Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 95/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 10/2001-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA Nr. 95
Ședința publică din 17 iunie 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela JUDECĂTOR 2: Rață Gabriela
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de pârâta Primăria Municipiului S - prin primar, împotriva sentinței civile nr. 274 din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal, a răspuns avocat pentru reclamanta intimată, lipsă fiind aceasta din urmă și reprezentantul pârât - apelante Primăria Municipiului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, avocat, pentru reclamant - intimată, a depus declarațiile date de, și, autentificate de BNP " ", documente ce au fost îndosariate la filele 25-27, acte din care rezultă că defuncta nu avut moștenitori legali și cu care susține că face dovada calității de moștenitoare a părții pe care o reprezintă.
Instanța, considerând cauza în stare de judecată, față de împrejurarea că apelanta a solicitat judecarea în lipsă, a dat cuvântul la dezbateri.
Avocat, pentru reclamant-intimata, a solicitat a se respinge excepția calității procesuale pasive, invocată prin motivele de apel. Pe fondul cauzei a solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată conform bonului fiscal depus la termenul de astăzi. În susținere a precizat că s-a făcut dovada calității de moștenitor a părții pe care o reprezintă, că suprafața de 341 mp teren pretinsă a fi restituită este liberă și nici o altă persoană nu a făcut cerere în baza Legii nr. 10/2001, pentru a-i fi restituită această parcelă de teren.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava la data de 17.09.2008, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului S, prin primar, în temeiul dispozițiilor art. 1, art. 2 lit. i, art. 4 al. 2 și art. 26 al. 3 din Legea nr. 10/2001, cu modificările și completările ulterioare, anularea dispoziției de respingere a notificării nr. 557 din 28.01.2005 emisă de Primarul Municipiului S, comunicată acesteia la data de 22.08.2008, obligarea pârâtei la restituirea în natură a terenului în suprafață de 341 mp, identic cu parcela nr. 466 din nr. 144 comunei cadastrale S, liber de orice sarcini și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că dispoziția contestată este nelegală, deoarece notificarea nr. 818 din 13.11.2001 i-a fost respinsă pe motiv că nu a depus actele doveditoare ale dreptului de proprietate, în sensul art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Reclamanta a precizat că este moștenitoarea lui, decedat la data de 20.05.1983, în calitate de fiică, și a lui (fostă ), în calitate de nepoată, care a decedat la data de 20.04.1976, neavând moștenitori rezervatari. și au fost proprietarii, în indiviziune, cu cote de 12/24 fiecare asupra parcelei nr. 466 din nr. 144 comunei cadastrale S, situația tabulară fiind neschimbată, iar construcțiile ce se aflau pe terenul în suprafață de 341 mp, respectiv casa cu anexe, au fost demolate, parcela devenind virană.
S-a mai susținut că terenul a fost preluat abuziv în anul 1978 de către regimul comunist, fără titlu valabil și că din sentința civilă nr. 3268 din 10.10.1972 a Judecătoriei Suceava rezultă faptul că la data pronunțării acesteia autorii reclamantei dețineau în mod legal suprafața de 363 mp teren ( în teren regăsindu-se doar 341 mp ).
Prin întâmpinarea formulată pârâta Primăria Municipiului S, prin primar a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 274 din 17.02.2009, Tribunalul Suceavaa admis acțiunea, a anulat dispoziția nr. 557 din 28.01.2005 emisă de Primarul Municipiului S și a obligat pârâta la restituirea în natură a terenului în suprafață de 341 mp, identic cu parcela nr. 466 din nr. 144 comunei cadastrale către reclamantă.
Pârâta a fost obligată la suportarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că potrivit extrasului de carte funciară depus la dosar numiții și figurează în nr. 144 comunei cadastrale S cu parcela de clădire nr. 909 și parcela funciară nr. 466, fiecare cu cote de câte părți indivize, în baza actelor de moștenire nr. 94 din 2.09.1954 și 515 din 5.11.1059 și a sentinței civile nr. 3268 din 10.10.1972 a Judecătoriei Suceava.
Potrivit planului de situație depus la dosar, parcela nr. 909 s-a comasat la parcela funciară nr. 466, rezultând parcela virană nr. 466 de 341 mp teren.
Cu actele de stare civilă și certificatul de calitate de moștenitor nr. 1/1998, reclamanta a făcut dovada calității de moștenitoare a celor doi proprietari tabulari, în calitate de fiică, respectiv nepoată.
Reținând că pârâta a confirmat că parcela nr. 466 din nr. 144 comunei cadastrale S nu este ocupată și nu este cuprinsă în inventarul domeniului public sau privat al municipiului S, prima instanță a conchis că acțiunea reclamantei este întemeiată, terenul putând fi restituit în natură.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta Primăria Municipiului S, prin primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel pârâta apelantă a invocat excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a Primăriei Municipiului S, întrucât în conformitate cu dispozițiile art. 77 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, primăria este o structură funcțională alcătuită din primar, viceprimar, secretar și aparatul propriu. De asemenea, prin noțiunea de "primărie" se înțelege și clădirea unde se desfășoară activitatea autorităților publice locale. Așa fiind, se conchide, în considerarea dispozițiile legale menționate, că Primăria Municipiului S nu poate fi subiect de drepturi și obligații.
Precizează că deși reclamanta în stabilirea cadrului procesual a înțeles să se îndrepte împotriva Primăriei Municipiului S, prima instanță admițându-i acțiunea a hotărât anularea dispoziției nr. 557 din 28.01.2005 a Primarului Municipiului Ori, Primarul Municipiului S nu a avut calitatea de pârât, nefiind introdus în cauză în această calitate sau sub orice altă calitate procesuală.
Cu privire la fondul cauzei, s-a arătat că reclamanta nu a făcut dovada calității de moștenitoare după defuncta, prin depunerea certificatului de moștenitor.
De asemenea, prima instanță nu a stabilit în mod neechivoc persoana deținătoare a imobilului solicitat, deoarece parcela nu este cuprinsă în inventarul domeniului public sau privat al unității administrativ teritoriale și nu sunt cunoscute condițiile și actele normative în baza cărora imobilul a fost preluat la stat.
Excepția lipsei de calitate procesuală pasivă a Primăriei Municipiului S este nefondată, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Potrivit actelor depuse la dosar ( filele 8 și 9 dosar fond ) reclamanta a notificat în termen legal Primăria Municipiului S la data de 13.11.2001, solicitând restituirea în natură a imobilelor în discuție.
Dispoziția nr. 557 prin care a fost soluționată notificarea a fost emisă la data de 28.01.2005 de către Primarul Municipiului S, iar acțiunea a fost formulată de reclamantă în contradictoriu cu Primăria Municipiului S, prin primar, cea căreia i-a adresat notificarea și care, prin reprezentantul său, primarul, a și răspuns la aceasta.
Art. 21 al. 4 din Legea 10/2001, republicată, dispune "în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ - teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului B ori, după caz, a președintelui Consiliului Județean".
Deci, în cadrul de aplicare a Legii nr. 10/2001, primăriei i-a fost conferită calitatea de entitate obligată la restituire prin art. 20 al. 3 din lege, textul fiind însă modificat prin Legea nr. 247/2005, devenit art. 21 al. 4, cu conținutul menționat.
Însă, în speță, întâmpinarea și înscrisurile depuse la dosar ( filele 24 - 25, 37 dosar fond ), apelul declarat împotriva hotărârii primei instanțe, au aplicate ștampila JUDEȚUL S, MUNICIPIUL S, PRIMĂRIA, fiind semnată de primar.
Referitor la acest aspect este de observat că primarii nu stau în justiție în nume propriu ci, conform art. 21 al. 2 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale, ei acționează în reprezentarea persoanelor juridice de drept public care, conform art. 20 din lege, sunt comunele, orașele, municipiile.
De altfel, termenul de "primărie" desemnează în accepțiunea legii arătate doar structura funcțională în care își desfășoară activitatea primarul, viceprimarul, secretarul unității administrative și aparatul de specialitate ( art. 77 din Legea nr. 215/2001 ).
Acest termen de "primărie" este folosit însă, în accepțiunea comună, pentru a desemna însăși persoana juridică condusă de primar.
Deci Primarul municipiului S acționează în justiție în numele persoanei juridice de drept public, care, în accepțiunea legii administrației locale este Municipiul
În consecință, indiferent de titulatura purtată de pârât, deoarece la instanța de fond Municipiul S, a stat în judecată, prin primar, făcându-și apărările pe care le-a considerat necesare (fila 24), interesele sale fiind susținute prin consilierul juridic din cadrul serviciului contencions administrativ, juridic, al "Primăriei Municipiului S" și cum apelul a fost declarat de primar în numele municipiului, excepția va fi respinsă.
În mod corect a fost anulată dispoziția emisă de primar, deoarece acesta, astfel cum s-a reținut, nu stă în justiție în nume propriu, ci acționează în reprezentarea Municipiului S, nefiind necesară, deci, introducerea acestuia expresă în cauză.
Examinând apelul, prin prisma motivelor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001 îl constituie măsurile reparatorii care se acordă pentru imobilele preluate abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, precum și pentru cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite ( art. 1 al. 1 ), consacrând principiul restituirii în natură al acestora.
Potrivit art. 4 al. 2 și 3 din Legea nr. 10/2001, de prevederile legii beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite, iar succesibilii care după 6 martie 1945 nu au acceptat moștenirea sunt repuși de drept în termenul de acceptare a succesiunii pentru bunurile care fac obiectul legii, cererea de restituire având valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile al căror regim juridic este reglementat de prevederile acestei legi.
Pct. 4.2 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobate prin nr.HG 250/2007 prevede următoarele "la art. 4 al. 2 din lege, norma referitoare la accesul moștenitorilor persoanei îndreptățite la beneficiul legii implică o analiză calificată a actelor doveditoare depuse de solicitant ( acte de stare civilă, certificate de moștenitor, dacă acestea există, testamente ) pentru stabilirea calității de moștenitor legal sau testamentar).
Din interpretarea dispozițiilor legale redate rezultă că accesul moștenitorilor persoanei îndreptățite la beneficiul legii nu impune condiția obligatorie pentru aceștia a prezentării unui certificat de moștenitor, fiind suficiente actele de stare civilă care dovedesc această calitate. Această concluzie rezidă de altfel și din pct. 22.1 al Normelor metodologice de aplicare a legii care prevăd, cu privire la acest aspect, la pct. b, că prin acte doveditoare se înțelege actele juridice care atestă calitatea de moștenitor (certificat de moștenitor, testament, acte de stare civilă care atestă rudenia sau filiația cu titularul inițial al dreptului de proprietate), norma nefăcând deci referire, exclusiv, la certificatul de moștenitor.
În speță, reclamanta a făcut dovada, cu înscrisurile depuse la dosar, respectiv cu actele de stare civilă ( fila 16 dosar fond ) și declarațiile martorilor depuse la dosar ( filele 25 - 27 dosar apel ) că este moștenitoarea legală, în calitate de nepoată, a defunctei, fostă proprietară a imobilului cu cota de .
Referitor la critica vizând neidentificarea unității deținătoare a imobilului, se reține că potrivit art. 26 al. 1 din Legea 10/2001, în cazul în care persoana îndreptățită nu cunoaște deținătorul bunului imobil solicitat, notificarea se va trimite primăriei în a cărei rază se află imobilul. În termen de 30 de zile primăria notificată este obligată să identifice unitatea deținătoare și să comunice persoanei îndreptățite elementele de identificare a acesteia ( al. 2 ). În cazul în care unitatea deținătoare nu a fost identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, în termen de 90 de zile de la data la care a expirat termenul prevăzut la al. 1, dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta lege ( al. 3 ).
În speță, reclamanta prin notificarea formulată a solicitat restituirea în natură a imobilului în litigiu, iar prin dispoziția nr. 557 din 28.01.2006 Primarul Municipiului Sar espins această notificare cu motivarea că nu au fost depuse actele doveditoare ale dreptului de proprietate. Se conchide, deci, că Municipiul S răspunzând notificării s-a considerat, implicit, unitate deținătoare a imobilului. În caz contrar, acesta avea obligația de a-i indica reclamantei deținătorul imobilului solicitat.
În consecință, pentru cele reținute, și cum reclamanta a făcut dovada că este persoană îndreptățită la restituirea terenului în suprafață de 341 mp, preluat abuziv de la autorii ei, teren restituibil în natură, Curtea, în baza art. 296 Cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât-apelanta Primăria Municipiului
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de pârâta Primăria Municipiului S - prin primar, împotriva sentinței civile nr. 274 din 17 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Obligă apelanta Primăria Municipiului S să plătească intimatei 800 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Jud. fond:
Tehnored. Sb.
Ex. 5/10.07.2009
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Rață Gabriela
