Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurari sociale,
pentru minori și familie
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1/A/2010
Ședința publică din: 14.01.2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTORI: Ana Ionescu, Andrea Chiș
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile 574 din 5.06.2009 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr-, privind și pe intimații pârâți Ministerul Justiției B, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B, Uniunea Națională A Barourilor Din România B, Baroul D e Avocați M, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul intimatului pârât Baroul d e Avocați M, avocat, lipsă fiind recurentul și pârâții Ministerul Justiției, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice B și Uniunea Națională a Barourilor din România
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nemaifiind excepții de invocat și cereri prealabile de solicitat, instanța acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul pârâtului intimat solicită în principal anularea apelului ca insuficient timbrat, iar în eventualitatea în care se va achita taxa judiciară de timbru, solicită respingerea apelului.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.574 din 5.06.2009 a Tribunalului Maramureș,a fost respinsă acțiunea civilă exercitată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Uniunea Națională a Barourilor din România și Baroul d e Avocați M, având ca obiect pretenții.
În considerentele acestei sentințe, se arată că reclamantul a invocat nelegalitatea excluderii sale din profesia de avocat prin Ordinul rezolutiv din 23.01.1989, emis de Ministerul Justiției și a susținut că a fost prejudiciat prin punerea sa în imposibilitatea de a-și exercita profesia. A arătat că venitul pe care l-ar fi putut realiza este de circa 8.000 lei/lună, astfel că, timp de 10 ani, a fost privat de veniturile pe care le-ar fi putut realiza.
Din probele administrate în cauză, constând în înscrisurile depuse de reclamant, nu rezultă care erau veniturile pe care reclamantul le realiza lunar la momentul excluderii sale din profesia de avocat pe motiv că a părăsit țara. Mai mult, prin Decizia nr. 2100/18.06.1998 emisă de Uniunea Avocaților din România, reclamantul a fost reprimit în profesie ( fiind anulat Ordinul rezolutiv), pentru ca, la scurt timp după aceea să fie suspendat, apoi exclus pentru neplata contribuțiilor minime către barou și uniune. Deci, reclamantul nu a făcut dovada că ar fi realizat vreodată venitul lunar pe care l- solicitat.
De asemenea, fiind o cauză civilă, reclamantul era ținut să se conformeze dispozițiilor art. 1169 cod civil și să dovedească nelegalitatea ordinului de excludere din profesie, ceea ce nu a făcut.
Împotriva acestei decizii, a declarat în termen legal apel reclamantul, solicitând schimbarea ei, în sensul admiterii acțiunii,arătând că, în mod greșit a judecat tribunalul litigiul ca fiind unul civil, în realitate, fiind vorba de un litigiu de muncă, apreciind nefondat că nu s-a făcut dovada veniturilor, în condițiile în care reclamantul a depus la dosar adeverința nr. -, din care rezultă cuantumul câștigurilor sale anterior excluderii din avocatură, adeverință pe care o anexează și apelului.
Ulterior, acesta și-a precizat motivele de apel, arătând că, în realitate, hotărârea apelată nu este motivată, acțiunea fiind respinsă ca neprobată, în condițiile în care a fost depusă adeverință privind cuantumul veniturilor, iar nelegalitatea excluderii din profesie rezultă din împrejurarea că aceasta se datorează plecării sale din țară, decizia comunicându-i-se abia la data de 10.07.2008, la cerere.
A mai fost depusă o altă precizare la data de 2.10.2009, pentru a justifica împrejurarea că este vorba de un litigiu de muncă, întrucât reclamantul a cerut instanței să trateze acțiunea sa ca pe un litigiu de muncă, având în vedere inclusiv împrejurarea că excluderea din avocatură s-a făcut cu titlu de sancțiune disciplinară, în temeiul art. 40 lit. b din decretul nr. 281/1954, care este aplicabil în speță, câtă vreme sub imperiul acestuia s-a emis actul nelegal.
Reclamantul apelant a solicitat și ajutor judiciar, sub forma scutirii de plată a taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina sa în apel în sumă de 7055,5 lei și a timbrului judiciar de 5 lei, anexând certificatul de atestare fiscală pentru anul 2009 și cupoanele de pensii aparținând lui și soției sale.
Pârâții Baroul Maramureș și Uniunea Națională a Barourilor din România, prin întâmpinare, au solicitat respingerea apelului ca nefondat,apreciind că obiectul litigiului este unul evaluabil în bani și supus plății taxelor judiciare de timbru, fiind vorba de o acțiune în pretenții rezultând dintr-un fapt ilicit și, în condițiile în care se solicită prejudiciul din anul 1988 până în anul 1998, acțiunea este și prescrisă.
Oricum, pe fond, acțiunea este neîntemeiată, plecarea frauduloasă din țară constituind infracțiune la acea vreme, decizia de excludere nefăcând decât să constate această împrejurare și anularea ei reparând prejudiciul, reclamantul fiind reînscris în barou. Cu toate acestea, el nu s-a prezentat niciodată și nu a exercitat activități, figurând cu restanțe privind contribuțiile, neputându-și invoca propria culpă.
Curtea a apreciat că litigiul este unul civil și nu unul de muncă,întrucât reclamantul a fost reîncadrat în barou, decizia sa de excludere fiind revocată încă în anul 1998, prin decizia nr. 2100/18.06.1998 a Uniunii Avocaților din România, acțiunea sa fundamentându-se pe o răspundere civilă delictuală, chiar invocându-se disp. art. 998.civil, solicitându-se obligarea pârâților la plata unei sume de bani, respectiv a sumei de 1.000.000 lei, cu titlu de prejudiciu, rezultat din fapta ilicită a excluderii sale din barou.
Față de această împrejurare, curtea a menținut decizia privind stabilirea taxei judiciare de timbru și a respins cererea de acordare a ajutorului judiciar, prin încheierea din 12.11.2009, pe motiv că apelantul a mai beneficiat de o scutire a plății taxei de timbru în fața primei instanțe, în cursul aceluiași an în sumă de 13.186,56 lei, iar, conform art. 7 din OG nr. 51/2008, cuantumul ajutorului public judiciar nu poate depăși suma maximă echivalentă cu 12 salarii minime brute pe țară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare.
Cererea de reexaminare a acestuia a fost respinsă irevocabil prin încheierea din 18.12.2009.
Calea de atac a fost înregistrată inițial ca recurs, însă, raportat la cuantumul sumei care este de 1.000.000 lei noi, nu sunt aplicabile disp. art. 2821alin. 1 Cod proc.civ. ci cele ale art. 282 alin. 1 Cod proc.civ. calea de atac fiind apelul, instanța recalificând calea de atac și judecând-o finalmente în compunerea de doi judecători, prev. de art. 54 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
La termenul de judecată din 14.01.2009, în temeiul art. 137 alin. 1 Cod proc.civ. instanța a invocat excepția insuficientei timbrări a apelului, iar, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, a anulat apelul ca insuficient timbrat.
În speță, nu se pune problema încălcării dreptului la un proces echitabil raportat la disp. art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul reținut de Curtea Europeană în cauza Weissman contra României, Hotărârea din 24 mai 2006, întrucât ar însemna că oricine poate pretinde sume foarte mari de bani cu titlu de prejudiciu, material sau moral, fără a plăti vreo taxă de timbru, în considerarea cuantumului mare al acesteia raportat la cuantumul mare al pretențiilor.
Ne-am plasa, așadar, într-un cerc vicios, în sensul că, cel care cere puțin va timbra, iar cel care cere mult nu va timbra nimic, invocând încălcarea accesului său la justiție, prin cuantumul înrobitor al taxei de timbru, ceea ce ar duce, în final, ca toată lumea să ceară cât mai mult, pentru a nu plăti în cele din urmă nimic.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Anulează ca insuficient timbrat apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 574 din 5 iunie 2009 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 ianuarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
7 ex/12.02.2010
Jud. primă instanță:
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Andrea Chiș
