Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1000/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1000/R/2009
Ședința publică din 16 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor Carmen Maria Conț
- - -
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamanta și recursul declarat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 109/A din 22 decembrie 2008 Tribunalului Bistrița N, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect pretenții.
Se constată că prin registratura instanței, la data de 2 aprilie 2009, pârâții recurenți, prin reprezentantul lor, avocat, au depus la dosar "Consluzii scrise".
dezbaterilor și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 30 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.402/6.II.2008 pronunțată în rejudecare după casare, în Dosarul nr- al Judecătoriei Bistrița, s-a admis acțiunea reclamanților și împotriva pârâților și, care au fost obligați în solidar, să plătească reclamanților cu titlu de despăgubiri, suma de 34.000 Euro, reprezentând diferența de valoare nerestituită a imobilului situat în nr.85.
Prin aceeași sentință, s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei față de pârâții, și, s-a respins acțiunea reclamantului față de acești pârâți, fiind obligați în solidar pârâții, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.559 lei și 405 euro.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în Dosarul nr.4687/2001 al Judecătoriei Bistrița, finalizat prin sentința civilă nr.534/19.XII.2002, devenită irevocabilă, s-a respins acțiunea reclamanților pentru constatarea simulației, prin interpunere de persoane, a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la 14.IV.2000 între vânzătorul și cumpărătorii și, având ca obiect imobilul înscris în CF 866, compus din casă, anexe gospodărești, curte și grădină și rectificare CF.
În cuprinsul hotărârilor judecătorești date în cauza respectivă, s-a făcut referire la eventualitatea existenței unui mandat cu reprezentare, pârâții recunoscând în acel dosar că în anul 1999, au fost împuterniciți printr-o procură dată de reclamanți, să cumpere în numele lor imobilul în litigiu. Prin declarația autentică din 4.IX.2001, depusă în același dosar, pârâții au recunoscut încasarea sumei de 25.000 DM, de la reclamanți, folosită pentru cumpărarea imobilului din nr.85, obligându-se la restituirea ei până la 31.2001.
În cauza de față, reclamanții prevalându-se de probele amintite, au cerut constatarea nulității parțiale a actului de vânzare-cumpărare din 14.IV.2000, cu privire la numele cumpărătorilor, precum și anularea contractelor subsecvente încheiate cu pârâții și apoi. Reclamanții fiind evacuați și apoi construcțiile demolate, și-au modificat acțiunea în sensul obligării exclusiv a pârâților și, la plata despăgubirilor bănești de 34.000 euro, reprezentând contravaloarea imobilelor.
Raportat la probele existente, instanța a considerat că în schimbul obligației inițiale de împrumut, pârâții și s-au obligat să le cumpere reclamanților imobilul din CF 866, proprietatea pârâtului, căruia reclamanții i-au și achitat o parte din creditul CEC, apreciind că natura contractului încheiat de părți, este unul de mandat și sunt incidente dispozițiile art.1532, 1541 Cod.civ. astfel că s- admis acțiunea modificată a reclamanților.
Construcțiile fiind demolate, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, s-au avut în vedere depozițiile martorilor, audiați în cauză privind valoarea de circulație a imobilului, anterior demolării, luându-se act de renunțarea reclamantei la judecată față de restul pârâților, iar acțiunea reclamantului față de aceștia, a fost respinsă în lipsa înscrisului de reprezentare.
În cuantumul cheltuielilor de judecată, s-a inclus suma de 5.559 lei, reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar în cele două cicluri procesuale, precum și 405 euro cheltuieli de transport.
Apelul pârâților și, a fost respins ca nefundat prin Decizia civilă nr.109/22.XII.2008, pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Bistrița -
Prin aceeași decizie, fiind admis apelul reclamanților, a fost schimbată în parte sentința atacată, în sensul că admițându-se acțiunea reclamantei, au fost obligați pârâții și să plătească exclusiv acesteia, suma de 34.000 Euro, reprezentând diferența de valoare nerestituită a imobilului din nr.85 și la cheltuieli de judecată în cuantum de 5.559 lei și 1950 euro. Totodată, luându-se act de renunțarea reclamantului la judecata acțiunii formulate, s-au menținut restul dispozițiilor sentinței, fiind obligați pârâții intimați și, să plătească apelantei suma de 1190 lei și 767 Euro, cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că în mod corect a respins prima instanță, excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantului și a lipsei calității de reprezentant al avocatului reclamanților, reclamanta fiind mandatată de reclamant în exercitarea dreptului de chemare în judecată și angajare avocat.
De asemenea, prima instanță a reținut o stare de fapt conformă cu probele administrate, judicios statuându-se că natura juridică a raporturilor analizate, nu este de împrumut, ci derivă din neîndeplinirea mandatului dat de reclamanți, pentru achiziționarea imobilului pe seama mandanților. Acest aspect a fost tranșat irevocabil în Dosarul nr.4687/2001 de Judecătoria Bistrița, astfel că pretențiile de dezdăunare a reclamanților, fiind consecința neexecutării mandatului, corect au fost stabilite la suma de 34.000 euro, în condițiile în care s-a achitat anterior suma de 16.000 Euro.
Apelul reclamantei a fost admis, avându-se în vedere declarațiile autentice date de reclamant, prin care acesta a renunțat la judecata acțiunii promovate, soluția fiind pronunțată corelativ acestor acte valabile, provenite de la reclamant, desocotirea dintre cei doi reclamanți, nu poate fi realizată în prezenta pricină.
Referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată, s-a considerat că cele ocazionate cu administrarea probațiunii testimoniale și contravaloarea telefoanelor, nu au fost justificate, iar actele depuse vizând deplasarea reclamantei de 13 ori la instanță, nu sunt concludente.
Fiind însă greșit stabilit de prima instanță, costul transportului reclamantei la cele 13 termene de judecată, suma totală cifrându-se la 1950 Euro (un drum dus-întors costând 142,5 Euro) a fost schimbată în acest sens sentința atacată, acordându-i-se și în apel cheltuielile de judecată, constând în onorariu avocat 1190 lei și transportul reclamantei la cele 5 termene de judecată, în sumă totală de 767 euro.
Împotriva deciziei rezumate mai sus, reclamanta a declarat recurs în termen legal, cu motivarea că nu i s-au acordat în totalitate cheltuielile de judecată suportate și solicitate, în cele două cicluri procesuale, constând în 23 de drumuri însumând 3.105 euro, câte 5 zile pierdute la fiecare termen de judecată, totalizând 115 zile, în care ar fi realizat un salariu de 6.325 euro, conform actelor depuse.
De asemenea, nu i s-au acordat cheltuielile cu cei 5 martori, în cuantum de 150 euro și nici cele cu telefoanele în sumă de 1.500 euro.
La rândul lor pârâții și, au atacat cu recurs aceeași decizie, solicitând în principal admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei și în consecință respingerea pe această excepție a acțiunii reclamantei, iar în subsidiar respingerea aceleiași acțiuni ca nefondată, cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.
În motivare se arată că instanța nu putea admite apelul reclamantului, după ce a luat act că acesta a renunțat la judecata acțiunii, apoi ambele instanțe au reținut o stare de fapt, ce nu corespunde adevăratelor raporturi dintre părți, făcând abstracție de hotărârile judecătorești penale irevocabile, invocând dispozițiile art.22 pr.pen. ce reglementează autoritatea hotărârii penale, în civil și obligația instanței civile de a ține cont de starea de fapt stabilită în penal.
Din aceste hotărâri penale, rezultă că raporturile dintre recurenți și reclamant, au avut la bază doar un contract de împrumut, sumele de 15.000 și respectiv 20.000 DM. au fost împrumutate exclusiv de la reclamantul, constituind bunul său propriu, prețul imobilului fiind achitat numai de recurenți din sumele împrumutate, iar reclamanta nu a contribuit cu nici o sumă de bani.
În continuare recurenții, reproducând fragmente din considerentele Ordonanței Parchetului din 15.VIII.2003, din sentința penală nr.1153/2004 Judecătoriei Bistrița, din decizia penală nr.181/R/2004 și decizia penală nr.188/2005 ale Tribunalului Bistrița -N, vizând proveniența sumelor împrumutate exclusiv de la, concluzionează că în speță erau incidente dispozițiile art.31 lit.a Codul familiei, statuându-se în penal că sumele respective se aflau în proprietatea reclamantului, înainte de încheierea căsătoriei cu reclamanta.
Prin urmare, împrumutul fiind restituit de recurenți reclamantului, instanța de apel nu mai putea să-i oblige să restituie a doua oară același împrumut.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, constată că recursul pârâților este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, nu poate fi reținută câtă vreme a fost căsătorită cu reclamantul, iar calitatea de bun comun, sau propriu, al despăgubirilor pretinse în prezentul proces, trebuia stabilită și față de reclamantă.
Apoi, în condițiile în care reclamantul a împuternicit-o pe reclamantă în mod legal, prin procura notarială din 3.IX.2004, să promoveze acțiunea introductivă și în numele lui, iar renunțarea acestuia la judecată, a intervenit doar în cursul derulării apelului, soluția Tribunalului d e admitere a apelului reclamantului și constatarea renunțării acestuia la judecata acțiunii introductive, este corectă.
În ce privește hotărârile judecătorești penale, de care s-au prevalat recurenții, respectiv sentința penală nr.1153/24.VI.2004 a Judecătoriei Bistrița, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.181/R/27.2004 a Tribunalului Bistrița -N, Ordonanța din 15.VIII.2003 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița și sentința penală a Judecătoriei Bistrița nr.188/3.II.2005 nerecurată, au statuat neîndoielnic că ambele sume împrumutate de soții și, de 15.000 și apoi 20.000 DM. au aparținut exclusiv reclamantului, fiind retrași de aceasta din două conturi bancare, deschise pe numele lui în Germania, la Bank AG, filiala, înainate de încheierea căsătoriei cu reclamanta (12-21 dosar recurs și 124-126, 139 dosar apel).
Prin aceleași hotărâri judecătorești penale, care în virtutea art.22 pr.pen. au autoritate de lucru judecat în fața instanței civile, s-a statuat că prețul imobilului situat în nr.85, s-a achitat din banii proveniți exclusiv de la, iar contravaloarea ipotecii existente pe imobil, a fost achitată de către soții și.
Calitatea de bun propriu, a sumelor împrumutate de reclamantul, recurenților din prezentul litigiu, și apoi folosite la cumpărarea imobilului indicat mai sus, fiind stabilită cu certitudine prin hotărârile judecătorești penale, enumerate mai sus, în baza materialului probator administrat în penal, apare cu evidență faptul că în speță erau incidente dispozițiile art.31 lit.a Codul familiei, prevederi față de care acțiunea reclamantei apare ca neîntemeiată, neoperând prezumția comunității de bunuri, care a fost răsturnată.
Având în vedere faptul că reclamantul, prin declarațiile autentice depuse la filele 61, 64, 85 dosar apel, a renunțat la judecata acțiunii introductive, arătând în mod expres că împrumuturile acordate soților și, i-au fost restituite în totalitate și că nu mai are nici o pretenție față de aceștia, neputând solicita suma de bani împrumutată de două ori, Curtea în temeiul art.312 alin.1-3 raportat la art.304 pct.8 și 9.pr.civ. va admite recursul pârâților și va modifica decizia atacată, în sensul admiterii apelului pârâților, respingerii apelului reclamantei și schimbării sentinței pronunțate de prima instanță, în sensul respingerii în întregime a acțiunii promovate de reclamantă, ca neîntemeiată, înlăturând obligarea pârâților și la plata cheltuielilor de judecată față de reclamantă.
Va menține dispozițiile deciziei vizând admiterea apelului reclamantului și renunțarea acestuia la judecata acțiunii introductive.
Pentru aceleași considerente expuse mai sus, corelativ soluției enunțate mai sus, Curtea va respinge ca nefondat recursul reclamantei, care fiind în culpă procesuală, urmează a fi obligată în conformitate cu art.274 pr.civ. să plătească pârâților recurenți suma totală de 5.972,93 lei cheltuieli de judecată în toate instanțele, constând în taxe judiciare, timbre judiciare și onorariu avocat.
Aceste cheltuieli, au fost justificate cu actele depuse de pârâții și la filele 11 dosar fond rejudecare, filele 22, verso, 27 și 63 dosar apel rejudecare și filele 22, 23 verso, 38, 52, 53 dosar recurs rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâții și, împotriva deciziei civile nr. 109/A/22.12.2008, dosar nr- al Tribunalului Bistrița -N, pe care o modifică, astfel:
Admite apelul declarat de pârâții și, în contra sentinței civile nr. 402/06.02.2008 a Judecătoriei Bistrița, dosar nr-, pe care o schimbă, în sensul că, respinge în întregime acțiunea formulată de reclamanta.
Respinge apelul declarat de reclamanta, împotriva aceleiași sentințe.
Menține dispozițiile din decizia recurată referitoare la: admiterea apelului reclamantului; constatarea renunțării reclamantului la judecarea acțiunii.
Înlătură din decizia recurată dispoziția referitoare la obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată în apel în favoarea reclamantei.
Respinge ca nefondat recursul reclamantei, împotriva deciziei civile nr. 109/A/22.12.2008 a Tribunalului Bistrița -N, dosar nr-.
Obligă pe intimata să plătească recurenților și suma de 5.972,95 lei cheltuieli de judecată în fond, apel și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16 aprilie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATORI GREFIER
-- - - - - - - - -
Red./Dact./3 ex./24.04.2009
.fond: și
Președinte:Tania Antoaneta Nistor Carmen Maria ConțJudecători:Tania Antoaneta Nistor Carmen Maria Conț
