Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 100/2009. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 100/A/2009
Ședința publică de la 15 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Mărginean
JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicepreședinte
Grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr.55 din 4 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- având ca obiect revendicare imobiliară, în contradictoriu cu pârâtele intimate COMPANIA NAȚIONALĂ A P și EXPLOATAREA MINIERĂ.
Procedura este îndeplinită fără citarea părților.
Se constată că la dosar s-au depus prin registratură: copie după OP nr.349/13.05.2009 în cuantum de 500 lei- din partea intimatei SA-Exploatarea minieră, și chitanță CEC Bank în sumă de 500 lei din partea reclamantului apelant, prin care părțile fac dovada plății diferenței onorariului expertizei.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului de față reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la ribunalul Hunedoara sub dosar nr-, reclamantul a solicitat retrocedarea imobilului casă de locuit situată în,- înscris în CF nr. 645. nr. top 1485 care a fost expropriată în baza art. 4 alin. 2 și art. 24 alin. 2 din Legea 33/1994 de - SA P și dată spre administrare la EM.
În motivarea acțiunii susține că prin sentința civilă nr. 61/2003 a Tribunalului Hunedoaras -a luat act de înțelegerea între EM și familia privind transferul dreptului de proprietate stabilindu-se suma de 488.328.000 lei despăgubiri pentru imobilul în discuție
Prin contractul de vânzare cumpărare nr. 2175/31.03.2004, reclamantul a vândut - SA P nuda proprietate asupra imobilului pentru suma de 488.328.000 lei cu mențiunea că terenul rămâne în proprietatea vânzătorului.
Între EM și reclamant s-au încheiat contracte de închiriere pe timp de câte un an.
Prin contractul de donație nr. 5736/2003, soția i-a donat reclamantului cota sa 1/2 din imobil.
Susține că imobilul poate fi retrocedat întrucât în cauză nu s-a făcut declararea utilității publice și nici o nouă declarare a utilității publice de la data vânzării și până în prezent, că bunul nu a fost utilizat în termen de un an potrivit scopului pentru care a fost preluat și că în prezent nu mai există nici un pericol deoarece lucrările de exploatare situate la 3,5- 4 km de casă au încetat încă din anul 2002 iar casa este situată pe un palier de siguranță unde sunt interzise orice lucrări în subteran.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală arătând că transferul dreptului de proprietate s-a realizat prin contractul de vânzare cumpărare în baza art. 6 din Legea minelor nr. 61/1998 coroborat cu art. 4 alin. 2, art. 6, art. 21, art. 24 alin. 2 și art. 30 din Legea nr. 33/1994 fără declararea utilității publice și că EM nu-și poate asuma responsabilitatea nici în prezent și nici în viitor cu privire la retrocedarea imobilului întrucât exista pericolul apariției fenomenelor de alunecare, scufundare, tasare și deplasare aleatorie a diferitelor puncte din apropierea imobilelor cât și de sub acestea.
În situația în care se va constata incidența art. 35 și 36 din Legea nr. 33/1994 solicită ca prin raportare la cererea privind retrocedarea imobilului casă, stabilirea cuantumului despăgubirilor ce ar urma să fie încasată de EM să se facă ca și în cazul exproprierii-art. 36 alin. 2 din Legea nr. 33/1994.
Prin sentința civilă nr. 55/2008, Tribunalul a respins acțiunea reclamantului.
În considerentele sentinței s-a reținut că în fapt situația imobilului nu s-a schimbat față de data când a fost transmis P și dat în administrare EM, în sensul că la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare se cunoștea că exploatarea stratului 3 din blocul III A încetase din anul 2000 însă consecințele exploatării pot fi resimțite minim 20 de ani.
S-a apreciat că exproprierea realizându-se în condițiile art. 4 din Legea nr. 33/1994 în speță nu sunt îndeplinite condițiile art. 35 din aceiași lege, acțiunea fiind nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul.
În expunerea motivelor de apel se susține că atunci când a încheiat contractul de vânzare cu reclamantul intimata -SA Paa vut în vedere dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 cu privire la retrocedarea imobilelor, contractul fiind încheiat cu luarea în considerare a art. 4 alin. 2, art. 6 și art. 42 alin. 2 din Legea nr. 33/1994.
Transmiterea imobilului s-a făcut fără a fi declarată utilitatea publică însă procedura de expropriere prin contract a avut în vedere utilitatea publică deoarece, potrivit art. 6 din aceiași lege lucrările privind extracția și prelucrarea substanțelor minerale utile sunt de utilitate publică.
Contrar reținerii instanței, textul art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu impune declararea inițială a utilității publice și nu se poate impune retroactiv o asemenea cerință, foștii proprietari putând cere retrocedarea imobilelor în condițiile amintite dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică.
Susține că în cauză nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică deși scopul exproprierii (demolarea imobilului) nu s-a realizat în termen de 1 an de la data preluării.
Invocă și cele stabilite de ICCJ-Secțiile unite prin decizia nr. III din 27 septembrie 1999 și, apreciind că scopul exproprierii nu s-a realizat concluzionează că prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994 sunt îndeplinite în speță.
Mai arată că în prezent nu se impune demolarea deoarece starea de pericol nu mai există și că prin declarația pe proprie răspundere nr. 4818/20.12.2007 și-a asumat întreaga responsabilitate că va locui pe riscul său.
În consecință solicită în temeiul art. 282-289. proc. civ. schimbarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii în revendicare imobiliară.
În cauză a formulat cerere de intervenție accesorie intervenienta solicitând admiterea acțiunii reclamantului motivat de faptul că locuiește în aceiași casă cu reclamantul, că partea sa nu a fost expropriată iar construcția, atât în partea sa cât și a reclamantului se prezintă într-o stare foarte bună, nemaifiind afectată de lucrările miniere care au încetat complet în anul 2000.
Cererea de intervenție accesorie a fost admisă în principiu la termenul din 08.05.2009.
Prin întâmpinarea formulată, intimata SA-EM a solicitat în principal respingerea apelului ca netemeinic și nelegal arătând că pârâta nu era obligată a declara utilitatea publică prevăzută de art. 1 din Legea nr. 33/1994 deoarece transferul dreptului de proprietate a imobilului în litigiu s-a făcut în condițiile art.4,6 din Legea nr. 61/1998 modificată și completată cu Legea nr. 85/2003, părțile înțelegându-se cu privire la modul de transfer al dreptului de proprietate fără declararea utilității publice.
În subsidiar solicită ca în situația admiterii apelului și a retrocedării imobilului reclamantul apelant să fie obligat la restituirea despăgubirilor primite, actualizate în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de retrocedare. Solicită, totodată ca pârâta să nu fie obligată nici în prezent și nici în viitor la o nouă expropriere și nici la repararea eventualelor prejudicii, pagube cauzate imobilului în situația apariției unor fenomene provocate de exploatarea subterană.
Verificând sentința atacată prin prisma motivelor invocate Curtea reține următoarele:
Transferul dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu a operat în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2175/2004 de BNP.
Prin acest contract, reclamantul a vândut nuda proprietate asupra imobilului -SA P iar dreptul de folosință a fost creat în favoarea Miniere.
Contactul s-a încheiat în baza art. 4 din Legea nr. 33/1994 care permite celor interesați să convină asupra modalității de transfer a dreptului de proprietare asupra imobilului supus exproprierii, fără a se declanșa procedura de expropriere prevăzută de lege. La baza încheierii acestuia a stat și sentința civilă nr. 61/2003 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr. 2705/2002 prin care s-a luat act de înțelegerea părților privind transferul dreptului de proprietate în baza art. 4 din Legea nr. 33/1994 și s-au stabilit despăgubirile pentru imobilul expropriat.
În aceste condiții și față de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 33/1994 se constată că în mod corect prima instanță a reținut că în speță nu sunt îndeplinite condițiile art. 35 din aceiași lege, critica formulată sub acest aspect de reclamant neputând fi primită.
În raportul de expertiză tehnică întocmit în cauză expertul a concluzionat că imobilul se află în zona de influență a exploatării stratului 3 Blocul, exploatare care s-a oprit în anul 2004 iar fenomenul de deplasare și deformare a suprafeței urmează să se resimtă timp de 10-20 de ani la suprafață.
În raport de constatările expertului susținerile apelantului referitoare la faptul că starea de pericol nu mai există apar ca nefondate.
Pe de altă parte, Curtea constată că actul autentic care a concretizat acordul de voință al părților cu privire la transferul dreptului de proprietate nu poate fi lipsit de efecte judiciare printr-o simplă acțiune de retrocedare.
Așa cum s-a reținut mai sus, reclamantul a vândut dreptul de proprietate asupra imobilului pârâtelor prin înscris autentic, încheiat în conformitate cu cerințele legale.
Acest contract de vânzare cumpărare nu a fost desființat, este perfect valabil și exprimă voința părților de vânzare, respectiv cumpărare a imobilului în discuție astfel că reclamantul nu-l poate ignora cerând direct retrocedarea imobilului cu atât mai mult cu cât acțiunea sa se întemeiază pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, neaplicabile speței.
Față de cele preced, constatând că apelul reclamantului este nefondat, Curtea, în baza art. 296. proc. civ. va decide în sensul respingerii acestuia.
Pentru aceleași motive va fi respinsă în fond și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta.
În baza art. 274. proc. civ, apelantul va fi obligat să plătească intimatei EM suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expertiză (131, 203).
Pentru aceste motive,
(continuarea deciziei civile nr.100/A/2009)
În numele legii
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.55/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr- și cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta.
Obligă apelantul să plătească intimatei suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 15 Mai 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - - |
Grefier, |
Red.
Dact.5 ex/19.05.2005
Jud.fond
Președinte:Daniela MărgineanJudecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nagy Nicoară
