Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 94/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 10/2001-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA Nr. 94
Ședința publică din 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela JUDECĂTOR 2: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta Primăria Municipiului V D - prin primar, împotriva sentinței civile nr. 623 din 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul pârât-apelantului Municipiul V D și reclamant-intimata.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța constatând cauza în stare de judecată a rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 1210/86/7 martie 2008, reclamanta în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului V-D - prin primar, a solicitat anularea dispoziției nr. 51/23 ianuarie 2008 emisă de pârâtă și emiterea unei noi dispoziții care să conțină propunerea de restituire în natură sau în echivalent, daca restituirea în natura nu mai este posibilă, a imobilului casă de locuit în suprafață de 133 mp situat în municipiul V-D, județul S, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, a arătat că a solicitat restituirea imobilului în litigiu în baza Legii nr. 10/2001 prin notificarea nr. 72/2002/N, iar prin dispoziția nr. 51/23 ianuarie 2008 pârâtul i-a respins notificarea fără să examineze fondul acesteia, apreciind în mod greșit și abuziv că ar fi formulat notificarea în afara termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001. Reclamanta a depus la executorul judecătoresc notificarea privind restituirea în natură sau în echivalent la data de 14 februarie 2002, astfel că notificarea a fost formulată în termenul legal.
În drept, a invocat prevederile art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 modificată.
Pârâtul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată.
În motivare, a arătat că prin notificarea nr.7 2/2002/N înregistrată la data de 20 februarie 2002 la Biroul individual al executorului judecătoresc și înregistrată la Primăria municipiului V-D sub nr. 3597/21 februarie 2002 reclamanta a solicitat despăgubiri bănești pentru imobilul casă de locuit în suprafață de 133 mp situată în V-D, str. -, identic cu parcela topo nr. 391/3 din CF nr. 4474 a comunei cadastrale V- A recunoscut ca imobilul revendicat a aparținut bunicului reclamantei, după care se face dovada calității de moștenitor, și a trecut la stat în baza Decretului nr. 92/1950, iar pe terenul în cauză se află în prezent o construcție casă de locuit deținută cu titlu de proprietate de către și.
A apreciat că notificarea nr. 72/2002/N este tardivă, nefiind formulată în termenul prevăzut de art. 22 alin. l din Legea nr. 10/2001, deoarece data înscrisă pe notificare de către executorul judecătoresc este 20 februarie 2002, iar termenul limită prevăzut de lege pentru depunerea la executor este 14 februarie 2002.
În drept, a invocat prevederile art. 115-119 din Codul d e procedură civilă, art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001.
În dovedire, părțile au depus la dosar câte un set de înscrisuri.
La solicitarea instanței pârâtul a depus la dosar documentația ce a stat la baza emiterii Dispoziției nr. 52/23 ianuarie 2008.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr. 1241/86/10.03.2008, reclamanta în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului V-D - prin primar, a solicitat anularea dispoziției nr. 51/23 ianuarie 2008 emisă de pârâtă și acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul casă de locuit în suprafață de 133 mp situat în municipiul V-D, județul
În motivare, a arătat că este moștenitoarea legala a mamei sale (născuta ), care la rândul ei este succesoarea părinților si (bunicii reclamantei). Deși a formulat notificare în termenul legal (respectiv la data de 14.02.2002), aceasta i-a fost respinsa ca tardiva. Prin sentința civila nr. 715/7.07.2003 pronunțata de Judecătoria Vatra -D în dosarul nr. 1066/2003, irevocabila, s-a stabilit ca, bunicul ei, a fost proprietar tabular al CF. nr. 789 formata din parcelele 391/2, 391/3, 2265/1, 2265/2, 3484/1, 3484/2 anterior Decretului nr. 92/1950.
La termenul de judecată din data de 13 mai 2008 (fila 53) instanța a conexat dosarul nr- al Tribunalului Suceava la dosarul nr- întrucât ambele au același obiect și aceleași părți, fiind contestată aceeași dispoziție, respectiv nr. 51/2008.
Prin precizările depuse la dosar la termenul din 10 iunie 2008 (fila 56) reclamanta a solicitat anularea dispoziției nr. 51/2008 și obligarea pârâtului la restituirea în natură a imobilelor, iar în cazul în care aceasta nu este posibilă acordarea prin compensare a unor imobile proprietatea municipiului V-
La solicitarea instanței executorul judecătoresc a depus la dosar, în copie, borderou pentru trimiteri de corespondenta, adrese de înaintare, extras din registrul de notificări, notificările reclamantei înregistrate sub nr.72, 73, 74 și 75 din 14 februarie 2002.
Prin sentința civilă nr. 623 din 24 martie 2009 Tribunalul Suceavaa admis în parte contestația, a anulat dispoziția nr. 51 din 23 ianuarie 2008 emisă de primarul municipiului V-D, a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii prin despăgubiri bănești pentru imobilul casă de locuit în suprafață de 133 mp situat în municipiul V-D, str. -, identică cu parcela topo nr. 319/3 din CF 4477 comunei cadastrale V-D, după autorul și a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de obligare pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut în esență că reclamanta a făcut dovada calității de moștenitoare a defunctului, proprietarul casei de locuit în suprafață de 133 mp din municipiul V-D, imobil ce a fost naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 și ulterior demolat, precum și faptul că reclamanta a solicitat în baza Legii nr. 10/2001 acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul ce a aparținut bunicului său prin notificarea înregistrată la Biroul executorului judecătoresc la data de 14 februarie 2002, sub nr. 72/2002/N, care a fost comunicată Primăriei V-D la data de 20 februarie 2002, cu respectarea termenului prevăzut de art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin nr.OUG 109/2001 și prin OUG145/2001, așa încât cererea reclamantei este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Primăria municipiului V-D prin primar, care a criticat soluția ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat schimbarea acesteia în sensul respingerii acțiunii și menținerea Dispoziției nr. 51 din 23 ianuarie 2008, care face obiectul cauzei.
În motivarea apelului pârâta a arătat că notificarea nr. 72 N/2002 formulată de reclamantă este tardivă, întrucât a fost depusă la 7 martie 2002, deși numărul de înregistrare la Primăria V-D este 3597 din 21 februarie 2002, însă înregistrarea s-a făcut ulterior acestei date deoarece în registrul de intrare-ieșire al instituției apar corecturi.
Pe de altă parte, susține apelanta că registrul executorului judecătoresc, prezentat la solicitarea instanței, nu este identic cu cel folosit în anul 2002, fapt confirmat de către o persoană care, anterior, a avut calitatea de consilier juridic al primăriei și a văzut că notificarea în cauză apare înscrisă printre rânduri, fiind depusă astfel peste termen.
Examinând apelul prin prisma actelor dosarului și a motivului invocat, Curtea constată că nu este fondat pentru considerentele ce urmează:
Prin notificarea formulată la data de 14 februarie 2002, reclamanta a solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001 acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul casă de locuit în suprafață de 133 mp ce aparținut bunicului ei.
Notificarea a fost înregistrată la Biroul executorului judecătoresc, la aceeași dată, sub nr. 72/2002/N ( fila 92 dosar fond ), iar potrivit copiei registrului întocmit de executor, în aceeași zi au fost înregistrate încă trei notificări formulate de reclamantă, având ca obiect restituirea în natură sau prin echivalent a altor imobile aflate pe raza municipiului V-D și care au constituit proprietatea autorilor săi ( filele 93-95 și 84 dosar fond ).
Notificarea în speță a fost comunicată de executor Primăriei municipiului V-D la data de 20 februarie 2002 ( mențiune ce apare pe notificare ) și a fost primită de pârâtă la data de 21 februarie 2002, fapt necontestat de acesta.
Susținerea invocată de pârâta apelantă în memoriul de apel, potrivit căreia înregistrarea notificării s-a produs la data de 7 martie 2002, nu poate fi reținută întrucât, pe de o parte, nici un înscris depus la dosarul cauzei nu confirmă acest aspect, iar pe de altă parte, în dispoziția nr. 51/2008 ce face obiectul cauzei sunt precizate data și numărul înregistrării notificării la Primăria municipiului V-D ca fiind 3697 din 21 februarie 2002.
De subliniat este faptul că, atât registrul de intrare-ieșire al pârâtei Primăria municipiului V-D ( fila 21 dosar fond ), cât și registrul executorului judecătoresc ( fila 84 dosar fond ) fac dovada mențiunilor inserate până la înscrierea în fals, procedură specială de care nu s-a prevalat reprezentanta apelantei.
Potrivit dispozițiilor art. 22 alin. 1 și 5 din Legea nr. 10/2001 persoana îndreptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi persoana juridică deținătoare, solicitând restituirea în natură imobilului, nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării atrăgând pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură prin echivalent.
Dispozițiile prevăzute în alin. 3 și 4 ale aceluiași text de lege stabilesc ca notificarea să fie comunicată de executorul judecătoresc de pe lângă judecătoria în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul solicitat, sau în a cărei circumscripție își are sediul persoana juridică deținătoare a imobilului, care o va înregistra și o va comunica persoanei notificate în termen de 7 zile de la data înregistrării, încât, notificarea înregistrată va face dovada deplină în fața oricărei autorități, persoane fizice sau juridice, a respectării termenului prevăzut de alin. 1 chiar dacă a fost adresată altei unități decât cea care deține imobilul.
În considerarea faptului că termenul de 6 luni a fost prelungit succesiv prin nr.OUG 109/2001 și respectiv prin nr.OUG 145/2001 și în raport de data publicării Legii nr. 10/2001 în Monitorul Oficial nr. 75 din 14 februarie 2001 Curtea constată că reclamanta a formulat notificarea în ultima zi a termenului prevăzut de lege, respectiv 14 februarie 2002, când a fost și înregistrată la biroul executorului judecătoresc, așa încât în mod corect instanța de fond a anulat dispoziția atacată, apreciind că soluția de respingere a notificării ca tardivă este nelegală.
Având în vedere cele reținute, Curtea în baza art. 296 din Codul d e procedură civilă va respinge apelul pârâtei ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâta Primăria Municipiului V D - prin primar, împotriva sentinței civile nr. 623 din 24 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Jud. fond:
Tehnored.Sb.
Ex. 4/06.07.2009
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Rață Gabriela
