Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 97/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - limitarea exercitării dr. la libera circulație -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA Nr.97
Ședința publică din 19 iunie 2009
PREȘEDINTE: Andrieș Catrinel JUDECĂTOR 2: Ciută Oana
Grefier - -
Ministerul Publica fost reprezentat de procuror de la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA
Pe rol, se află judecarea apelului declarat de reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor cu sediul în sectorul 6 al municipiului B,-, împotriva sentinței civile nr. 1087 din 12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal, au lipsit reprezentantul apelantului Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor și pârât-intimatul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, constatând cauza în stare de judecată, față de împrejurarea că apelantul a solicitat judecarea în lipsă, a dat cuvântul la dezbateri.
Procuror solicitat admiterea apelului, așa cum a fost formulat.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la data de 23 aprilie 2009 pe rolul Tribunalul Suceava sub nr-, reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a chemat în judecată pe pârâtul, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună restrângerea exercitării dreptului acestuia la liberă circulație în Italia.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că pârâtul a fost expulzat din Italia la data de 13 martie 2009, prin Decretului Prefecturii Provinciei, deoarece nu a respectat condițiile legale de intrare și ședere pe teritoriul statului menționat.
Conform decretului de expulzare, datorită comportamentului de care a dat dovadă pe perioada șederii în Italia, împotriva pârâtului s-a dispus măsura interzicerii de a se mai afla pe teritoriul acestei țări.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe obiectivul nr. 2 lit. d din Hotărârea Guvernului nr. 1347/2007 pentru aprobarea planului de măsuri privind sprijinirea cetățenilor români aflați în Italia coroborat cu dispozițiile art. 38 lit. b din Legea nr. 248/2005.
În susținerea cererii reclamantul a anexat la dosar următoarele documente: talonul de expulzare, declarația olografa a pârâtului conform căreia măsura luată se datorează lipsei permisului de muncă în Italia și decretul de expulzare emis de autoritățile italiene.
Prin sentința civilă nr. 1087 din 12 mai 2009 Tribunalul Suceavaa respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, s-a reținut că reclamantul nu numai că nu dovedește, dar nici nu invocă în acțiune incidența vreunuia dintre cele trei motive: ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică, aspecte care să justifice o interdicție de acces pe teritoriul unui stat membru pentru o anumită perioadă de timp, în speță nefiind incidente prevederile art. 2 și 3 din Protocolul Adițional nr. 4 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Împotriva sentinței civile mai-sus arătate a formulat apel în termen legal reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, care a criticat soluția ca fiind nelegală și netemeinică și a solicitat schimbarea acesteia în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată.
În motivarea apelului se arată, în esență, că pârâtul a fost expulzat din Italia la data de 13 martie 2009, în baza Decretului Prefecturii Provinciei, fapt suficient, în conformitate cu prevederile art. 38 lit. "b" din Legea nr. 248/2005, pentru a admite restrângerea dreptului la liberă circulație a acestuia pe teritoriul statului italian.
Măsura interzicerii de a se întoarce pe teritoriul Italiei este de natură să facă dovada deplină că acesta nu a respectat condițiile de intrare și ședere în această țară, cu atât mai mult cu cât din Decretului Prefecturii Provinciei reiese că pe timpul șederii pe teritoriul Italiei pârâtul a avut un comportament antisocial.
Analizând cauza, prin prisma motivelor de apel și în conformitate cu prevederile art. 295 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că apelul este nefondat.
Spre deosebire de norma internă ( art. 38 din Legea nr. 248/2005 ) ce prevede că restrângerea dreptului unui cetățean român la libera circulație în străinătate este condiționată doar de simpla returnare, norma comunitară ( art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE ) prevede doar trei situații în care este posibilă această măsură restrictivă, și anume: afectarea ordinii, sănătății și siguranței publice.
Cum în cazul neconcordanței dintre normele interne și cele comunitare au prioritate tratatele constitutive ale Uniunii Europene, iar dreptul la libera circulație pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene este garantat de art. 18 din Tratat, în aplicarea căruia a fost emisă și directiva mai sus-menționată, prevederile acesteia sunt aplicabile pe deplin în speță.
Măsura nu poate fi luată numai pentru faptul că o persoană a fost returnată dintr-un stat cu care România are încheiat un acord de readmisie, în acest sens, pronunțându-se și Curtea de Justiție Europeană, în interpretarea art. 18 CE și a art. 27 din directivă.
În speță, nu s-a făcut nici o dovadă că pârâtul s-ar afla într-una dintre cele trei situații expuse mai sus, singurul argument invocat fiind cel arătat în Decretul Prefecturii Provinciei, cum că pe timpul șederii pe teritoriul Italiei pârâtul a avut un comportament antisocial, ori prevederile inserate în Directiva nr. 2004/38/CE dispun că "nu pot fi acceptate motivări care nu sunt direct legate de caz sau care sunt legate de considerații de prevenție generală" și "condamnările penale anterioare nu pot justifica în sine luarea unor asemenea măsuri" de restrângere a libertății de circulație. Ori, în speță, reclamantul-apelant nu a făcut nici măcar dovada că pârâtul ar fi fost condamnat printr-o hotărâre penală definitivă.
Concluzionând că măsura solicitată este disproporționată în raport cu scopul urmărit și încalcă astfel dreptul la liberă circulație, în condițiile în care pârâtul a fost expulzat din Italia pentru un motiv care nu este prevăzut de art. 27 din Directiva nr. 2004/38/CE, instanța apreciază că apelul declarat în cauză este nefondat, urmând a-l respinge în temeiul art. 296 din Codul d e procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de declarat de reclamantul Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor cu sediul în sectorul 6 al municipiului B,-, împotriva sentinței civile nr. 1087 din 12 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Jud. fond:
Tehnored. Sb.
Ex.4/ 16.07.2009
Președinte:Andrieș CatrinelJudecători:Andrieș Catrinel, Ciută Oana
