Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 98/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 10/2001-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA Nr. 98
Ședința publică din 19 iunie 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Catrinel
JUDECĂTOR 2: Ciută Oana Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului declarat de Primăria Municipiului B, cu sediul în nr. 1, județul B, împotriva sentinței civile nr. 231 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reprezentantul apelantei Primăria municipiului B, petenții intimați, și .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care instanța a constatat că prin intermediul Serviciului arhivă, apelanta a depus răspuns întâmpinării formulate de reclamanta, apoi, considerând cauza în stare de judecată, față de împrejurarea că apelanta a solicitat judecarea în lipsă, rămas în pronunțare.
După deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin încheierea de ședință din data de 5.06.2008 a Tribunalului Botoșania fost disjunsă judecarea plângerii formulată de petenții, și la data de 11 martie 2006 și menținută ulterior doar de, împotriva Dispoziției nr. 25010 din 5 decembrie 2007 emisă de Primarul Municipiului
În motivarea cererii petenta a arătat că prin Dispoziția nr. 1746/2006 emisă de Primarul municipiului Bao bținut măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, iar dispoziția contestată a revocat ilegal acest act anterior.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, Primarul municipiului Bas usținut că Dispoziția nr. 25010/2007 de revocare a Dispoziției nr. 1746/31 mai 2006 este legală, pentru că beneficiarii acesteia din urmă nu erau îndreptățiți să primească despăgubirile prevăzute de Lg. 10/2001, deoarece nu au formulat notificarea prevăzută de art. 22 din această lege.
Prin sentința civilă nr. 231 din 12 februarie 2009 Tribunalului Botoșania fost admisă plângerea petentei și a fost anulată dispoziția nr. 25010 din 5 decembrie 2007, în motivare reținându-se că emiterea acesteia nu are la bază nici un text de lege. Mai reține instanța că o astfel de revocare nu poate fi realizată decât într-o procedură contencioasă în justiție, în condiții de contradictorialitate, această soluție impunându-se și prin analogie cu dispozițiile art. 55 din 18/1991.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata Primăria municipiului B, prin primar, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului a arătat că Lg. 10/2001 instituie posibilitatea revocării unei dispoziții de către entitatea care a emis-o, în temeiul art. 25.7 din normele de aplicare, în cazul restituirii în natură, însă, prin analogie, există posibilitatea revocării și a dispozițiilor prin care s-a propus acordarea de despăgubiri, deoarece efectul juridic al acestora se produce abia în momentul executării.
S-a mai arătat că instanța a ignorat prevederile art. 2.2 din Cap. III al Normelor de aplicare a Lg. 10/2001, care instituie Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților puterea exercitării controlului de aplicare a acestei legi, măsura revocării fiind luată la solicitarea instituției amintite.
Petenta depus la dosar întâmpinare, prin care solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii primei instanțe.
La fila 10 dosar apel se află memoriul depus de numitul și intitulat "cerere precizatoare", prin care acesta solicită citarea în cauză a sa și a petentului, motivat de faptul că nu au renunțat să conteste dispoziția nr. 25010/2007 de revocare a dispoziției nr. 1746/31.05.2006, așa cum în mod greșit a reținut prima instanță.
Deoarece acești petenți nu au declarat apel împotriva sentinței pronunțată de tribunal și nu au calitatea de părți în prezenta cauză, instanța nu a dispus citarea acestora pentru termenele de judecată din apel.
Analizând actele dosarului instanța constată că apelul este nefondat.
Conform art. 2.2 din Capitolul 3 al HG nr. 250/2007 privind Normele de aplicarea Legii 10/2001, controlul aplicării fazei administrative a acestei legi se exercită de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților () și, după caz, de către prefecți sau persoane desemnate de prefecți în acest sens. Este vorba de un control al fazei administrative a aplicării Legii 10/2001, atribuție stabilită printre altele, în sarcina, prin art. 2 lit. f din HG nr. 361 din 28 aprilie 2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea acestei instituții.
Faza administrativă este o parte a procedurii administrative și se finalizează prin emiterea deciziei sau dispoziției de către entitatea deținătoare (notificată), după care urmează procedura judiciară, când partea interesată se poate adresa justiției în cazul în care faza administrativă nu s-a soldat cu emiterea dispoziției sau deciziei.
În speță, argumentul luării măsurii privind revocarea dispoziției ca urmare a controlului exercitat de nu poate fi reținut, deoarece, așa cum am arătat, faza administrativă - controlată de această instituție - s-a încheiat odată cu emiterea actului revocat.
Raționamentul analog revocării dispoziției de aprobare a restituirii în natură în condițiile art. 25.7 din normele de aplicare a Legii 10/2001, nu poate fi extins și în cazul restituirii prin echivalent. În acest sens, HG nr. 1095/2005 (privind Normele metodologice de aplicare a titlului VII referitor la regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv) nu conține nici o referire expresă la posibilitatea revocării dispoziției de către entitatea emitentă, situație în care singura posibilitate de desființare a acestor decizii rămâne atacarea lor în instanță. Această soluție se impune cu atât mai mult cu cât ulterior, simțindu-se nevoia acoperirii acestei lacune administrative, legiuitorul a modificat și completat aceste norme de aplicare, emițând HG nr. 128 din 6 februarie 2008 unde, în art. 16.93, este prevăzută posibilitatea contestării dispoziției pe calea contenciosului administrativ, conform Legii 554/2004. Desigur, hotărârea guvernului nu poate retroactiva, însă cum procedura de aplicare anterioară nu conținea prevederi exprese privind revocarea, singura posibilitate legală de desființare a dispoziției era atacarea acesteia în instanță.
Față de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că motivele de apel invocate de pârâtă nu sunt întemeiate, motiv pentru care, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, apelul declarat de aceasta va fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de Primăria Municipiului B, cu sediul în nr. 1, județul B, împotriva sentinței civile nr. 231 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Botoșani în dosarul nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored.
6 ex./15.07.2009
Președinte:Andrieș CatrinelJudecători:Andrieș Catrinel, Ciută Oana
