Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 99/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 99 /A/2008
Ședința publică din data de 4 aprilie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Lucia Ștețca
JUDECĂTOR 2: Valentin Mitea vicepreședinte al Curții de Apel Cluj
Grefier: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr.2646 din 21.12.2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- privind și pe pârâtul PRIMARUL COMUNEI având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal indeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că reclamantul prin memoriul de apel cât și pârâtul intimat prin întîmpinarea depusă la dosar au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În baza actelor depuse la dosar, Curtea, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA:
Asupra apelului declarat reține:
Prin sentința civilă nr. 2646/21.12.2007 a Tribunalului Sălaj, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul, pentru anularea dispoziției nr. 508 emisă de Primarul comunei la 6 iunie 2007 în temeiul Legii nr. 10/2001.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că prin dispoziția nr. 508/06.06.2007 emisă de Primarul comunei în temeiul Legii nr. 10/2001, la art. 1 s-a respins notificarea reclamantului în privința terenului în suprafață de 226 mp din imobilul înscris în CF 2973, nr. top. 142/A, cu motivarea că acesta a făcut obiectul Legii nr. 1/2000 fiind inclus în suprafața de 18,18 ha teren agricol, validat la anexa 39, poziția 1, în urma acceptării ofertei făcută cu terenuri disponibile din rezerva comisiei locale.
Reclamantul a solicitat anularea dispoziției în privința art. 1 și obligarea primarului la emiterea unei noi dispoziții prin care să propună acordarea de despăgubiri bănești, corespunzătoare și pentru terenul în suprafață de 266 mp și obligarea la plata de daune cominatorii în cuantum de 1.000 lei pe zi de întârziere, până la executarea efectivă a obligației de emitere a hotărârii.
Tribunalul, din actele și lucrările dosarului, a reținut că ternul în suprafață de 266 mp este liber de construcții și a fost solicitat de reclamant în baza Legii nr. 1/2000, cererea fiindu-i aprobată.
Această suprafață urmează a-i fi restituită în natură, din rezerva comisiei, propunere cu care reclamantul a fost de acord.
În privința edificatelor situate pe terenul cu nr. top. 142/A demolate după preluare de către stat, s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, prin art. 2 al dispoziției atacate.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, solicitând schimbarea în tot a acesteia în sensul admiterii acțiunii, anulării art. 1 al dispoziției nr. 508/2007, obligării pârâtului să emită o nouă dispoziție, prin care să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, Titlul VII din Legea nr. 247/2005, atât pentru construcții cât și pentru terenul în suprafață de 266 mp din CF 2973 nr. top. 142/A și obligării pârâtului Primarul comunei la plata de daune cominatorii în cuantum de 1.000 lei pe zi de întârziere, până la executarea efectivă a obligației.
În motivele de apel sentința este criticată avându-se în vedere că instanța în mod greșit a reținut că terenul expropriat ar face obiectul legilor fondului funciar și intră sub incidența art. 8 din Legea nr. 10/2001.
Prin această statuare, instanța a nesocotit dispozițiile de casare ale deciziei civile nr. 92/A/2007 a Curții de Apel Cluj, prin care s-au dat îndrumări exprese în sensul soluționării pe fond a litigiului.
Prin scriptele aflate la filele 82-84, 93, 111 reclamantul nu și-a dat acordul la măsura compensării.
Terenul la care face referire art. 1 din dispoziție a fost expropriat și construcțiile situate pe acesta au fost demolate, astfel că îi sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. 4-7 din Legea nr. 10/2001.
Este evident că imobilul fiind expropriat nu poate face obiectul legilor fondului funciar.
Afirmația pârâtului în sensul că terenul cu nr. top. 142/A înscris în CF 2973 ar fi fost inclus în anexa 39 la Legea nr. 1/2000 și în anexa 3 în baza Legii nr. 247/2005 nu poate fi primită, întrucât pentru acest teren orice formă de compensare cu alte bunuri sau servicii se putea face numai în condițiile art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Reclamantul consideră întemeiat și cel de-al treilea petit al cererii având ca obiect obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii, câtă vreme pârâtului îi revine obligația legală de a emite o dispoziție prin care să fie soluționate în întregime notificările.
Apelul nu este fondat.
Prin sentința atacată a fost soluționat fondul cererii reclamantului, stabilindu-se că pretențiile sale de anulare a dispoziției nr. 508/2007 emisă de Primarul comunei de obligare a pârâtului să emită o nouă dispoziție și de obligarea a pârâtului la plata de daune cominatorii sunt neîntemeiate.
Așa fiind, nu se poate susține că instanța ar fi nesocotit cele statuate prin decizia civilă nr. 92/A/26.03.2007 a Curții de Apel Cluj, prin care a fost desființată sentința civilă nr. 87/18.01.2007 a Tribunalului Sălaj, trimițându-se cauza spre rejudecare aceleași instanțe, pentru soluționarea fondului dosarului nr- al Tribunalului Sălaj.
Din examinarea considerentelor sentinței atacate, Curtea constată că în cuprinsul acestora prima instanță n-a făcut referire la inaplicabilitatea dispozițiilor Legii nr. 10/2001, în privința terenului pretins de reclamant.
Este neîntemeiată critica în sensul că prima instanță ar fi făcut o greșită interpretare a înscrisului depus la filele 82-84, în sensul că reclamantul și-ar fi dat acordul la măsura compensării cu alte bunuri sau servicii, conform art. 25 alin. 1 raportat la art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001.
Obiectul notificării formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 l-a constituit imobilul înscris în CF 2973, nr. top. 142/a, casă și curte, în suprafață de 266 mp. În cuprinsul notificării reclamantul a învederat că după expropriere construcția a fost demolată, pe locul acesteia ridicându-se o nouă construcție, având destinația de sediu poliție, iar ca măsuri reparatorii s-au pretins despăgubiri ( 8).
Este adevărat că Legea nr. 10/2001 nu lasă la alegerea persoanei îndreptățite tipul de măsuri reparatorii, întotdeauna când este posibil prevalând măsura restituirii în natură.
Respingerea notificării în privința terenului a avut ca temei faptul că anterior emiterii dispoziție nr. 508/06.06.2007 reclamantul și-a dat acordul ca în soluționarea cererii sale la Legea nr. 1/2000 să primească în schimb o suprafață de 18,18 ha teren pe un alt amplasament.
Oferta a fost făcută reclamantului în scris, în același mod fiind făcută și acceptarea reclamantul exprimându-se fără echivoc în sensul că acceptă suprafața de 18,18 ha situată în parcela ( 84).
Desigur nici în ofertă, nici în acceptarea acesteia nu sunt nominalizate expres terenul pentru care s-a reconstituit proprietatea pe un alt amplasament, astfel că înscrisul de acceptare a ofertei trebuie pus în legătură cu cererea formulată de reclamant în temeiul Legii nr. 1/2000, în cuprinsul căreia reclamantul a indicat și terenul din CF 2973, obiect și la notificării la Legea nr. 10/2001 ( 112).
Este fără nici un dubiu că reclamantul a acceptat să primească în compensare un alt teren și pentru terenul pe care ulterior l-a solicitat în baza Legii nr. 10/2001, și nu poate pretinde a fi despăgubit de către stat de două ori.
Potrivit propriei recunoașteri a reclamantului din cuprinsul notificării, cât și înscrierilor din CF 2973, în care sub B4, cel puțin cu privire la nr. top. 143/a s-a întabulat dreptul de proprietate al CAP, se poate trage concluzia că imobilul construcții și teren, în suprafață totală de 555 mp, s-a aflat în stăpânirea CAP.
Conduita primarului care a soluționat notificarea respingând-o în privința terenului de 266 mp a fost consecința opțiunii reclamantului de a solicita terenul în baza Legii nr. 1/2000 și de a primi în schimbul acestuia un teren pe alt amplasament, el însuși alegându-și temeiul despăgubirii.
Primarul s-a pronunțat prin dispoziția atacată asupra cererii de restituire în natură, iar faptul că a respins această cerere nu echivalează cu nesoluționarea notificării.
Sentința atacată s-a dat cu reținerea unei stări de fapt conforme cu probele dosarului, cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legii, astfel că în temeiul dispozițiilor art. 296.pr.civ. apelul declarat de reclamant urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 2646 din 21.12.2007 a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 aprilie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - - -
Red.SL/dact.
4 ex./23.04.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Lucia ȘtețcaJudecători:Lucia Ștețca, Valentin Mitea
