Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 99/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 99/
Ședința publică din 10 Iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Lică Togan judecător
JUDECĂTOR 2: Maria Ploscă
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr.6 din 22 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru intimații- pârâți PRIMĂRIA MUNICIPIULUI PITEȘTI și PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI-, lipsind apelantul- reclamant și intimata- chemată în garanție PREFECTURA JUDEȚULUI
Procedura, legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reprezentanta intimaților- pârâți, având cuvântul susține că nu mai are cereri prealabile de formulat.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentanta intimatelor- pârâte, având cuvântul solicită respingerea apelului și menținerea soluției pronunțată de Tribunalul Argeș ca fiind legală și temeinică.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Constată că, la data de 16.06.2008, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului Pitești și Primăria Municipiului Pitești, solicitând obligarea acestora la emiterea unei noi dispoziții cu privire la restituirea imobilului, întrucât cea cu nr.2266/16.04.2008 nu este în conformitate cu sentința civilă nr.254/10.11.2006 a Tribunalului Argeș, rămasă definitivă și irevocabilă.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că prin hotărârea judecătorească nu s-a stabilit dreptul său la despăgubiri pentru imobilul preluat de către stat, în indiviziune cu alte persoane.
La data de 11.12.2008, reclamantul și-a completat și precizat acțiunea, extinzând totodată și cadrul procesual subiectiv pasiv, solicitând ca Prefectura Județului A să-l oblige pe Primar să pună în aplicare decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție și sentința Tribunalului Argeș prin care s-a constatat faptul că nu este îndreptățită să primească despăgubiri, deoarece nu a contestat dispoziția referitoare la restituirea imobilului.
Reclamantul a mai specificat că nici nu are acest drept, deoarece nu a notificat Primăria Municipiului Pitești, în scopul retrocedării imobilului sau acordării de despăgubiri.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.6/22.01.2009, a respins acțiunea reclamantului reținând următoarele:
Prin dispoziția nr.524/2005, emisă de către Primarul Municipiului Pitești, s-au respins cererile formulate de către și, prin intermediul notificărilor înregistrate sub nr.16860/10.05.2001 și nr.19272/29.05.2001, privind restituirea în natură a terenului de 300. și acordarea de despăgubiri pentru construcțiile ce au fost situate în-.
Împotriva dispoziției de mai sus, doar reclamantul a formulat contestație, acțiunea sa în justiție fiind admisă în parte de către Tribunalul Argeș.
Astfel, prin sentința civilă nr.254/10.11.2006, s-a anulat în parte dispoziția nr.524/2005 și s-a constatat că pentru construcțiile expropriate în baza Decretului nr.58/1985, reclamantul este îndreptățit la despăgubiri în condițiile Legii nr.247/2005, sub forma titlurilor de despăgubire, reprezentând diferența dintre valoarea imobilelor la data demolării și valoarea acestora la data notificării, din care se vor deduce despăgubirile primite la expropriere.
Soluția a fost menținută de Curtea de APEL PITEȘTI prin decizia nr.66/A/28.02.2007.
Primarul Municipiului Pitești și Primăria Municipiului Pitești au declarat recurs, susținând că acțiunea a fost greșit admisă, întrucât contestația a fost formulată numai de către unul din cei doi notificatori.
Concluzionând că excepția inadmisibilității contestației este neîntemeiată, deoarece în cauză operează principiul disponibilității procesuale, instanța neputând dispune și în legătură cu acordarea de despăgubiri către, care nu a fost parte în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.7668/13.11.2007 pronunțată în dosarul nr-, a respins ambele recursuri.
Ulterior, prin dispoziția nr.2266/2008, s-a propus acordarea de despăgubiri, în indiviziune, în condițiile legii speciale, celor doi notificatori, și, pentru imobilele preluate în mod abuziv.
Instanța a apreciat că în mod greșit reclamantul a interpretat considerentele deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, ce au stat la baza respingerii unei excepții, respectiv de inadmisibilitate a contestației sale, invocată în calea de atac de către cei doi recurenți.
Instanțele nu au statuat cu putere de lucru judecat că numai reclamantul ar fi îndreptățit să primească despăgubiri, iar acest drept nu i s-ar cuveni și celeilalte coindivizare,.
Prin hotărârile judecătorești nu s-au evaluat în nici un fel drepturile notificatoarei, deoarece instanțele nu au fost investite în acest sens, respectându-se astfel atât principiul disponibilității, cât și cel al contradictorialității (ultimul garantând dreptul la un proces echitabil, consacrat de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Faptul că numai reclamantul a contestat prima dispoziție cu nr.524/2005, nu este de natură să creeze în patrimoniul său un drept exclusiv asupra despăgubirilor pentru imobilele ce au aparținut autorilor și.
Dar esențial în cauză rămâne efectul aplicării dispozițiilor art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001, conform cărora " cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul prezentei legi".
Reținând că prin notificarea adresată autorităților competente în condițiile Legii nr.10/2001 și și-a exprimat opțiunea succesorală acceptând moștenirea celor doi defuncți, în care se includ drepturile cuvenite pentru imobilele preluate abuziv, instanța a constatat că noua dispoziție emisă este legală și temeinică, iar prin aceasta nu s-au stabilit drepturi și în favoarea numitei, așa cum afirmă reclamantul în completarea acțiunii sale.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, calificat de către instanță ca apel, reclamantul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând, în esență, următoarele:
- instanța de fond în mod greșit nu a constatat că, prin Dispoziția nr.2266/16.04.2008, a fost diminuată suprafața de teren de la 300. la 228. încălcându-se hotărârile judecătorești pronunțate anterior în cauză, care nu au fost anulate;
- instanța de fond trebuia să constate că Dispoziția nr.2266/16.04.2008 a fost anulată prin Dispoziția nr.5639/05.11.2008, anexată în copie recursului, astfel că acțiunea trebuia admisă ca rămasă fără obiect;
- instanța de fond a încălcat dispozițiile art.304 pct.7, 8 și 9 Cod procedură civilă, deoarece a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, raportat la actele și probele dosarului, se constată că apelul este nefondat, urmând însă ca motivarea sentinței să fie suplinită cu considerentele ce vor fi arătate în continuare:
Soluția instanței de fond de respingere a acțiunii reclamantului este legală, față de împrejurarea că, la data soluționării acțiunii, Dispoziția nr.2266/16.04.2008 fusese anulată de emitent prin Dispoziția nr.5639/05.11.2008.
Ca atare, acțiunea reclamantului rămăsese fără obiect, astfel cum a arătat de altfel și reclamantul prin apelul său.
Mai mult, trebuie reținut că, odată finalizată procedura de restituire, în natură sau prin echivalent, prevăzută de Legea nr.10/2001 pentru persoanele îndreptățite, acestea pot opta pentru ieșirea din indiviziune printr-o acțiune de drept comun, potrivit art.728 Cod civil, acțiune în care se va analiza și stabili drepturile fiecărui proprietar.
Față de soluția instanței de fond și de considerentele susmenționate, potrivit cărora acțiunea a rămas fără obiect, rezultă că și ultima critică din apel este nefondată.
În consecință, curtea, în baza art.296 Cod procedură civilă, va respinge apelul de față ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de reclamantul, domiciliat în Pitești, str.- -, -.C,.13, județul A, împotriva sentinței civile nr.6/22.01.2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind pârâții PRIMĂRIA MUNICIPIULUI PITEȘTI, PRIMARUL MUNICIPIULUI PITEȘTI, cu sediul în Pitești,-, județul A și chemata în garanție PREFECTURA JUDEȚULUI A, cu sediul în Pitești, nr.1, județul
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 iunie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și pentru cauze cu minori și de familie.
, Pl,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.6/25.06.2009.
Jud.fond:.
Președinte:Lică ToganJudecători:Lică Togan, Maria Ploscă
