1410/13.12.2004 a aceleiași instanțe - că subsecventul are dreptul la despăgubiri pentru același imobil, potrivit Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001.
Prin urmare, susținerea contestatorilor în sensul că prin hotărârile menționate anterior s-ar fi constatat că ei sunt singurii itori legali de gradul III ai numitei urmează a fi înlăturată, aceasta neavând suport probator în actele existente la dosarul cauzei.
Pe de altă parte, se observă că hotărârile respective se referă la o altă dispoziție emisă de către intimat, respectiv cea cu nr.1945/24.08.2004, și nu au fost soluționate în contradictoriu cu toate părțile din prezenta cauză.
Tribunalul concluzionează că în speță nu s-a făcut dovada existenței triplei identități (de părți, obiect și cauză) ce caracterizează puterea lucrului judecat, astfel că a respins ca fiind neîntemeiată excepția invocată de către contestatori.
Referitor la fondul cauzei, tribunalul a reținut că dispoziția atacată a fost emisă de către intimat cu respectarea dispozițiilor Legii nr.10/2001, în condițiile în care toate persoanele menționate în cuprinsul acesteia au făcut dovada rudeniei cu soții G și și au urmat întocmai procedura prevăzută de același act normativ pentru obținerea de despăgubiri aferente imobilelor ce au aparținut autorilor lor, motiv pentru care a respins contestația ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii, și, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
In motivarea cererii de apel apalanții au arătat că, instanța de fond nu s-a conformat dispozițiilor art. 137 al. 1 Cod pr. civ. potrivit cărora avea obligația de a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură invocate care făceau de prisos cercetarea în fond a pricinii.
Astfel, instanța a procedat la soluționarea cauzei deși nu era competentă întrucât obiectul acțiunii l-a constituit nelegalitatea dispoziției propuneri de acordare de despăgubiri nr. 1680/2007 emisă de intimatul primar.
Dispozițiile primarilor privind propunerea acordării de despăgubiri - legalitatea acesteia, satbilirea cuantumului, achitarea revin în exclusivitate oragnului central de resort potrivit Legii nr. 247/2005, respectiv Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietatăților.
Au mai precizat apelanții că potrivit art. 26 al. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată tribunalele sunt competente să soluționeze numai contestațiile împotriva dsipozițiilor de respingere a notificărilor emise de primari, dispozițiile art. 30 care prevedeau competența și în materia cuantumului despăgubirilor fiind abrogate, partea nemulțumită putându-se adresa Secției de contencios Administrativ a Curții de Apel București.
In ceea ce privește obiectul prin acțiunea din data de 28.05.2007 reclamanții au
investit instanța de fond numai cu soluționarea problemelor de drept, respectiv să dispună anularea dispoziției nr. 1680/2007 întrucât primarul, în mod nelegal pe lângă aceștia care au prezentat hotărâri definitive și irevocabile care consfințesc dreptul la despăgubiri a inclus și alte persoane care nu au un astfel de drept. De asemenea au solicitat obligarea intimatului la emiterea unei noi dispoziții numai pentru notificatorii care în urma contestării dispoziției de respingere nr. 1954/2004 prezintă hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, dispoziție pe care să o remită Autoritatății Națională pentru Restituirea Proprietatăților.
Astfel, cei 7 notificatori incluși în dispoziția nr. 1680/2007 nu au contestat dispoziție de respingere a notificărilor nr. 1945/2004 în termenul imperativ de 30 de zile ceea ce atrage decăderea lor din dreptul la orice despăgubiri.
Mai mult decât atât aceștia nu au nici calitatea de itori legali ai mătușii apelanților cu care nu au nici un grad de rudenie, și chiar dacă la art. 26 al. 3 din Legea nr. 10/2001 nu s-ar fi consemnat termenul de decădere de 30 de zile, eventualele lor cereri depuse după 24.08.2005 se perimă de drept conform art. 248 al. 1 Cod pr. Civ.
Pe de altă parte, hotărârea instanței de fond potrivit căreia cei 7 notificatori, prin introducerea în cauză a unora dintre itorii acestora beneficiază de același drepturi ca și apelanții întrucât au fost repuși în termenul de acceptare a succesiunii potrivit art. 4 al. 3 este vădit nelegală, simpla depunere a notificărilor în anul 2001 neînsoțită de de depunerea la tribunal în termenul de decădere de 30 de zile a contestațiilor împotriva dispoziției primarului de respingere însemnând că au acceptat respectiva soluție și nu mai au drept legal la despăgubiri.
Mai mult acestă soluție greșită este culminată de o deosebit de gravă încălcare a legii prin obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată pe motiv că se află în culpă procesuală.
Instanța de fond a ignorat motivațiile reclamanților că fapta primarului de includere în dispoziție a persoanelor care nu au dreptul șa despăgubiri constituie infracțiune și că acesta a tergiversat în mod deliberat beneficierea de drepturile legale.
De asemenea acesta nu numai că nu a soluționat excepțiile, dar nici nu le-a consemnta în sentința atactă, în schimb a respins excepția subsidiară privind autoritatea de lucru judecat reținând netemeinic că nu s-a făcut dovada triplei identități de părți, obiect și cauză.
Ori această excepție a fost invocată numai pentru considerentul că deși apelanții posedă sentințele Tribunalului Prahova din anul 2004 rămase definitive și irevocabile care le conferă dreptul la despăgubiri, totuși pârâtul primar la art. 2 din Dispoziția nr. 1680/08.05.2007 consemnează posibilitatea atacării ei cu contestație în termen de 30 de zile ceea ce încalcă prevederile art. 166 Cod pr. civ.
Pe de altă parte, în mod nelegal instanța de fond la termenul din data de 12.09.2007 a încuviințat în principiu cererile de intervenție în interes propriu ale lui - și.
Astfel, prima dintre acestea și-a pierdut dreptul la despăgubiri întrucât nu a contestat la tribunal dispoziția nr. 1954/2004, iar cea de a doua pe lângă faptul că nu a contestat aceiași dispoziție nu poate fi nici itoarea mătușii reclamanților cu care nu are nici un grad de rudenie.
Mai mult instanța a dispus introducerea în cauză a tuturor celorlalte persoane menționate în dispoziție în calitate de intervenienți, încălcând și prevederile art. 49-51 Cod pr. civ. întrucât aceștia nu au depus nici o cerere de intervenție în interes propriu.
De o gravitate deosebită este și motivarea instanței de fond în sensul că se înlătură susținerile reclamanților că aceștia ar fi singuri itori ai defunctei, fiind din nou încălcată și autoritatea de lucru judecat.
Au mai precizat apelanții că hotărârea instanței de fond în sensul că cei 7 notificatori au făcut dovada că sunt rude cu defuncta este complet nelegală și contrazisă de probele dosarului.
Acesta întrucât imobilele naționalizate din Câmpina, P și B au aparținut în cote indivize de lui - reclamanților și soțul său decedat în anul 1972.
Din documentele dosarului rezultă că a decedat fără itori legali, cota sa de revenind în întregime soției sale potrivit Codului civil și a Legii nr. 319/1944.
La rândul său a decedat în anul 1982, fără a avea rude colaterale, itorii acesteia fiind apelanții și -, însă acesta din urmă nu a contestat decizia nr. 1945/2004.
Calitatea apelanților de singurele rude ale lui este stabilită și de Tribunalul Prahova prin cele două sentințe nr. 1233/2004 și 1410/2004, rămase definitive și irevocabile, iar solicitările notificatorilor pentru alte imobile au fost respinse.
De altfel aceste aspecte au fost stabilite și cu ocazia unor plângeri penale și au fost recunoscute și de Primarul Municipiului
Totodată, pârâtul primar a informat reclamanții că sunt singurii contestatorii ai Dispoziției nr. 1954/2004, împreună cu, dar recursul acesteia a fost respins prin hotărâre irevocabilă de Înalta Curte de Casație și Justiție.
În aceste condiții, în mod stupefiant primarul prin consilier juridic a depus la dosar Sentința nr. 95/25.01.2005 rămasă definitivă și prin care se acordă dreptul la despăgubiri pentru trei rude colaterale ale lui G, soluție diametral opusă celor anterioare.
Întrucât această sentință deși nelegală trebuie pusă în executare, cele trei rude colaterale ale lui G au dreptul numai la din cota indiviză de proprietate a acestuia, respectiv numai la 12,5 % din despăgubiri, diferența revenind apelanților.
Intimații Primarul Municipiului Câmpina și Municipiul Câmpina prin primar au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării intimații au arătat că în ceea ce privește excepția puterii lucrului judecat prevăzută de art. 166 Cod pr. civ. în mod corect instanța de fond a respins-o motivat de faptul că nu s-a făcut dovada triplei identități de părți, obiect și cauză.
Hotărârile judecătorești invocate în sprijinul acestei excepții se referă la soluționarea contestațiilor împotriva Dispoziției nr. 1954/2004, susținerile contestatorilor că sunt singurii itori legali de gradul III ai numitei fiind în mod corect înlăturate.
Pe fondul cauzei Dispoziția nr. 1680/2007 a Primarului Municipiului Câmpina a fost emisă cu respectarea prevederilor Legii nr. 10/2001, toate persoanele nominalizate în acesta făcând dovada rudeniei cu soții G și și urmând procedura prevăzută de acest act normativ.
Apelanții au depus la dosar copie de pe sentința apelată.
Curtea, analizând cererea de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Contestatorii au investit inițial Tribunalul Prahova - Secția civilă cu o cerere având ca obiect anularea unei Dispoziții emise de intimatul Primarul Municipiului Câmpina și obligarea acestuia din urmă la emiterea unei noi dispoziții propunere de acordare de despăgubiri numai persoanelor care posedă hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, în speță doar acestora.
Demersul judiciar a avut la bază mai multe susțineri și anume că prin art. 2 din Dispoziția atacată potrivit cu care acesta poate fi atacată în termen de 30 de zile de la comunicare la secția civilă a tribunalului se încalcă flagrant dispozițiile art. 166 Cod pr. civ., întrucât în urma contestării Dispoziției nr. 1954/2004 s-au pronunțat hotărâri definitive și irevocabile din care rezultă că doar aceștia sunt itori legali ai mătușii; tribunalul nu are competența materială de a cenzura hotărârile irevocabile, iar 7 dintre notificatori în baza soluțiilor pronunțate în precedent nu au nici un drept la despăgubiri.
Astfel, pe lângă faptul că aceștia nu au vocație succesorală la averea defunctei nici nu au atacat Dispoziția nr. 1954/2004 în termen de 30 de zile situație în care intervine decăderea.
Pe parcursul soluționării cauzei au formulat cerere de intervenție în interes propriu și -, încuviințată în principiu prin Încheierea de ședință din data de 12.09.2007.
La același termen de judecată s-a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenienți și a celorlalte persoane menționate în dispoziția atacată.
Procedând la soluționarea cauzei tribunalul a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de contestatori,a admis cererile de intervenție interes propriu și a respins contestația ca neîntemeiată.
Așadar tribunalul s-a considerat competent să soluționeze cauza cu care a fost investit.
În adevăr, din chiar petitul cererii de chemare în judecată așa cum s-a menționat și mai sus contestatorii au investit instanța cu o cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și având ca obiect anularea unei dispoziții emise de primar în baza acestuia act normativ special.
Potrivit art. 26 al 1 din lege dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau după caz unitatea investită cu soluționarea notificării este obligată ca prin decizie sau dispoziție motivată să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii sau să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situația în care măsura compensării nu este posibilă sau acesta este acceptată de persoana îndreptățită.
În ceea ce privește modul de atacare a unei astfel de decizii și competența de soluționare, este adevărat că art. 26 al. 3 din lege face trimitere la secția civilă a tribunalului numai cu privire la decizia sau dispoziția motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură.
Însă așa cum s-a decis în jurisprudență și o dispoziție de genul celei ce face obiectul litigiului de față poate fi atacată tot la secția civilă a tribunalului dat fiind sensul legii care trebuie dedus din nevoia soluționării unitare a tuturor problemelor apărute în procesul de soluționare a notificărilor conform Legii nr. 10/2001.
De altfel, chiar contestatorii au investit Tribunalul Prahova - Secția civilă cu prezenta contestație prin care critică inclusiv modul de soluționare a notificărilor de către primar prin includerea și unor persoane care în opinia acestora nu sunt îndreptățite și tot aceștia invocă necompetența instanței, ceea ce reprezintă un nonsens.
Nu se înțelege cum în opinia acestora tribunalul poate anula dispoziția așa cum au solicitat, de vreme ce în susținerile acelorași contestatori nu este competent material.
Chiar dacă instanța ar fi fost chemată să se pronunțe numai asupra unor chestiuni de drept așa cum susțin apelanții în conținut cererii de apel acesta tot era competentă material să se pronunțe asupra cauzei cu care a fost investită.
Pentru toate considerentele expuse Curtea consideră că toate criticile vizând necompetența tribunalului d e soluționare a litigiului sunt nefondate.
Nefondată este și critica potrivit căreia întrucât cei șapte notificatori incluși în dispoziția nr. 1680/2007 nu au contestat dispoziție de respingere a notificărilor nr. 1945/2004 în termenul imperativ de 30 de zile sunt decăzuți din dreptul la orice despăgubiri.
După cum se știe decăderea este o sancțiune ce intervine în cazul nerespectării unui termen legal imperativ.
În speță, intimații la care fac referire apelanții s-au adresat cu notificări în termenul stabilit de Legea nr. 10/2001.
Prin Dispoziția nr. 1945/2004 au fost respinse notificările, așa cum rezultă din înscrisurile dosarului.
Mai mulți notificatori au formulat contestație împotriva acestei din urmă dispoziții, sens în care au fost pronunțate mai multe hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a dispus anularea actului și s-a stabilit dreptul la despăgubiri în cote în cote ce se vor stabili potrivit dreptului comun.
Ulterior a fost emisă o nouă dispoziție de către intimatul primar și în care au fost cuprinși toți notificatorii.
Faptul că unii dintre aceștia nu au contestat dispoziția anterioară nu îi decade de dreptul de a beneficia de măsuri reparatorii prin echivalent în baza notificărilor adresate în termen legal nici un text de lege neprevăzând o astfel de sancțiune.
De altfel, susținerile apelanților în sensul că nici unul din cei 7 nu au atacat Dispoziția nr. 1954/2004 nu corespund realității față de conținutul sentinței civile nr. 95/25.01.2005 a Tribunalului Prahova rămasă definitivă și irevocabilă.
În ceea ce privește referirile apelanților la perimarea cererilor, instituția perimării este una procedural civilă și care are ca obiect cererile adresate instanțelor indiferent dacă este vorba de cereri de chemare în judecată, căi de atac ordinare sau extraordinare sau orice altă cerere de reformare sau revocare, iar nu notificări formulate în baza legii nr. 10/2001, cu privire la acestea neputând interveni o astfel de sancțiune.
Și critica potrivit căreia obligarea reclamaților la plata cheltuielilor de judecată întrucât se află în culpă procesuală reprezintă o gravă încălcare a legii este nefondată.
Astfel, potrivit art. 274 al. 1 Cod pr. civ. partea care cade în pretenții va fi obligată la cerere să plătească cheltuielile de judecată.
Așadar, potrivit textului de lege menționat partea care a pierdut procesul suportă atât cheltuielile făcute de ea, cât și cheltuielile făcute de partea care a câștigat întrucât se află în culpă procesuală.
Ori, în speța dedusă judecății demersul judiciar al contestatorilor a fost respins, fiind admise cererile de intervenție în interes propriu, așa încât în mod corect prima instanță a dispus cu privire la cheltuielile de judecată.
Sub aspectul susținerilor potrivit cărora instanța de fond a ignorat motivațiile reclamanților că fapta primarului de includere în dispoziție a persoanelor care nu au dreptul la despăgubiri constituie infracțiune și că acesta a tergiversat în mod deliberat beneficierea de drepturile legale, acestea dacă sunt reale deschid contestatorilor apelanți calea altor proceduri pentru acoperirea eventualului prejudiciu încercat, nefiind de natură a afecta legalitatea Dispoziției atacate.
Și critica privind modul de soluționarea a excepției autorității de lucru judecat este nefondată.
Din chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată și a notelor depuse la prima instanță se reține că respectiva excepție a fost fundamentată pe dispozițiile art. 166 Cod pr. civ.
Acest text de lege constituie, alături de art. 1201 Cod civil, sediul materiei pentru excepția autorității de lucru judecat, reglementată ca o excepție de fond, peremtorie și absolută.
Respectiva excepție are la bază o regulă fundamentală și anume aceea că o cerere nu poate fi judecată în mod definitiv decât o singură dată, presupunând că în precedent s-a mai desfășurat un proces între același părți care are același obiect și aceiași cauză, iar ulterior pe rolul instanțelor este pendinte o altă cauză.
Așadar, prin menționarea în art. 2 din Dispoziția nr. 1680/2007 a împrejurării că acesta poate fi atacată în termen de 30 de zile de la comunicare la secția civilă a tribunalului nu se aduce atingere reglementării cuprinse în art. 166 Cod pr. civ.
Pe de altă parte, dacă s-ar pune probleme autorității de lucru judecat în raport cu hotărârile pronunțate în precedent raportat la fondul prezentului litigiu în mod corect instanța de fond a apreciat că în cauză nu există tripla identitate de elemente și anume: părți, obiect și cauză.
Astfel, cauzele anterioare au avut ca obiect o altă dispoziție și anume cea cu nr. 1945/2004 și o altă cauză întrucât chiar dacă s-au întemeiat tot pe dispozițiile Legii nr. 10/2001, ceea ce se contesta era respingerea notificărilor, în timp ce prin Dispoziția nr. 1680 notificările au fost admise, dar în opinia contestatorilor s-a reținut dreptul la despăgubiri prin echivalent bănesc și pentru persoane care nu erau îndreptățite.
Sub aspectul criticii privind admiterea în principiu în mod nelegal a cererilor de intervenție în interes propriu formulate de - și, Curtea reține că la data de 18.06.2007 acestea au depus în fața primei instanțe astfel de cereri.
Potrivit art. 49 al. 1 cod pr. civ. orice are interes poate interveni într-o pricină într-o pricină ce se urmează între alte persoane.
Alineatul 2 al aceluiași text de lege dispune că intervenția este în interes propriu când cel care intervine invocă un drept al său.
Deci intervenția principală sau în interes propriu este acea cerere prin care un terț intră într-un proces pornit de părți pentru a-și apăra un drept propriu.
Pentru a se pronunța cu privire la admisibilitatea în principiu a unei astfel de cereri instanța trebuie să verifice dacă terțul justifică un interes, dacă cererea are legătură cu cererea principală, dacă este admisibilă și dacă este făcută în termen.
Ori, față de actele dosarului Curtea consideră că în mod legal prima instanță a admis în principiu cererile de intervenție în interes propriu, apreciind că sunt îndeplinite toate condițiile arătate în precedent, contestatorii atacând o dispoziție în care sunt cuprinse și intervenientele, ce au interes să își conserve dreptul conferit prin acesta, între două cereri existând o strânsă legătură, iar cea de intervenție fiind depusă înlăuntrul termenului reglementat de art. 50 al. 2 Cod pr. civ.
Pentru motivele expuse și această critică apare ca nefondată.
este nefondată și critica potrivit căreia mai mult instanța a dispus introducerea în cauză a tuturor celorlalte persoane menționate în dispoziție în calitate de intervenienți, încălcând și prevederile art. 49-51 Cod pr. civ. întrucât aceștia nu au depus nici o cerere de intervenție în interes propriu.
Este știut că legea procesuală civilă îngăduie ca mai multe persoane să fie împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligație comună ori dacă drepturile și obligațiile au o cauză comună.
Așa fiind, întrucât în cauză există un caz de coparticipare procesuală, la judecată trebuind să participe toate persoanele menționate în dispoziția atacată pentru a-și putea formula apărări în mod corect prima instanță a dispus introducerea în cauză în calitate de interveneienți a celor nechemați în judecată sau care nu au formulat cerere de intervenție în interes propriu, iar pentru cei decedați a itorilor acestora.
În ceea ce privește susținerile apelanților potrivit cărora hotărârea instanței de fond în sensul că cei 7 notificatori au făcut dovada că sunt rude cu defuncta este complet nelegală și contrazisă de probele dosarului, fiind din nou încălcată autoritatea de lucru judecat, Curtea reține că din considerentele hotărârii rezultă că prima instanța a avut în vedere legătura de rudenie a părților cu foștii proprietari.
Așadar, instanța și-a motivat soluția pe legătura de rudenie cu ambii defuncți și anume G și.
Ori, nici un moment contestatorii apelanți nu au susținut că unii dintre intervenienții nu ar fi rudele lui
În ceea ce privește însă calitatea acestora de persoane îndreptățite la despăgubiri prin echivalent bănesc pentru imobilul în litigiu Curtea, față de probatoriul administrat și susținerile părților reține că bunul a fost proprietatea soților.
De la aceștia bunul a trecut fără titlu în proprietatea statului.
Așadar, itori ambilor foști proprietari sunt persoane îndreptățite în sensul art. 4 al. 2 și 3 din Legea nr. 10/2001.
Susținerile apelanților în sensul că G este predecedat soției sale, că potrivit normelor Codului civil și ale Legii nr. 319/1944 cota acestuia de ar fi fost ită de soție care la rândul său este decedată și are ca itori contestatorii și pe - care însă nu a atacat dispoziția anterioară nu au relevanță în soluționarea speței, întrucât bunul ieșise din patrimoniul celor doi cu mult înainte de decesul acestora.
Deci la momentul decesului soțului fost proprietar cota sa de din imobil nu putea fi ită de soția sa, autoarea contestatorilor pentru că nu se mai afla în patrimoniulde cujusului.
Nici susținerile apelanților în sensul că această calitatea de unici itori a fost stabilită prin hotărârile pronunțate în precedent nu poate fi reținută întrucât prin sentinele invocate s-a făcut referire la cote părți potrivit dreptului comun.
De altfel, deși apelanții calitatea de persoane îndreptățite a unora din cei 7 notificatori, în finalul motivelor de apel față de conținutul Sentinței civile nr. 95/25.01.2005 rămasă definitivă și irevocabilă consideră că cele trei rude colaterale ale lui G au dreptul la despăgubiri dar numai într-o cotă parte de .
Plângerile penale și eventualele recunoașteri ale Primarului Municipiului P nu au incidență în speță de vreme ce se referă la alte imobile, instanța neputând verifica dacă este vorba sau nu se situații identice.
depunerea de către consilierul juridic al intimatului a sentinței nr. 95/2005 a Tribunalului Prahova rămasă definitivă și irevocabilă nu afectează legalitatea dispoziției, de altfel respectiva hotărâre fiind invocată în chiar actul atacat.
Dacă apelanții consideră că soluția din această din urmă hotărâre vine în contradicție cu alte soluții au deschise alte căi, instanța neputând să cenzureze în cadrul prezentului litigiu o sentință definitivă și irevocabilă.
Solicitarea apelanților de a stabili cadrul legal în domeniu, respectiv cotele părți nu numai că este o cerere nouă în apel, formulată cu încălcarea art. 294 al Cod pr. civ. dar ține de executarea dispoziției atacate.
Pentru toate considerentele expuse și având în vedere dispozițiile art. 296 Cod pr. civ. Curtea urmează să respingă apelul ca nefondat.
În temeiul art. 274 Cod pr. civ. Curtea va obliga apelanții la plata cheltuielilor de judecată către intimații intervenienți reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de contestatorii domiciliat în B,-, -3,.A,.22, sector 1, și domiciliați în B, Drumul nr.65, -.A,.44, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 1619 din 12 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații Primarul Municipiului Câmpina, Municipiul Câmpina - prin primar, cu intervenienții, domiciliată în Câmpina, - I nr.248, județul P, - domiciliată în B,-,. 34,.1,.1,.5, sector 5, - domiciliată în Câmpina, - I nr. 157, județul P, - domiciliată în S,-, județul P, domiciliată în Câmpina, - I nr. 157, județul P, - și (tit. ) domiciliați în Câmpina,-, județul P, (it. ) domiciliat în C,-, -4,.B,.2,.56, (it. ) domiciliat în C, Al. nr.107, -,.A,.18, (it. ) domiciliat în Câmpina, - I nr.177, județul P și (it. ) domiciliată în Câmpina, - I nr.177, județul P, ca nefondat.
Obligă apelanții la 600 lei cheltuieli de judecată către intimații intervenienți reprezentând onorariu avocat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.03.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - -
GREFIER,
- a,
Fiind în concediu medical
Semnează grefierul sef de secție
Red
18 ex/10.04.2008
nr- Tribunalul Prahova
-
operator de date cu caracter personal
nr. notificare 3120
Președinte:Radu Adriana MariaJudecători:Radu Adriana Maria, Costea Elena
