Obligația de a face. Decizia 245/2009. Curtea de Apel Alba Iulia

Dosar nr-

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL ALBA IULIA

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 245/2009

Ședința publică de la 15 Mai 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Daniela Mărginean

JUDECĂTOR 2: Cristina Gheorghina Nagy Nicoară vicepreședinte

Judecător

Grefier

Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtele și împotriva deciziei civile nr.73 din 2 martie 2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr.-/2006 având ca obiect obligația de a face, în contradictoriu cu reclamanții intimați și.

Procedura este îndeplinită fără citarea părților.

dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din 8 mai 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de față reține:

Prin sentința civilă nr.1193/2008 a Judecătoriei Sibius -a admis acțiunea civilă formulată și precizată a reclamanților, în contradictoriu cu pârâtele,.

S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de și.

S-a dispus unificarea apartamentului nr.I înscris în CF 17941 nr.top.4008/2/7/1/I, 2008/2/6/1/I cu apartamentul nr.II înscris în CF 17942 nr.top.4008/2/7/1/II, 4008/2/6/1/II în CF colectiv 9684 Sibiu și s-a dispus sistarea de indiviziune a corpului nou format conform variantei nr.II din expertiza tehnică efectuată de experții și.

S-au stabilit ca părți comune indivize: scara veche de acces, cota de pentru fiecare apartament din întregul teren clădit și neclădit de 657 mp, împrejmuirea, fundația, zidurile, planșeele, casa scărilor de la parter la etaj până în pod, coridorul din pod, acoperișul aferent pentru casa scărilor și coridorul din pod, racordurile.

Apartamentul Iaf ost atribuit reclamanților iar apartamentul II s-a atribuit pârâților.

Linia de graniță între loturi s-a stabilit conform variantei a II-a din raportul de expertiză.

au fost obligate pârâtele să-și dea consimțământul în vederea obținerii autorizației de construire de către reclamanți a unei mansarde pe J de pod și a unei scări metalice exterioare.

Cheltuielile de judecată au fost compensate.

Pentru a hotărî astfel instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamanții-pârâți reconvenționali și au solicitat instanței obligarea pârâților -reclamanți reconvenționali și a-și da consimțământul pentru construirea unei mansarde și a unei scări de acces pentru din pod pe imobilul situat în Sibiu- iar în caz de refuz sentința să suplinească consimțământul părților.

Pârâtele au formulat cerere reconvențională prin care au solicitat sistarea indiviziunii asupra terenului înscris în CF 9683 Sibiu.

Părțile litigante dețin în proprietate apartamente situate pe imobilul teren situat în Sibiu str.- nr.15 aflat în indiviziune de pentru fiecare apartament.

Instanța de fond a făcut aplicarea prevederilor art.728 cod civil și a sistat indiviziunea terenului conform variantei nr.II din expertiza efectuată în cauză de exp. și având în vedere și faptul că această variantă permite efectuarea mansardei pentru care s-a admis și acțiunea de obligare la consimțământ în vederea obținerii autorizației de construire, conform art.1075 Cod civil.

Împotriva sentinței a declarat în termen apel și care au solicitat admiterea acestuia, schimbarea sentinței în sensul sistării de indiviziune conform variantei nr.III din raportul de expertiză care atribuie scara de acces în imobilul lor.

S-a invocat nelegalitatea sentinței deoarece instanța a dat un plus petit respectiv unificarea apartamentelor deși nimeni nu a cerut.

S-a invocat aplicarea greșită a prevederilor art.728 Cod civil în sensul că terenul neclădit rămâne în indiviziune forțată ceea ce creează un veșnic conflict între părți.

Prin decizia civilă nr.73/2009 Tribunalul Sibiua respins apelul declarat de apelantele și împotriva sentinței civile nr.1193/2008 a Judecătoriei Sibiu pe care a păstrat-

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a reținut și motivat următoarele:

Situația faptică dedusă judecății a fost reținută în mod corect de către instanța de fond și relevă un partaj de imobil teren și pod cu o obligație de a face în sensul obligării la consimțământ în vederea obținerii unei autorizații de construire mansardă.

Expertizele efectuate la fondul cauzei cât și în apel relevă fără putere de tăgadă că varianta a II a din expertiza tehnică efectuată la fond este cea mai convenabilă părților având în vedere că de fapt terenul este incomod partajului și creează servituți excesive astfel că având în vedere principiul prevăzut de art.728 și 741 Cod civil dar și poziția apelantelor reținută prin încheierea de la fila 169 verso dosar fond, s-a respins acest motiv de apel.

În ce privește motivul văzând acordarea de plus petit respectiv unificarea apartamentelor, instanța de apel l-a respins deoarece această operațiune tehnică viza o unificare de moment a imobilelor construcții pentru efectuarea partajării terenului ca atare, operațiunea nu a avut efecte juridice decât de moment iar părțile litigante au rămas proprietare pe ceea ce au avut inițial.

Cu privire la motivul de apel vizând rămânerea în indiviziune asupra terenului de sub construcții cu apartamente sunt situate pe un teren ce rămâne în indiviziune forțată deoarece zidurile exterioare, instalațiile, branșamentele nu pot fi partajate.

Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs pârâtele și invocând în drept prevederile art.304 pct.7, 8 și 9 procedură civilă.

În expunerea criticilor recurentele arată următoarele:

1.-Cu referire la supraedificatele în litigiu, întrucât acestea au fost o casă familială nu casă tip duplext, nu se poate vorbi de așa numite servituți de vedere, acestea fiind reciproce prin construcție.

Părțile au acces separat la apartamentele iar în condițiile în care reclamanții doresc să supraetajeze nu se mai cere acces la pod ci la noul apartament creat.

Întrucât intimații au obținut drept de a edifica o altă scară, varianta nr.3 este cea mai bună rezolvare pentru ieșirea din indiviziune cu referire la casă.

Intimații vor consimțământ pentru supraetajare dar aceasta presupune crearea de noi servituți, s-ar crea o situație mult mai grea prin trecerea tuturor racordurilor prin casa recurentelor.

2.- Cu referire la ieșirea din indiviziune asupra terenului, se arată că trebuie avut în vedere două aspecte. Instanța de apel motivează pe imposibilitatea ieșirii din indiviziune asupra terenului clădit, aspect cu care recurentele sunt de acord. Însă se mai solicită și ieșirea din indiviziune asupra terenului neclădit unde trebuie avut în vedere că aceste teren deja este partajat voluntar, cu gard despărțitor.

Intimații nu au formulat întâmpinare însă din înscrisul depus la dosar la termenul din 8.05.2009 reiese că solicită respingerea recursului ca nefondat.

În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.

Examinând hotărârile atacate prin prisma criticilor formulate Curtea constată următoarele:

E de precizat că recurentele deși își întemeiază cererea de recurs pe motivele de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art.304 pct.7,8 și 9 Cod procedură civilă, nu arată distinct criticile care fundamentează fiecare motiv de recurs.

Din dezvoltarea motivelor de recurs ar rezulta încadrarea acestora în prevederile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.

Dispozițiile art.304 pct.8 cod procedură civilă nu sunt incidente în cauză întrucât acest motiv de recurs este aplicabil în situațiile în care instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, respectiv, instanța a reținut un cu totul act juridic sau contract în sens de negoțium.

Analizând recursul prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă Curtea constată că acesta este fondat, astfel că se va admite pentru motivele ce urmează:

Cu privire la criticile ce fundamentează punctul 2 al cererii de recurs:

Potrivit dispozițiilor art.728 al.1 cod civil, nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate cere oricând împărțeala "chiar dacă ar exista convenții sau prohibiții contrarii".

Prin urmare, ieșirea din indiviziune poate fi cerută oricând, de către oricare dintre coindivizari.

Împotriva cererii de împărțeală se poate opune numai existența unei convenții de partaj voluntar încheiat între coindivizari sau prescripția achizitivă conform art.729 Cod civil.

În speță este de necontestat că părțile sunt coproprietare asupra unei suprafețe de teren clădit și neclădit de 657 mp.

Existând o stare de coproprietate, potrivit dispozițiilor art.729 Cod civil părțile nu pot fi obligate să rămână în indiviziune, acțiunea reconvențională a recurentelor fiind întemeiată.

Prin motivele formulate în apelul declarat de către pârâtele astfel cum s-a arătat la punctul 2 al cererii de apel (motive suplimentare -pag.13) se critică sentința sub aspectul încălcării dispozițiilor art.728 Cod civil cu referire la ieșirea din indiviziune asupra terenurilor susținându-se "că terenul clădit urmează a rămâne în indiviziune forțată, dar restul terenului urmează a se partaja pentru trecere".

Instanța de apel, în considerentele deciziei, cu referire la acest motiv de apel, reține motive contradictorii și străine, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art.304 pct.7 cod procedură civilă.

Apelantele au susținut ieșirea din indiviziune asupra terenului neclădit și nu asupra celui ocupat de construcții și care se impune a rămâne în indiviziune.

Este adevărat că prin raportul de expertiză efectuat în fața instanței de fond, raport realizat de către un expert topograf și un expert în construcții s-a apreciat că terenul nu poate fi partajat.

Însă, în această situație, întrucât cererea de ieșire din indiviziune a fost formulată pe cale reconvențională, având ca obiect principal partajul terenului, se impunea respingerea în totalitate a cererii fără a se mai dispune unificarea și partajarea imobilului.

Aceasta cu atât mai mult cu cât, părțile nu sunt coproprietare asupra apartamentelor ci fiecare are întabulat dreptul de proprietate în cărți funciare diferite.

Prin soluția primei instanțe, de partajare a imobilului conform variantei 2 s-au încălcat și dispozițiile art.129 alin.ultim Cod procedură civilă, acordându-se ceea ce nu s-a cerut, aspect de altfel arătat prin cererea de apel.

Deși în fața instanței de apel s-a încuviințat și administrat o contraexpertiză, realizată de către trei experți topografi, instanța în mod greșitnua avut în vedere concluziile acestui raport, în contradicție flagrantă cu dispozițiile art.728 Cod civil.

Potrivit concluziilor acestui raport de contraexpertiză partajarea terenului se poate realiza în singura variantă propusă.

Prin urmare, astfel cum s-a reținut mai sus, întrucât părțile sunt coproprietare asupra terenului se impune admiterea cererii reconvenționale și partajarea imobilului conform contraexpertizei topografice.

Intimații prin înscrisul depus la dosar în fața instanței de recurs arată că nu sunt de acord cu partajarea terenului și solicită menținerea sentinței ca legală.

Ori, s-a arătat în cele ce preced că sentința de fond, prin partajul realizat, este nelegală.

Mai mult, prin întâmpinarea formulată în fața primei instanțe la cererea reconvențională s-a susținut această cerere de împărțeală a terenului.

Împrejurarea că prin partajarea imobilului teren s-ar crea servituți de trecere și de vedere este fără relevanță juridică față de dispozițiile art.728 Cod civil.

E de menționat că imobilul construcție a constituit o casă de tip familial iar împărțirea în apartamente s-a realizat de către antecesorii părților prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.11966/88. De altfel tot prin același înscris -act de dezmembrare, ieșire din indiviziune și contract de vânzare cumpărare- s-au stabilit părțile comune indivize, și starea de coproprietate asupra terenului clădit și neclădit.

Prin urmare, servituțile sunt reciproce, constituite prin voința proprietarilor și nu pot impieta asupra cererii de ieșire din indiviziune asupra terenului formulată de recurente.

Partajarea imobilului teren neclădit se impune cu atât mai mult cu cât părțile au realizat un partaj voluntar al folosinței iar porțiunile de teren au fost delimitate prin gard despărțitor, aspecte necontestate.

Se mai impune a se preciza că dispozițiile art.741 alin.2 cod civil, reținute de către instanța de fond referitoare la îmbucătățirea peste măsură a imobilelor, nu impietează asupra partajului. Potrivit raportului de contraexpertiză terenul neclădit poate fi partajat în natură iar această împărțeală nu se efectuează în special pentru edificarea de noi construcții ci pentru exploatarea normală a actualelor apartamente, proprietate exclusivă a părților.

E de precizat că în raportul de contraexpertiză tehnică efectuat în fața instanței de apel, s-a strecurat o eroare la alin.1 al punctului 3 privitor la numărul topografic ce urmează a fi dezmembrat pe apartamente și suprafața acestuia, nr.topografic corect fiind nr.top.nou 4008/2/7/1/1, 4008/2/6/1/1. Această eroare este evidentă și rezultă atât din dezmembrarea efectuată de experți la punctul 1 cât și din corpurile funciare nou create la punctul 3, respectiv numerele topografice ale apartamentelor I și II.

Cu referire la critica privitoare la casa scărilor se constată că este întemeiată.

Întrucât intimaților li s-a admis cererea principală, de construire a unei mansarde și cea a unei scări de acces la pod și mansardă separată, iar potrivit celor arătate mai sus, se poate realiza și împărțeala terenului, pentru identitate de rațiune se impune ca varianta de partajare a construcției să fie varianta III.

Pentru considerentele arătate, fiind incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art.304 pct.7 și 9 cod procedură civilă, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă va admite recursul pârâtelor, va modifica în tot decizia atacată în sensul că va admite apelul declarat de pârâte împotriva sentinței civile ne.1193/2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu pe care o va schimba în parte numai sub aspectul soluționării cererii reconvenționale pe care o va admite în totalitate, conform raportului de contraexpertiză efectuat de experții tehnici, și iar părțile comune indivize vor fi stabilite conform variantei 3 raportului efectuat în fața instanței de fond.

Părțile vor fi obligate la plata de sulte pentru egalizarea loturilor conform art.742 Cod civil la prețul pieței de la data plății. Pentru a stabili aceasta se are în vedere suprafața foarte mică pentru care se impune egalizarea loturilor și faptul că nu s-a stabilit de către experți în fața instanței de fond contravaloarea unui metru pătrat de teren, iar această din urmă împrejurare nu impune casarea cu trimitere.

Dispozițiile instanței referitoare la soluționarea acțiunii principale vor fi menținute neschimbate.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE

Admite recursul declarat de către pârâtele și împotriva deciziei civile nr.73/2009 pronunțată de Tribunalul Sibiu pe care o modifică în tot în sensul că admite apelul declarat de către apelantele împotriva sentinței civile nr.1193/2008 pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul civil nr- pe care o schimbă în parte numai sub aspectul soluționării acțiunii reconvenționale pe care o admite în totalitate și în consecință:

1. Dispune readucerea apartamentelor I și II din CF individual 17941 Sibiu, respectiv CF individ.17942 Sibiu în CF colectivă 9684 Sibiu în scopul reunificării și revenirii provizorii la situația anterioară apartamentării de sub A8, conform raportului de contraexpertiză efectuat de, și, raport care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

2. Dispune dezmembrarea imobilului teren cu nr.top.4008/2/7/1, 4008/2/6/1- casă și teren de 657 mp în trei corpuri funciare:

- nr.top. nou 4008/2/7/1/1, 4008/2/6/1/1- teren cu casă de locuit în suprafață de 269 mp proprietari și soția în cotă de 4/8 parte, cu 1/8 parte și cu 3/8 parte;

- nr.top. nou 4008/2/7/1/2, 4008/2/6/1/2 - teren cu casă de locuit în suprafață de 185 mp, proprietari cu parte și cu 3/8 parte;

(continuarea deciziei civile nr.245/2009)

- nr.top. nou 4008/2/7/1/3, 4008/2/6/1/3 - teren cu casă de locuit în suprafață de 203 mp, proprietari și soția, conform aceluiași raport de contraexpertiză.

Obligă recurentele la plata către intimații a contravalorii 0,5 mp teren la valoarea pieței la data plății iar pe intimații la plata contravalorii a 8,5 mp teren la valoarea pieței la data plății.

3. Imobilul cu nr.top. nou 4008/2/7/1/1, 4008/2/6/1/1 teren cu casă de locuit în suprafața de 269 mp se dezmembrează pe apartamente astfel:

- nr.top. nou 4008/2/7/1/1/I, 4008/2/6/1/1/I apartament I-compus din garaj, două pivnițe și o platformă acoperită la demisol, 2 camere, bucătărie, hol, baie și verandă închisă la parter se atribuie proprietarilor și soția;

- nr.top. nou 4008/2/7/1/1/II, 4008/2/6/1/1/II apartamentul II- compus din pivniță (), 3 pivnițe, hol, wc, încăpere pentru centrala termică, platformă acoperită, la demisol, 3 camere, bucătărie, hol, baie și 2 balcoane la etaj, casa scărilor de la parter la etaj până la pod și coridorul din pod se atribuie proprietarelor - cota de parte și -cota de parte.

4. Părțile comune indivize sunt în cotă de parte pentru fiecare apartament din terenul clădit și neclădit de 269 mp, pe care le stabilește conform variantei a 3 raportului de expertiză tehnică efectuată de experții tehnici și: împrejmuirea, fundația, zidurile, planșeele și racordurile.

Menține neschimbare dispozițiile referitoare la soluționarea acțiunii principale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 15 Mai 2009.

Președinte,

- -

Judecător,

- - - -

Judecător,

Grefier,

Red.

Dact. 2ex/20.05.2009

Jud..

Jud.fond

Președinte:Daniela Mărginean
Judecători:Daniela Mărginean, Cristina Gheorghina Nagy Nicoară

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Obligația de a face. Decizia 245/2009. Curtea de Apel Alba Iulia