Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 96/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 96/
Ședința publică de la 9 iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anamaria Monica Busuioc
JUDECĂTORI: Anamaria Monica Busuioc, Petrina Manuela Aștefănesei
GREFIER - - -
La ordine a venit spre soluționare apelul civil declarat de contestatorii împotriva sentinței civile nr. 207/C/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns mandatarul - pentru apelanții-contestatori,consilier juridic pentru intimatul Statul Român -prin Ministerul Finanțelor Publice, lipsă fiind apelanții-reclamanți și intimatul-pârât Primarul municipiului P
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;
Mandatarul - arată că nu are alte cereri de formulat.
Curtea,având în vedere că nu sunt alte cereri de formulat și/sau excepții de invocat, constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților.
Mandatarul contestatorilor, având cuvântul, arată că prima instanță a fost învestită cu o acțiune care a avut ca temei art. 26 din Legea 10/2001. Precizează că imobilul deținut inițial de se afla pe str. - fără număr. Deși imobilul nu avea număr, prin acțiunea formulată a solicitat imobilul situat în str. - nr. 90. In cauză nu s-a făcut nici un probatoriu care să confirme că imobilul solicitat în prezenta cauză este cel din dosarul nr- aflat pe rolul Curții de APEL BACĂU, cu termen la data de 11 iunie 2008. Inițial a chemat în judecată primăria motivat de faptul că nu au identificat imobilul. Ulterior, aceasta și-a declinat competența arătând că imobilul nu-i aparține, unitatea deținătoare fiind Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Acesta a emis în acest sens o dispoziție din care rezultă că imobilul solicitat este cel situat în str. - nr. 28 și îi aparține. Consideră că prima instanță în mod eronat a reținut că Ministerul Economiei și Finanțelor și Primarul municipiului P N nu au calitate procesuală pasivă. Solicită admiterea apelului,desființarea sentinței apelate cu aplicarea art. 297 Cod procedură civilă și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimatul Statul Român - Ministerul Economiei și Finanțelor, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii de la prima instanță, care este temeinică și legală. Depune concluzii scrise.
S-au declarat dezbaterile închise trecându-se la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 207/C/19.03.2008 a Tribunalului Neamțs -a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a contestatorilor:, -, -, invocată de Statul Român.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale active a contestatorilor -, și fiind, în consecință, respinsă contestația formulată de aceștia.
S-a respins, ca nefondată, excepția lipsei dovezii calității de reprezentant al contestatorilor a mandatarului --, invocată de intimatul Statul Român.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a intimaților Statul Român și Primarul municipiului P N în ceea ce privește capetele de cerere referitoare la restituirea în natură sau prin echivalent a imobilelor ce au făcut obiectul notificării nr. 251/8 august 2001 și la contestarea nevalabilității titlului statului asupra imobilelor revendicate prin aceasta și s-au respins, în consecință, aceste capete de cerere.
S-a respins, ca nefondată, excepția prematurității contestației în ceea ce privește capătul de cerere referitor la acordarea de despăgubiri pentru nesoluționarea în termen a notificării nr. 251/8 august 2001.
S-a respins, ca nefondat, capătul de cerere privind obligarea intimatului Primarul municipiului P la plata de daune materiale și morale pentru nesoluționarea în termen a notificării.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr. 551/C/03.03.2003 (număr în format ECRIS -) contestatoarea și ceilalți moștenitori legali ai defunctului - respectiv, -, -, -, - și - au solicitat, în contradictoriu cu intimații Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, și cu Primarul mun. P N, să se constate ca fiind abuzivă preluarea imobilelor ce au făcut obiectul notificărilor nr. 251/08.08.2001, nr. 249/07.08.2001 și nr. 232/08.08.2001, restituirea în natură a acestor imobile și obligarea Primarului mun. P N la plata de daune materiale și morale pentru nesoluționarea în termen a notificărilor.
La termenul din 12.01.2005 contestatorii au arătat că își restrâng obiectul cererii numai cu privire la constatarea preluării abuzive a imobilelor ce au făcut obiectul Notificării nr. 251/08.08.2001 (respectiv construcția din- și terenul aferent de aprox. 1600 mp, ce adăpostesc în prezent sediul Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț ), cu privire la restituirea în natură a acestora și la obligarea Primarului mun. P N la plata de daune materiale și morale pentru nesoluționarea în termen a notificării.
În motivarea cererii precizate au arătat că prin Notificarea înregistrată la Biroul Executorului judecătoresc sub nr. 251/08.08.2001 au solicitat despăgubiri pentru exproprierea abuzivă a autorului lor, în baza Decretului nr. 92/1950, de construcția din- împreună cu terenul aferent, iar ulterior, printr-o adresă din 13.11.2002, au solicitat restituirea în natură a imobilelor.
Au mai arătat că dovada caracterului abuziv al exproprierii reiese din faptul că autorul lor nu se încadra în prevederile art. 1 și 2 din Decret, întrucât nu făcea parte nici din marea burghezie, nici din categoria exploatatorilor de locuințe. Intimatul Primarul mun. PNa tergiversat însă comunicarea notificării către deținătorul imobilelor, pe motiv că nu s-au depus actele doveditoare ale proprietății, deși nu avea nici o competență să cenzureze dreptul lor la acțiune, ci trebuia să își execute în termen de 30 de zile obligația prevăzută de art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Analizând contestația din perspectiva probatoriului administrat, instanța a reținut, în prealabil, următoarele:
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. a și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată, au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii proprietarii deposedați abuziv de imobilele lor precum și moștenitorii legali sau testamentari ai acestora.
Din Certificatul nr. 90.291/18.08.1991 eliberat de Direcția generală a Arhivelor Statului ( 34) reiese că autorul invocat, deținea în anul 1948 un număr de 5 imobile pe raza municipiului P N, între care și cel din str. - nr. 90 - în prezent-.
De asemenea, în Anexa la Decretul nr. 92/1952 figurează la nr. 87 ca fiind expropriat de un număr de 7 apartamente, între care și imobilul din str. - nr. 90 ( 28).
Or,din prevederile art. 24 din Legea nr. 10/2001 republicată instanța a reținut că n absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive iar persoana individualizată în acesta este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Reiese că, în cauză, Anexa la Decretul nr. 92/1952 îndeplinește și rolul de înscris probator al dreptului de proprietate al autorului invocat asupra imobilului în discuție.
Deși în anexa de mai sus, inițiala autorului contestatorilor este schimbată, respectiv "" în loc de "", că este vorba despre o greșeală materială reiese din coroborarea înscrierilor din acest act cu cele din Certificatul nr. 90.291/18.08.1991, unde se fac referiri la aceleași imobile, precum și din faptul că niciunul dintre acestea nu a fost revendicat de vreun moștenitor al unui pretins.
De asemenea, din actele de stare civilă depuse instanța a reținut că contestatorii, -, - și - sunt soția supraviețuitoare, respectiv copiii lui, care la rândul lui a fost nepotul autorului după fiica acestuia (căsătorită ), în timp ce, - și sunt soția supraviețuitoare, respectiv copiii lui -, un alt fiu al lui (căsătorită ). Cum a decedat la 11.10.2005, drepturile sale succesorale s-au transmis copiilor săi și.
Tot astfel, instanța a reținut că este nepoata autorului invocat după fiul acestuia, iar este nepot după, o altă fiică a autorului.
Având în vedere că autorul a decedat la 19.11.1959 (conform Certificatului de deces de la fila 28), reiese că acesta a avut calitatea de proprietar deposedat al imobilului mun. P N,- (fostă - nr. 90) conform anexei la Decretul nr. 92/1950, iar contestatorii - cu excepția lui și - au calitatea de persoane îndreptățite în sensul art. 3 alin. 1 lit. a și art. 4 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată, întrucât sunt moștenitori ai autorului abuziv deposedat.
Pentru aceste considerente instanța a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a acestor contestatori, invocată de intimatul Statul Român.
Neîndeplinirea cerințelor pentru a avea această calitate de către contestatorii -, și reiese din prevederile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată, care au repus în termenul de acceptare a moștenirii - cu privire la imobilele preluate abuziv - numai pe succesibilii care nu au acceptat-o după data de 6 martie 1945, nu și pe succesibilii renunțători la moștenire.
Or, din Certificatul de moștenitor nr. 67/07.05.1996 ( 32 vol. II) reiese că contestatoarea - și sora sa - - care este mama contestatorilor și - au renunțat la moștenirea tatălui lor - care, așa cum s-a arătat mai sus, era la rândul său nepotul autorului invocat.
Pentru aceste considerente instanța a admis excepția invocată de intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice privind lipsa calității procesuale active a contestatorilor -, și.
De asemenea, instanța a reținut că prin procurile judiciare depuse la dosar mandatarul - - a făcut dovada calității de reprezentant al contestatorilor, motiv pentru care această excepție, invocată de același intimat, va fi respinsă.
Instanța a mai reținut că otrivit p. art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 imobilele preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate în baza Legii nr. 139/1940"se restituie, în natură, în condițiile prezentei legi",iar dispozițiile din alineatele următoare reglementează măsurile reparatorii în cazurile în care restituirea în natură nu mai este posibilă.
Reiese că Legea nr. 10/2001 constituie o reglementare cu caracter special ce oferă cadrul juridic complet pentru restituirea în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv.
Potrivit art. 21 alin. 1 din lege, imobilele preluate în mod abuziv sunt restituite persoanei îndreptățite, în natură, prin decizia sau, după caz, prin dispoziția motivatăa organelor de conducere ale unității deținătoare,iar când imobilele sunt deținute de unitățile administrativ - teritoriale, restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face, potrivit alin. 4 din același text legal, prindispoziția motivată a primarilor,respectiv a primarului general al municipiului B, ori, după caz, a președintelui consiliului județean.
Întrucât deținătorul imobilelor din- a fost identificat - respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - reiese că acesta are calitatea de unitate deținătoare, abilitată să se pronunțe asupra restituirii lor în natură sau prin echivalent. Doar în cazul în care unitatea deținătoare nu este cunoscută, art. 26 din lege prevede că persoana îndreptățită va trimite notificarea primăriei în a cărei rază se află imobilul, care este obligată să o identifice în termen de 30 de zile și să comunice persoanei îndreptățite elementele de identificare a acesteia. Dacă, în ciuda acestor demersuri, unitatea deținătoare nu este identificată, persoana îndreptățită poate chema în judecată statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, dacă nu a primit comunicarea din partea primăriei, sau de la data comunicării, solicitând restituirea în natură sau, după caz, măsuri reparatorii prin echivalent în formele prevăzute de prezenta lege.
Este adevărat că la data formulării prezentei cereri - respectiv la 03.03.2003 - unitatea deținătoare nu fusese încă identificată, însă ulterior această identificare s-a făcut, așa cum s-a arătat mai sus, în persoana Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție căreia, prin Adresa nr. 18480/12.03.2003 ntimatul Primarul mun. PNi -a înaintat Notificarea nr. 251/08.08.2001( 60). De această împrejurare contestatorii au luat cunoștință la termenul din 12.03.2003, când copia acestei adrese a fost depusă la dosar.
În aceste condiții intimații Statul Român și Primarul mun. P N nu mai au calitate procesuală pasivă în privința restituirii în natură sau prin echivalent a imobilelor ce au făcut obiectul acestei notificări, motiv pentru care tribunalul va admite excepția având acest obiect invocată de primul intimat precum și din oficiu.
De asemenea, în ce privește capătul de cerere privind constatarea nevalabilității titlului statului asupra imobilelor revendicate, din ansamblul prevederilor Legii nr. 10/2001 instanța a reținut că aceasta reprezintă de fapt o etapă preliminară și obligatorie în procedura de analizare a notificărilor, când se stabilește dacă notificatorul întrunește cerințele pentru a fi considerat "persoană îndreptățită" în înțelesul acestei legi.
Cum și această analiză este de competența unității deținătoare, tribunalul a respins și acest capăt de cerere pe considerentul lipsei calității procesuale pasive a intimaților Statul Român și Primarul mun. P
Referitor la cel din urmă capăt de cerere privitor la obligarea intimatului Primarului mun. P N la plata de daune materiale și morale pentru nesoluționarea în termen a Notificării nr. 251/08.08.2001, instanța a apreciat că, deși comunicarea acesteia către unitatea deținătoare s-a făcut cu mare întârziere - respectiv la 03.03.2003 - contestatorii nu au făcut dovada prejudiciului suferit pe această cale. Este de observat că în accepțiunea art. 22 din Legea nr. 10/2001, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, prin "acte doveditoare ale dreptului de proprietate" se înțelegeau numai acele înscrisuri care constatau în mod formal acest drept - respectiv titlul de proprietate, contract de vânzare - cumpărare sau de donație, testament Întrucât contestatorii au recunoscut că nu sunt în posesia unui astfel de înscris formal, soluționarea notificării anterior acestui moment ar fi putut conduce la respingerea ei pentru nedovedirea dreptului de proprietate. Abia prin modificările aduse prin Legea nr. 247/2005 în Legea nr. 10/2001 a fost introdus art. 221(devenit art. 24 după renumerotare) care prevede că, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive, iar persoana individualizată în acest act este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Împotriva sentinței s-a formulat recurs de către contestatori, care au criticat-o, in esenta, pentru următoarele:
- Temeiul de drept este art. 26 din Legea 10/2001, care stabilește calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor, or, instanța a respins acțiunea pe lipsa calității procesuale pasive celor două entități juridice.
- Tribunalul, soluționând cauza pe excepție și neadministrând probatorii, se impune trimiterea cauzei spre rejudecare.
- Anexa la decretul 92/1950 nu îndeplinește rolul de înscris probator al dreptului de proprietate al autorului . Or, la dosar există adresele 12.807 D/23 aprilie 2003 și C 1157/1 mai 2004 ignorate de prima instanță, dovezi care atestă faptul că imobilul din fosta str. - 90 fost proprietatea altui autor.
- Imobilul din str. - 90 este unul și același cu cel din - nr. 28, sediul actual al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț.
- Moștenitorii ( contestatorii ) au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor, adică o casă și teren aferent în str. -, fără număr ( imobil fără identitate ).
- Prin completarea la motivele de apel s-a invocat faptul că în urma decesului contestatoarei, au calitate procesuală activă și și .
Apelul este nefondat urmând a fi respins pentru cele ce succed:
- Este adevărat că prin decesul, moștenitorii au căpătat drepturi și obligații inclusiv cele procesuale, dar, aceasta nu înseamnă că eiînșișiaveau calitate față de consemnările notarului public în Certificatul de moștenitor nr. 67/96. De altfel, instanța de apel verifică sentința în raport de actele și faptele existente la momentul pronunțării ei, iar nu în raport de evenimentele ulterioare.
- Soluția primei instanțe este corectă și sub aspectul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive precum și cu privire la celelalte excepții și capete de cerere.
Susținerea apelanților că imobilul din str. - nr. 90 ( sediul actual al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț ) - str. - nr. 28 - a aparținut altui proprietar, ("Or, moștenitorii au făcut dovada dreptului de proprietate al autorului lor, adica o casa si teren aferentr5 in strada - fara numar(imobil fara identitate)) ", este total nefavorabilă contestatorilor, echivalând cu necesitatea respingerii contestației, în lipsa principiului " non reformațio im pejus".
Astfel, pe de o parte cel ce depune o notificare și mai apoi o contestație,este obligat el insusi să identifice obiectulnotificării, respectiv al acțiunii, în lipsa obiectului neputându-se adopta o soluție, pe fond. Pe de altă parte, dacă imobilul există în materialitatea sa, el nu poate fi "confundat", indiferent de numele străzii și numărul la care se regăsește.
Susținerea că imobilul în care se află Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț figurează pe numele altui proprietar ( la data preluării ) echivalează, în lipsa unei alte identificări unui alt imobil cu însăși lipsa "vocației" contestatorilor la acest imobil.
Mai mult decât atât, este greu de crezut că o parte din contestatori, respectiv cei mai în vârstă, nu cunoșteau imobilul, proprietatea autorului lor.
În ceea ce privește adresa 12807 D/23 aprilie 2003 ( fila 118 din dosar 551/C/2003) și acesta este un înscris defavorabil apelanților, născând dubii cu privire la adevăratul proprietar al imobilului din str. - nr. 90, solicitat prin notificarea nr. 251/2003.
S-ar putea induce ideea că apelanții contestatori ar fi îndreptățiți atât la un imobil aflat pe str. - nr. 90 ( pentru care există dosarul nr- al Curții de APEL BACĂU ) cât și la un altul aflat pe str. - fără număr, dar aceasta ar echivala cu o rea-credință din partea contestatorilor, de vreme ce atât în acțiune cât si în notificarea 251/2001 supusă verificării în cauza pendinte - fila 9 dosar 551/C/2003- precum și în anexa la Decretul 92/1950 - filele 27-28 dosar 551/C/2003 - și in certificatul de la Arhivele Statului - fila 34 dosar 551/C/2003, se vorbește în mod clar despre imobilul din str. - 90 ( - nr. 28).
Intrucat că unitatea deținătoare a imobilului ce face obiectul notificării nr. 251/2003 este Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ( contestatorii având pe rol un dosar tocmai cu privire la acest imobil - dosar -, în care parte adversă este Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ) în mod corect prima instanță a soluționat cauza, pe excepție în ceea ce-i privește pe Statul Român și Primarul municipiului PN.
Având în vedere și principiul conform căruia nu se poate îngreuna situația în propria cale de atac ( susținându-se că este vorba despre un alt imobil decât cel din - nr. 90, acțiunea trebuia respinsă ca nefondată, iar nu pentru lipsă de calitate, intrucat din actele de mai sus nu rezulta existenta in patrimoniul defunctului a doua imobile pe Str. C -, ci a unuia singur, pentru care deja exista un alt litigiu pe rolul Curtii de Apel Bacau ) instanța va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamanții, împotriva sentinței civile nr. 207/C/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, ca nefondat.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 9.06.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.sent.
Red.dec.
Tehnored. /14 ex.
09/10.07.2008
Președinte:Anamaria Monica BusuiocJudecători:Anamaria Monica Busuioc, Petrina Manuela Aștefănesei
