Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 95/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
Decizie nr. 95/
Ședința publică din 25 Iunie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul, cu domiciliul ales în Târgu-M,-.1, împotriva sentinței civile nr.598 din 19 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr.2916/2003.
În lipsa părților.
Procedura completă.
dezbaterilor și susținerile reprezentantului reclamantului apelantul au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 18 iunie 2009, care face parte integrantă din prezenta, când s-a amânat pronunțarea pe data de azi, iar în urma deliberării s-a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA,
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Tribunalul Harghita sub nr. 2916/8.09.2003, reclamantul a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Primăria, reprezentată prin primar și secretar, ca prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: admiterea contestației, constatând că imobilul, situat în com.,- cuprins în cf nr. 3996, nr. top. 10097, fost trecut abuziv în proprietate de stat în baza Decretului nr. 92/1950, dispunând anularea hotărârii Primăriei, comunicată prin adresa nr- și restituirea acestuia în natură, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii a arătat că imobilul din litigiu a fost dobândit prin cumpărare de tatăl său sen. împreună cu prima sa soție, și a fost etatizat de la sora sa, decedată fără moștenitori. Este unicul ei moștenitor - vocația sa succesorală nu a fost contestată de deținătorul imobilului. Cererea sa de restituire, formulată prin notificarea nr. 44/N/2002 a fost tacit respinsă pe alt considerent: se pretinde că imobilul clădit - în care funcționează un internat - face parte din domeniul public. Contestă încadrarea imobilului în această categorie iar nerestituirea imobilului încalcă prev. art. 41 alin. 2 din Constituție, privind egalitatea formelor de proprietate.
În drept, a invocat prev. art. 1, 2, 9, 20, 24 alin. 7 din Legea nr. 10/2001 și art. 41, alin. 2 al Constituției din 1965.
În probațiune a depus adresa Primăriei nr-, comunicată la 07.08.2003, notificarea nr. 44/N/2002 și copia cărții funciare (filele 2-6).
Pârâta Primăria comunei a formulat întâmpinare, arătând că prin Hotărârea nr. 334/1998 a Consiliului Județean H, pentru imobilele situate în CF nr. 3996 loc. nr. top. 10097 cu suprafața aferentă de 939 mp au acordat despăgubiri bănești în valoare totală de 278.168.466 lei, conform Legii nr. 112/1995.
În principiu au solicitat respingerea cererii, având în vedere că nu s-au depus actele doveditoare la notificare potrivit cărora imobilul în cauză ar fi fost trecut în proprietatea statului cu vreun titlu legal.
Imobilul solicitat cade sub incidența art. 16 alin. 1 din legea nr. 10/2001, restituirea în natură nefiind posibilă.
A invocat prev. art. 11, alin. 1 din Legea nr. 213/1998art. 16 alin. 1 și 4 din Legea nr. 10/2001.
A anexat Hotărârea nr. 334/1998, adresa nr. 444/2002, extras din Monitorul Oficial nr. 527 bis/2002 (filele 21-24).
Prin sentința civilă nr. 598 din 19 mai 2004, Tribunalul Harghitaa respins acțiunea reclamantului, pe considerentul că nu reclamantul nu a depus acte doveditoare potrivit art. 22 din legea nr. 10/2001 și nici acte care să ateste că imobilul există. Cererea promovată de reclamant în baza Legii nr. 112/1995, admiterea ei și faptul că a fost de acord cu hotărârea comisiei confirmă faptul că imobilul a fost naționalizat cu titlu valabil.
Reclamantul a declarat apel împotriva acestei hotărâri, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței iar în fond prin decizia ce o va pronunța să se admită contestația, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apelului a arătat că nu s-a contestat faptul că întregul imobil din litigiu, cuprins în CF nr. 3996, nr. top. 10097 aparținut defunctului său tată, () sen. că el este unicul său moștenitor. Notificarea inițială a fost completată cu actele de stare civilă necesare, care de altfel existau în posesia Primăriei intimate, fiind atașate la documentația aferentă cererii de despăgubire, formulată în temeiul Legii nr. 112/1995, care a fost favorabil rezolvată prin Hotărârea Consiliului Județean - Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 H, nr. 334/1998.
Nu s-a ținut cont de faptul că imobilul a fost preluat de stat fără titlu valabil, autorul lui neîncadrându-se în categoria persoanelor vizate de prev. Decretului nr. 92/1950 privind naționalizarea unor imobile.
Potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire. Drept urmare, excepția instituită de prev. art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 nu este aplicabilă, în raport de lipsa titlului valabil de preluare. Statul nu a dobândit legal niciodată dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat, deci înscrierea dreptului său de proprietate în cf este nulă, nefiind întrunite condițiile prev. De art. 34 pct. a din Decretul Lege nr. 115/1938 și art. 36 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, pentru rectificarea întabulării dreptului de proprietate în favoarea sa.
În opinia lui refuzul restituirii în natură a imobilului violează dispozițiile art. 1 al Protocolului adițional nr. 1 al Convenției europene pentru drepturile omului și a libertăților fundamentale.
Deoarece intimata a susținut că în realitate este vorba despre două edificate distincte, fără a putea preciza care dintre ele a făcut obiectul plății despăgubirilor acordate în temeiul Legii 112/1995, a considerat că se impune suplimentarea probatoriului cu expertiza topografică.
În drept, a invocat prev. art. 287 și urm. Codul d e Procedură Civilă, art. 1, 2, 9, 20, 24 alin. 7 din Legea nr. 10/2001 și art. 41 alin. 2 al Constituției din 1965.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului, întrucât este vorba de un imobil trecut în proprietatea statului cu titlu valabil, conform Normelor metodologice la Legea nr. 10/2001 art. 2 pct. 2.1, sunt aplicabile prev. art. 16 alin. 1 din lege, este imposibilă mutarea activităților în alte imobile deoarece comuna nu are alte imobile, existența imobilului este esențială pentru buna desfășurare a activităților de utilitate publică, socială, reclamantul nu a depus actele doveditoare care să ateste calitatea de proprietar și nu a depus nici măcar acte care să ateste că imobilul există, nerespectând prev. art. 22 din lege.
Prin decizia nr. 940/A/16.11.2004, Curtea de Apel Tg. Mar espins ca nefondat apelul declarat de reclamant, apreciind că sentința este legală și temeinică întrucât reclamantul nu a furnizat nici o dovadă privitoare la susținerea că antecesorul său era exceptat de la prev. Decretului nr. 92/1950. Faptul naționalizării nu reprezintă prin el însuși un act abuziv iar prin acceptarea despăgubirilor primite în baza Legii nr. 112/1995 au recunoscut implicit legalitatea naționalizării imobilului respectiv. Imobilul în litigiu nu poate fi restituit în natură nici prin prisma disp. art. 16 din Legea nr. 10/2001. Susținerea privitoare la existența a încă unui imobil înscris în CF nu s-a dovedit, conform art. 1169 Cod. Civil.
Recursul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost admis prin decizia nr. 98 din 11 ianuarie 2007 pronunțată de ÎCCJ, care a casat decizia atacată și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Tg.
S-a arătat în considerentele acestei hotărâri că analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei a condus la concluzia că situația de fapt nu a fost pe deplin lămurită de instanța de apel, în sensul dacă există unul sau două imobile, care este regimul lor juridic, precum și dacă imobilul avut în vedere de instanțe a fost sau nu transformat. Chiar intimata a susținut că în realitate este vorba de două imobile distincte, fără a putea preciza care din ele a făcut obiectul plății despăgubirilor acordate în temeiul Legii nr. 112/1995.
Reclamantul a introdus acțiune direct în justiție, întrucât notificarea nr. 44/N/2002 nu a fost soluționată și a cerut restituirea în natură a imobilului.
Situația topografică și juridică a celor două imobile trebuie lămurită prin administrarea probei cu expertiza topografică.
În rejudecarea apelului, Curtea a administrat proba cu înscrisuri, constând în actele care au stat la baza emiterii Hotărârii nr. 334/1998 (filele 47-76), adresa Arhivelor Naționale - Direcția Județeană H (filele 83-85), adresa nr. 6283/2007 a Consiliului local (fila 87), cf nr. 3996 (filele 88-90), cf nr, 4243 (filele 91-93), copiile fidele ale cf 111 și 3688 (filele 157-161), acte de stare civilă (filele 177-181), plan de situație și foaie de avere (filele 187-188), proba cu expertiza tehnică topografică (filele 140-145) și în construcții (filele 236-248).
După efectuarea expertizei topografice reclamantul a depus la dosar "concluzii scrise", prin care a solicitat admiterea apelului, admiterea contestației, constatând că imobilul, situat în com.,-, cuprins în cf nr. 3688, nr. top. 10096 și cf. nr. 111, nr. top. 10095, fost trecut abuziv în proprietate de stat în baza Decretului nr. 92/1950, dispunând anularea hotărârii Primăriei, comunicată prin adresa nr- și restituirea în natură a clădirii fostei Fabrici de teracotă, în care în prezent funcționează internatul școlar, cu terenul aferent de 2.762 mp (2068+694 mp). A motivat această precizare prin faptul că abia cu prilejul deplasării părților la fața locului, în vederea identificării datelor de cf ale imobilului revendicat s-a stabilit faptul că fosta Fabrică de teracotă, situată administrativ la nr. 260, solicitată la restituire în natură prin notificarea nr. 44/N/2002, este cuprinsă în cf nr. 3688, nr. top. 10096 și cf nr. 11, nr. top. 10095. Pentru dispensarul veterinar înscris în cf nr. 3996, nr. top. 10097 reclamantul a beneficiat de despăgubiri pe baza Legii nr. 112/1995 și nu a mai uzat de posibilitățile create prin Legea nr. 10/2001.
Examinând hotărârea apelată prin prisma motivelor de apel invocate, a prevederilor deciziei de casare a ICCJ și ținând seama de principiul efectului devolutiv al apelului, Curtea constată următoarele:
Prin notificarea înregistrată la BEJ sub nr. 44/N/2002, reclamantul a solicitat Primăriei com., jud. H, în conformitate cu prev. art. 1, al. 1, art. 2, lit. g, art. 6 alin. 2, art. 10 alin. 1 și art. 20 alin. 1, art. 21 alin. 1-4, art. 22 și 23 din Legea nr. 10/2001, emiterea unei decizii de restituire în natură a imobilului situat în comuna,- (vechea numerotare), cuprins în cf nr. 3996, sub nr. top. 10097, imobil în care a funcționat Fabrica de teracotă, dobândită prin cumpărare de tatăl său, sen. De la familia.
Primăria comunei a comunicat reprezentantului reclamantului, av., prin adresa nr-, că au primit certificatele de stare civilă, dar în conformitate cu art. 16 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, în situația imobilelor ocupate de unități bugetare din învățământ, foștilor proprietari li se acordă măsuri reparatorii prin echivalent. Internatul este inventariat la bunurile care aparțin domeniului public al com., apărut în MO nr. 527 bis/2002 la nr.crt. 14. Au fost îndrumați să se adreseze Prefecturii jud. H pentru acordarea despăgubirilor bănești.
Nefiind soluționată în mod legal notificarea, prin emiterea de către primarul comunei a unei dispoziții de admitere sau respingere a notificării, reclamantul s-a adresat direct instanței de judecată, solicitând, în temeiul prev. art. 1, 2, 9, 20, 24 din legea nr. 10/2001, ca instanța să constate că imobilul situat în com.,-, cuprins în cf nr. 3996, nr. top. 10097, fost trecut abuziv în proprietate de stat în baza Decretului nr. 92/1950,dispunând anularea hotărârii Primăriei și restituirea în natură a imobilului.
În primul rând trebuie menționat că nu s-a contestat calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului, prin prisma prev. art. 2 din legea nr. 10/2001. Acest lucru este probat și prin actele care au stat la baza emiterii Hot. Nr. 334/1998 de câtre Comisia Județeană pentru aplicarea Legii nr. 112/1995 H (fila 48 dos.apel).
Având în vedere îndrumările obligatorii ale deciziei ICCJ, instanța de apel a procedat, în rejudecare, la clarificarea situației faptice și juridice a imobilului revendicat de către reclamant, întrucât s-a susținut că este vorba de două imobile învecinate. Prin raportul de expertiză tehnică topografică, întocmit de expert s-a concluzionat că imobilul în litigiu este situat în comunei, la nr. ad-tive 760 și 761. Clădirea de la nr.ad-tiv 760 funcționează ca internat, iar clădirea de la nr. ad-tiv 761 are destinația de dispensar veterinar. Conform identificării făcute la fața locului, imobilele au fost identificate sub nr. top. 10095-10097 iar evidența acestora a fost făcută în: CF nr. 111, nr. top 10095, cu 694 mp - arabil la; Cf nr. 3688, nr. top. 10096, cu 2068 mp - teren clădit, casă atelier, curte; CF nr. 3996, nr. top. 10097 - 939 mp - arabil la. În total 3701 mp.
S-a arătat că, din descrierile făcute în cărțile funciare se poate trage concluzia că imobilul de la nr. ad-tiv 760 (internatul) este amplasat pe nr.topo. 10095 și 10096, iar dispensarul veterinar pe nr.top.10097. Despăgubirile obținute în baza Legii nr. 112/1995 au vizat clădirea dispensarului, respectiv imobilul identificat pe nr. top. 10097 iar obiectul litigiului din prezenta cauză îl reprezintă imobilele înscrise în cf nr. 111 și 3688.
Conform înscrierilor din nr. 111, proprietatea tabulară s-a dobândit la data de 8 ianuarie 1935, fiind cumpărat de și soția, notate la poziția, 2. Cu încheierea cf nr. 813 din 6 octombrie 1958, în baza certificatului de moștenitor, dreptul de proprietate a defunctei s-a notat în favoarea Lui, la poziția. La data de 7 august 1959 cu încheierea cf nr. 332 este notată naționalizarea imobilului în favoarea Statului, la poziția. Această carte funciară a rămas nemodificată din anul 1959.
Proprietatea tabulară în nr. 3688 s-a dobândit la dta de 1 decembrie 1923, fiind cumpărat de și soția sa, născută, notate la poziția, 2. Cu încheierea cf nr. 2548 din 2 iulie 1928 în baza certificatului comunal din 30 iunie 1928, se notează construcțiile, casa și un atelier mare din lemne și cărămidă, la. Cu încheierea cf nr. 813 din 6 octombrie 1958 în baza certificatului de moștenitor, dreptul de proprietate a defunctei se notează în favoarea, la poziția. La data de 7 august 1959 cu încheierea cf nr. 333 este notată naționalizarea imobilului în favoarea Statului, notat în cf la poziția. CU încheierea cf nr. 2135 din 07.04.2007, nr.top. 10096 s-a dezmembrat, formându-se 2 loturi noi, 10096/1 cu 2027 mp și 10096/2, cu 41 mp. Loturile astfel formate s-au transnotat în cf nr. 4243, notându-se domeniu public al comunei.
Prin expertiza tehnică în construcții s-a procedat la identificarea și descrierea imobilului construcții aflat la nr. ad-tiv 760, înscris în cf nr. 111 nr. top. 10095 și nr. top. 10096, afirmativ fosta fabrică de ceramică. Experta a concluzionat, prin raportul de expertiză întocmit în cauză, că imobilul constă în 3 corpuri de clădiri (A, B, C) și o anexă gospodărească (C), imobil înscris în prezent în CF 4343, nr. top. 10095 și 10096/1, cu o suprafață de teren aferent de 2027 mp. Clădirea corp A - în prezent internat școlar a fost construită în perioada 1933-1934. În această clădire a funcționat fosta fabrică de ceramică. Clădirea corp B - sala de mese a fost construită de către Statul Român în perioada 1980-1985. Clădirea corp C - magazie a fost construită de către Statul Român în perioada 1980-1985. Clădirea corp D - cantina, bucătărie, a fost construită în perioada 1933-1934. În această clădire au fost amplasate cuptoarele pentru arderea produselor ceramice.
După preluarea imobilului de către Statul Român s-au efectuat adăugiri la imobil, adăugându-se corpuri pe orizontală, respectiv corpurile B și Prin adăugirile efectuate, imobilul nu a devenit unul nou în conformitate cu disp. art. 19 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Valoarea de circulație totală a imobilului este de -,60 lei. Din valoarea totală de circulație a imobilului, valoarea de circulație a celor 2 clădiri naționalizate și a terenului este de -,20 lei.
Arhivele Naționale - Direcția Județeană Hac omunicat instanței de apel, prin adresa nr. 1194/11.10.2007 (fila 95), că în anexa la Decretul nr. 92/1950, nu figurează nici un imobil din com. și nici un proprietar cu numele de. În documentele de la Sfatul Popular, din anii 1950-1968, nu dețin documente referitoare la aplicarea Decretului nr. 92/1950. Au anexat și o copie xerox după Anexa la Decretul nr. 92/1950, din care rezultă că nici un imobil din com. nu apare ca fiind naționalizat, cu atât mai puțin imobilul în litigiu.
Față de toate cele reținute anterior, Curtea constată că în speță sunt aplicabile prev. art. 1 și art. 2 lit. h din Legea nr. 10/2001, care prevăd că fac obiectul legii imobilele preluate în mod abuziv de stat, respectiv fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.
Imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil, făcându-se dovada că nu figurează în listele anexă la Decretul nr. 92/1950, deși în cf sus-menționate apare mențiunea naționalizării imobillului în baza Decretului nr. 92/1950.
În baza art. 2 alin. 2 din lege, persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire.
Art. 4 alin. 2 din lege statuează că de prevederile legii beneficiază și moștenitorii persoanelor fizice îndreptățite, respectiv moștenitorii persoanelor fizice, proprietari ai imobilelor al data preluării în mod abuziv a acestora. Reclamantul este moștenitor a def., de la care apare mențiunea preluării abuzive a imobilului, fără titlu valabil.
În aplicarea disp. art. 6 alin. 3 din Legea nr. 213/1998, instanța de apel constată nevalabilitatea titlului statului și implicit neapartenența imobilului în litigiu la domeniul public al unității administrativ-teritoriale, neîndeplinind condițiile imperativ prevăzute în art. 6 alin. 1 al Legii nr. 213/1998.
În consecință, în baza tuturor textelor de lege citate mai sus, constatându-se preluarea fără titlu valabil a imobilului și păstrarea calității de proprietar asupra imobilului a reclamantului, Curtea, în baza art. 296 Codul d e Procedură Civilă, va admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 598/2004 pronunțată de Tribunalul Harghita, va schimba în tot hotărârea atacată, va admite cererea de chemare în judecată și va dispune, în baza art. 1 și 9 din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură, în favoarea reclamantului, a imobilului situat în com., la nr. ad-tiv 760, înscris în cf nr. 111, nr. top. 10095 având 694 mp și cf nr. 3688, nr. top. 10096, având 2068 mp, și construcții reprezentând corp A și corp D (imobile care au fost edificate anterior preluării de către stat fără titlu valabil), conform celor două rapoarte de expertiză topografică și în construcții, care vor face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Fiind în culpă procesuală, în baza art. 274 Codul d e Procedură Civilă, pârâta, prin reprezentant legal va fi obligată să plătească reclamantului suma de 8.052,92 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorarii experți și avocați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul, cu domiciliul ales în Târgu-M,-.1, județul M, împotriva sentinței civile nr.598 din 19 mai 2004, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr.2916/2003.
Schimbă în tot hotărârea atacată, în sensul că admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Primăria, prin primar.
Dispune restituirea în natură, în favoarea reclamantului, la numărul administrativ 760, înscris în nr.111, nr.top.10.095, având 694 mp. și nr.3688, nr.top.10.096, având 2.068 mp. compus din teren în suprafață totală de 2.762 mp. și construcții reprezentând corp A - fosta fabrică de ceramică, în prezent internat școlar și corp D - cantină, bucătărie, conform rapoartelor de expertiză tehnică topografică și în construcții, care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
Obligă pârâta, prin reprezentant legal, să plătească reclamantului suma de 8.052,92 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 25 iunie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR 1: Nemenționat
GREFIER,
red.
tehnored. BI/4ex
jud.fond:
-30.09.2009-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
