Succesiune. Jurisprudenta. Decizia 999/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.999/R/2009
Ședința publică din 16 aprilie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Tania Antoaneta Nistor
JUDECĂTOR 2: Carmen Maria Conț
-
GREFIER:
S-au luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamanta, și recursul declarat de pârâta -, împotriva deciziei civile nr. 676/A din 3 decembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, având ca obiect succesiune.
Se constată că, prin registratura instanței, la data de 3 aprilie 2009, pârâta recurentă, prin reprezentanta sa, avocat a depus "Concluzii scrise"; iar la data de 6 aprilie 2009, reclamanta recurentă, prin reprezentanta sa, avocat a depus "Concluzii scrise".
dezbaterilor și concluziile părților, au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 30 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4939/6.06.2007, pronunțată în dosarul nr- al Judecătoriei Cluj - s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta, s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă reconvențională și, în consecință s-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta, decedată la 28.08.2006, cu ultimul domiciliu în C-N, se compune din imobilul situat în C-N,-,.21, înscris în CF nr. - C, sub nr. top. 4864/2/XXI, suprafața de 4,51 ha teren asupra căruia a fost reconstituit dreptul de proprietate al defunctei situat pe teritoriul comunei și concesionarea locului de mormânt din cimitirul, parcela III B nr. 2209 în suprafață de 4,5 mp, depozit bancar în cuantum de 10.000 lei deschis la Banca Transilvania ( cont. -) și suma de 10.000 lei depuși la CEC SA Sucursala C, calitate de moștenitor având pârâta reclamantă reconvențională, cu titlul de legatar universal; s-a dispus ntabularea dreptului de proprietate asupra imobilului situat în C-N,-,.21, înscris în Cf nr. - C-sub nr. top. 4864/2/XXI -"Apartamentul nr. 21, compus din 1 cameră, 1 bucătărie, 1 de alimente, 1 baie, 1 hol, cu suprafața utilă de 30,30 mp, cu părțile indivize comune aferente înscrise în CF colectivă a dreptului de superficie nr. -, teren atribuit în proprietate 14/675 parte" în favoarea pârâtei reclamante reconvenționale, cu titlul de drept de moștenire, bun propriu; s-a respins ca nedovedit capătul de cerere privind constatarea unui pasiv succesoral în cuantum de 1.203,16 lei reprezentând cheltuieli de înmormântare alegate, ca fiind suportate de către pârâta reclamantă reconvențională; au fost compensate cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că defuncta, lăsat toate bunurile mobile și imobile ce se vor găsi în patrimoniul ei la data decesului în favoarea pârâtei, testament autentificat sub nr. 558/ 29 mai 2007.
La data de 12 august 2006 defuncta a fost internată la Spitalul Clinic de Urgență "Prof. Dr. " unde a stat internată până la data decesului, 28 august 2006.
La 30 august 2006, pârâta s-a adresat BNP solicitând dezbaterea succesiunii după defuncta.
La data de 3 octombrie 2006, reclamanta a dat o declarație autentificată sub nr. 1901 de către BNP, prin care arată că renunță la succesiunea după bunica sa, defuncta.
În ceea ce privește această declarație, instanța a reținut faptul că, potrivit literaturii juridice, renunțarea la moștenire este actul juridic unilateral, expres și solemn prin care succesibilul declară, în cadrul termenului de prescripție a dreptului de opțiune succesorală, că nu își însușește titlul de moștenitor, desființând cu efect retroactiv vocația sa succesorală, devenind străin de moștenire.
Inițial, reclamanta a invocat ca viciu de consimțământ eroarea iar ulterior a invocat dolul. Eroarea invocată de către reclamantă este o eroare de drept, respectiv cu privire la efectele pe care legea le dă unei declarații de renunțare,care nu poate constitui viciu de consimțământ întrucât prezumția de cunoaștere a legilor este o realitate efectivă și nimeni nu se poate apăra că nu cunoaște legea.
Potrivit art. 960 Cod civil, dolul este o cauză de nulitate a convenției când mijloacele viclene, întrebuințate de una din părți, sunt astfel încât este evident că fără aceste mașinații, cealaltă parte nu ar fi contractat, dolul trebuind să fie dovedit de către cel care îl invocă.
Astfel, dolul este o eroare provocată. în dovedirea acestuia, reclamanta a arătat că între părți ar fi existat o înțelegere anterioară semnării declarației de renunțare în formă autentică, respectiv că pârâta va primi apartamentul iar reclamanta va primi terenurile situate pe raza comunei solicitate de către defunctă a-i fi reconstituite în temeiul Legii nr. 18/1991. Instanța de fond a apreciat, raportat la probele administrate că pârâta nu i-a promis nimic reclamantei pentru a renunța la acțiune, terenurile care reclamanta susținea că i-au fost promise nu se aflau în masa succesorală indicată de pârâtă notarului. n ceea ce privește "situația specială" în care s-ar afla reclamanta, respectiv faptul că a urmat o școală specială iar în copilărie a suferit din cauza violențelor, instanța a reținut că biletul de trimitere depus în probațiune este datat 1985, acesta nemaifiind de actualitate, iar școala profesională cu specialitatea "comerciant-cofetar-patiser" nu este, în opinia instanței, o școală "specială", de natură a dovedi plasarea reclamantei într-o situație particulară raportat la categoria unei persoane cu diligente normale.
Față de aceste aspecte instanța de fond a reținut că cererea reclamantei de anulare a declarației de renunțare autentificată sub nr. 1901 din 03.10.2006 la BNP este nedovedită.
Raportat la nulitatea testamentului autentificat sub nr. 558/ 29 mai 2007 de către BNP, instanța a reținut că, comportamentul defunctei, care încheia testamente în favoarea diverselor persoane sau fundații prin care testa averea sa urmată apoi de revocarea acestora, nu apare ca fiind rezultatul unei captații sau sugestii.
Raportat la faptul că defuncta se putea deplasa sau nu, sau greutățile pe care aceasta le întâmpina, instanța reține că în anul 2006 defuncta avea 83 de ani, iar din declarațiile martorilor a reieșit că aceasta se deplasa cu greutate trebuind să fie însoțită, astfel că nici acest aspect nu este de natură a fi un element din mașinațiunile alegate de către reclamantă.
De asemenea, faptul că defuncta nu a lăsat nimic reclamantei, nepoată de fiu adoptat predecedat, nu este de natură a duce la aceeași concluzie, din declarațiile părților și interogatorii, reieșind că relațiile dintre reclamantă și defunctă erau reci.
Din adeverința eliberată de Spitalul Clinic de Urgență rezultă că defuncta suferea de bronhopneumonie bilaterală, repetitiv, hipertensiune arterială, ateroscleroză sistemică, fibrilație atrială, cardiopatie ischemică și insuficiență renală, precizându-se că nu a mai fost internată la această instituție.
Raportat la aceste elemente probatorii nu a reieșit că medicația administrată era de natură a altera consimțământul defunctei la încheierea testamentului, dorința de a testa în favoarea pârâtei fiind relevată atât de testamentul olograf încheiat de către defunctă la 09.03.2006, precum și din depozițiile martorilor.
Față de cele de mai sus, instanța de fond a respins ca netemeinică cererea de constatare a nulității absolute a testamentului autentificat sub nr. 558/ 29 mai 2007 de către BNP .
Față de cele de mai sus, raportat la Testamentul autentificat sub nr. 558/ 29 mai 2007 de către BNP și renunțarea reclamantei la moștenire autentificată sub nr. 1901 din 03.10.2006 la BNP, calitate de moștenitoare a defunctei, decedată la 28.08.2006, cu ultimul domiciliu în C-N, revine pârâtei reclamante reconvenționale, în calitate de legatar universal.
În temeiul art. 111 Cod procedură civilă instanța a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta, decedată la 28.08.2006, cu ultimul domiciliu în C-N, se compune din imobilul situat în C-N,-, .21, înscris în CF nr. - C, sub nr. top. 4864/2/XXI, suprafața de 4,51 ha teren asupra căruia a fost reconstituit dreptul de proprietate al defunctei situat pe teritoriul comunei și concesionarea locului de mormânt din cimitirul, parcela III B nr. 2209 în suprafață de 4,5 mp, depozit bancar în cuantum de 10.000 lei deschis la Banca Transilvania ( cont. -) și suma de 10.000 lei depuși la CEC SA Sucursala C, calitate de moștenitor având pârâta reclamantă reconvențională, cu titlul de legatar universal.
În temeiul art. 20 și 26 din legea nr. 7/1996, republicată, a dispus ntabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei reclamante-reconvenționale, cu titlul de drept de moștenire, bun propriu.
În ceea ce privește pasivul masei succesorale alegat de către pârâta reclamantă reconvențională, instanța de fond a reținut că aceasta nu a făcut dovada cuantumului cheltuielilor de înmormântare efectuate și nici faptul că a suportat aceste cheltuieli, deși avea această obligație potrivit art. 1169 Cod civil, motiv pentru care instanța a respins ca nedovedit această cerere.
Prin decizia civilă nr. 676 din 3.12.2008 pronunțată de tribunalul Cluj, s-au admis apelurile formulate de către și împotriva sentinței civile nr. 4939/06.06.2007, pronunțate în dosarul nr-, pe care a schimbat-o, în sensul că a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta pârâtă reconvențional în contradictoriu cu pârâta reclamantă reconvențional și a admis în parte cererea reconvențională formulată de către pârâta reclamantă reconvențional, și în consecință, a anulat declarația autentificată de renunțare la moștenirea defunctei sub nr. 1901/03.10.2006 de BNP. Tribunalul constatat că reclamanta pârâtă reconvențional are calitatea de moștenitoare rezervatară, iar pârâta reclamantă reconvențional are calitatea de legatar universal. Au fost menținute dispozițiile sentinței atacate privind componența masei succesorale și au fost compensate cheltuielile de judecată.
Din probele administrate, atât în prima instanță cât și în apel, a rezultat că pârâta a îngrijit-o pe defunctă în ultima perioadă a vieții, la domiciliul acesteia din urmă.
Referitor la declarația de renunțare la succesiune, autentificată sub nr. 8901/3.10.2006, dată de către reclamanta-apelantă, tribunalul a apreciat că în mod corect prima instanță a reținut că nu subzistă viciul de consimțământ, constând în eroarea de drept, raportat la faptul că apelanta-reclamantă nu poate invoca necunoașterea legii, prezumția de cunoaștere a normelor legale constituind o realitate. Probațiunea administrată a confirmat însă incidența unui alt viciu de consimțământ, respectiv incidența dolului.
Potrivit art. 953.civ. consimțământul nu este valabil, când este dat prin eroare, smuls prin violenta, sau surprins prin dol. iar conform art. 960 alin. 1, 2.civ. dolul este o cauza de nulitate a convenției când mijloacele viclene, întrebuințate de una din părți, sunt astfel, încât este evident ca, fără aceste mașinații, cealaltă parte n-ar fi contractat.
Tribunalul a constatat că pârâta-apelantă a utilizat manopere frauduloase, materializate inclusiv prin promisiunea împărțirii averii defunctei, și care au fost determinante pentru reclamanta-apelantă să se manifeste în sensul renunțării la succesiune. S-a reținut că la un interval extrem de scurt de la data decesului defunctei, respectiv la 2 zile de la deces - 30.08.2006 apelanta-pârâtă s-a adresat BNP, în vederea dezbaterii succesiunii după defuncta .
Din dosarul succesoral atașat, a rezultat că apelanta-pârâta a solicitat dezbaterea succesiunii, declarând pe propria răspundere că este unica succesoare a defunctei, fiind beneficiara unui testament autentic întocmit de către aceasta din urmă, omițând să informeze notarul cu privire la existența reclamantei-apelante, nepoată de fiu predecedat, despre a cărei existență avea cunoștință.
că dezbaterea succesiunii se va încheia de o manieră care să o favorizeze, la data de 14.09.2006 pârâta-apelantă s-a prezentat cu doi martori la același notar, prilej cu care, din discuțiile purtate, notarul a reținut că există o nepoată de fiu predecedat, punându-se în vedere pârâtei să ia legătura cu aceasta, pentru a-și exprima opțiunea succesorală.
Din încheierea din 14.09.2006, a rezultat că, după ce i s-a pus în vedere acest aspect, pârâta s solicitat înapoiere tuturor actelor, intenționând să rezolve succesiunea pe o altă cale, iar martorii au refuzat să se legitimeze.
Ulterior, pârâta s-a reprezentat la notar și a cerut acordarea unui termen în vederea dezbaterii succesiunii, termen care a fost stabilit pentru data de 10.10.2006 și care a fost adus la cunoștință acesteia.
În acest interval de timp, pârâta a convins-o pe reclamantă să renunțe la succesiunea bunicii ei, făcându-i promisiuni că vor împărți corespunzător averea rămasă după aceasta.
Pârâta a însoțit-o pe reclamantă la notar, având reprezentarea că renunțarea la succesiune trebuie făcută anterior datei de 10.10.2006, termen la care urma să se dezbată succesiunea.
Așadar, deși dezbaterea succesiunii era în curs la BNP, reclamanta a dat declarație de renunțare la succesiune la un alt notar - BNP, la 3.10.2006, fără a fi însă anunțată de către pârâtă în legătură cu dosarul succesoral deschis la biroul notarial mai sus menționat.
Este greu de crezut că reclamanta a renunțat la succesiunea bunicii ei doar datorită faptului că aceasta nu i-a lăsat în mod expres nici un bun, în condițiile în care apelanta-reclamantă are o situație financiară precară, având în întreținere un copil și un venit lunar insuficient; de altfel aceasta a fost și beneficiara unui sprijin social acordat de către Primărie.
Deși s-a contestat existența unei " înțelegeri " anterioare datei renunțării la succesiune, tribunalul a apreciat că o asemenea înțelegere a existat și că aceasta a fost determinantă pentru reclamanta-apelantă să se manifeste juridic în sensul arătat.
Astfel, la data de 3.10.2006, în aceeași zi în care reclamanta renunțat la succesiune, aceasta a semnat o cerere prin care solicita eliberarea unei adeverințe, privind suprafața totală de 4,5 ha, pe care defuncta a avut-o în proprietate, cerere înregistrată la Consiliul Local la data de 4.10.2006.
Comparând scriptul de la fila 45, cu cel de la fila 129, tribunalul a constatat că ambele au fost scrise de către aceeași persoană, respectiv pârâta, ceea ce confirmă susținerile reclamantei; scriptul de la fila 45 poartă doar semnătura reclamantei ( există similitudine între litera "r", scrisă la început de cuvânt și în interiorul acestuia, respectiv litera "s").
Or, dacă între cele două părți nu ar fi existat o înțelegere, formularea unei cereri la data de 3.10.2006 de către reclamantă nu s-ar fi justificat, în condițiile în care pârâta putea ea însăși să formuleze o astfel de cerere, întrucât fusese împuternicită la data de 8.05.2006 de către defunctă, printre altele, să îndeplinească toate formalitățile necesare și să o reprezinte la toate organele competente privind aplicarea dispozițiilor Legea nr. 18/1991, Legea nr. 1/2000, și ale Legii nr. 247/2005, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate pentru terenurile din ( ) și din C-
Având în vedere aspectele menționate, tribunalul a apreciat că manifestarea unilaterală de voință din 3.10.2006 a reclamantei a fost viciată, fiind surprinsă de dol, renunțarea la succesiune fiind consecința promisiunilor făcute de pârâtă, și care au fost hotărâtoare, determinând-o pe reclamantă să se manifeste juridic în sensul arătat.
Referitor la testamentul autentificat sub nr. 558/29.05.2007 de BNP, a cărei beneficiară este pârâta-apelantă, s-a reținut că prima instanță a făcut o apreciere judicioasă a probațiunii, constatând valabilitatea acestuia.
Faptul că defuncta a încheiat într-un interval de timp relativ scurt mai multe testamente, aceasta apare ca o expresie libertății voinței juridice, prin natura lui, testamentul având un caracter esențialmente revocabil, numărul de testamente încheiate de o persoană nefiind determinat, și nici determinant sub aspectul valabilității.
De altfel, viciile mai sus menționate sunt de natură să atragă sancțiunea nulității relative, iar nu cea absolută, reținându-se că se are în vedere protejarea unui interes privat.
Referitor la componența masei succesorale, acest petit a fost formulat și de către reclamanta apelantă, astfel că, așa cum a arătat și pârâta apelantă, respectiv sub acest aspect, acțiunea reclamantei trebuia admisă, iar nu respinsă în întregime.
Tribunalul a reținut așadar că reclamanta apelantă este moștenitoarea rezervatară defunctei, iar pârâta apelantă este legatară universală. Referitor la cotele la care acestea sunt îndreptățite, tribunalul nu s-a pronunțat, întrucât nu a fost învestit cu un asemenea petit; de altfel, nici una din părți nu a solicitat ieșirea din indiviziune.
În ceea ce privește cererea reconvențională, tribunalul a reținut că acesta vizează exclusiv constatarea componenței masei succesorale, respectiv sub aspectul activului succesoral, pasivul pretins de către pârâta apelantă, așa cum a reținut și prima instanță, nu a fost dovedit prin nici un mijloc de probă.
Împotriva acestei sentințe au formulat recurs reclamanta, și pârâta.
În motivele de recurs reclamanta a solicitat admiteți recursului și modificarea parțială a hotărârii în sensul admiterii acțiunii reclamantei și respingerii cererii reconvenționale formulate de .
Nemulțumirea reclamantei constă în faptul că nu s-a constatat nulitațea testamentului autentificat la notar în favoarea lui.
Se susține că pârâta nu a îngrijit-o pe defunctă în ultima perioadă a vieții, ci a intrat peste ea în casă ca să o moștenească și prin urmare instanța de apel trebuia să constate nulitatea testamentului.
Este foarte ușor de constat că așa cum a înșelat-o pe reclamantă a înșelat-o și pe defunctă. Apelanta mai susține că după ce pârâta a locuit cu bunica sa, aceasta s-a îmbolnăvit, devenind confuză. nu a venit în casa defunctei dezinteresat, ci pentru faptul că urmărea să o determine să-i lase ei locuința.
Apelanta consideră că, așa cum instanța a constatat nulitatea declarației de renunțare la moștenire, pe motiv că am fost influențată de, tot așa trebuia anulat și testamentul pentru că aceleași manevre și minciuni le-a folosit și cu bunica sa pentru aod etermina să-i semneze testamentul. Notarul a venit acasă la bunica sa și acolo a semnat testamentul.
Se mai arată că a mai dobândit o locuință pe-.2 care a cumpărat-o de la primărie în 2004, pe care a obținut-o mai întâi cu chirie apoi a cumpărat-o în condițiile în care sunt mii de cereri la primărie pentru locuință.
Împotriva aceleiași decizii a formulat recurs și pârâta solicitând admiterea recursului si pe cale de consecință modificarea in parte a deciziei civile nr.676/A/2008 a Tribunalului Cluj in sensul respingerii apelului formulat de către reclamanta cu consecința respingerii cererii acesteia de anulare a declarației de renunțare la succesiune, declarație autentificata la BNP sub nr.190 1 /03.10.2006,menținând ca legală si temeinică sentința civilă nr.4939/2007 pronunțata de Judecătoria Cluj -N si admiterea in întregime a apelului subsemnatei constatând existenta si compunerea pasivului succesoral, cu cheltuieli de judecata in toate instanțele,conform chitanțelor de la dosarul cauzei. În drept au fost invocate disp.art.304 pct.9 pr.civ.
În motivarea recursului pârâta a, apreciat că decizia pronunțată în apel este nelegala,fiind data cu incălcarea si aplicarea greșită a disp.art 960 civ.
Așa cum s-a pronunțat in mod constant practica judiciara, pentru a fi in prezenta dolului ca viciu de consimțământ trebuie dovedita existenta unor mijloace faruduloase cu rol determinant in alterarea consimtamantului, mijloace in absenta cărora manifestarea de voința nu ar fi fost făcuta.
In speta, instanța de apel a reținut faptul că apelanta a întrebuințat manopere frauduloase,materializate inclusiv prin promisiunea de impartire a averii defunctei,care au determinat-o pe reclamanta sa renunțe la succesiune. Pentru a fi in prezenta dolului,manoperele dolosive manifestate prin captație si sugestie trebuiesc exercitate asupra persoanei dispunătorului, in speță a reclamantei,cu scopul alterării voinței acesteia. In acest context,modul in care a decurs dezbaterea succesiunii in fata notarului public nu are absolut nici o relevanta in speta, câtă vreme nu s-a derulat in prezenta reclamantei. ln legătură cu aceste demersuri făcute la notar pârâta a arătat că este o persoana fără cunoștințe juridice,declarația că este unica moștenitoare a defunctei fiind făcută in convingerea faptului că, testamentul autentic a cărui beneficiara este îi conferă aceasta calitate. Pe de alta parte, retragerea acelor de la acest notar a fost determinata de implicarea in cauza a unei terțe persoane,cu calitate de avocat, care avea pretenții asupra imobilului apartament inclus in masa succesorala,ceea ce m-a determinat sa cred ca succesiunea nu se va putea finaliza notarial.
Din interpretarea textului de lege sus menționat rezulta faptul ca aceste manopere dolosive trebuiau exercitate de către pârâtă asupra reclamantei anterior momentului la care aceasta a făcut declarația autentica de renunțare la succesiune.
Instanta de apel a calificat ca fiind din categoria unor astfel de manopere o asa-zisa înțelegere de imparțiala a moștenirii făcută cu reclamanta,dovedita cu existența unei cereri adresata Primariei la data de 03.10.2006, aceeași data când reclamanta a renunțat la mostenire, cerere scrisa de subsemnata si semnata de către reclamanta.
Pârâta a arătat că cererea adresata Primăriei a fost redactata ulterior momentului la care reclamanta a declarat in fata notarului public faptul ca înțelege sa renunțe la succesiunea defunctei. Faptul ca cererea a fost semnata de către reclamanta se datorează împrejurării ca pârâta, la data respectiva neavând stabilita calitatea de moștenitor al defunctei, era in situația unui terț care nu justifica un interes in a formula o atare cerere.
In concluzie se apreciază că nu este probata nici un fel de înțelegere anterioara de impartire a moștenirii. Apoi instanța de apel a reținut că pârâta avea calitatea de a solicita relații despre acele terenuri in baza procurii data de către defuncta. Aceasta susținere este contrara legii,in condițiile in care cererea a fost redactata evident ulterior decesului lui,iar potrivit disp.art.1552 pct.3 civ mandatul se stinge prin moartea mandantului.
Pârâta a mai arătat că nici o dispoziție legala nu impune ca declarația de renunțare să fie făcută la același notar care este sesizat cu dezbaterea succesorala, iar instanța de apel și-a motivat convingerea ca pârâta a exercitat manopere dolosive pe considerații ca:"este greu de crezut ca reclamanta a renunțat la succesiunea bunicii ei ", "se apreciază ca este puțin probabil ca din motive de orgoliu aceasta sa fi luat decizia de a renunța"- convingeri care contravin flagrant din art.960 al.2 civ.care prevede ca dolul nu se presupune.
Se menționează că adevăratele considerente care au stat la baza retractării de către reclamanta a declarației de renunțare, rezida in faptul că, reclamanta este in realitate o persoana interpusa de a cărei legitimare procesuala s-a profitat de către o terță persoana direct interesata in obținerea apartamentului.In acest sens invocam si împrejurarea ca,pe rolul Judecatoriei Cluj -N,mama reclamantei,de coniventa cu aceasta a inregistrat o acțiune in numele fiului reclamantei -dosar civil nr.12766/- in care solicita a se constata ca reclamanta este straina de moștenire prin renunțare expresa iar moștenitor este fiul acesteia,minorul.
Invederez totodata nelegalitatea deciziei recurate raportat la soluția de respingere a apelului subsemnatei având ca obiect constatarea pasivului succesoral dovedit cu actele depuse la dosarul cauzei in fata instanței de apel.
Prin întâmpinare, pârâta solicitat respingerea recursului promovat de reclamantă, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. A fost invocată inadmisibilitatea recursului, deoarece criticile formulate nu se circumscriu motivelor prevăzute de art. 304 Cod proc.civ. și nu există motive de ordine publică care pot fi invocate în temeiul art. 306 Cod proc.civ.
Analizând decizia pronunțată în apel prin prisma motivelor invocate de reclamantă și pârâtă, curtea constată că recursurile acestora sunt nefondate, urmând a fi respinse, pentru următoarele considerente:
Reclamanta în motivele de recurs reiterat starea de fapt și apreciat că instanța de apel trebuia să anuleze testamentul defunctei, întrucât pârâta folosit aceeleași manevre și minciuni pe care le-a folosit față de reclamantă pentru a determina-o pe defunctă să semneze acel testament peste voința ei. În acest sens, s- invocat faptul că în testamentele anterioare, defuncta a menționat că are un fiu predecedat și nepoată în viață, iar în acest testament nu invocat. Recursul nu a fost motivat în drept, dar criticile formulate de reclamantă nu au putut fi încadrate în motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 pct. 1-9 Cod proc.civ.
Criticile formulate de reclamantă vizează stabilirea stării de fapt în prezenta cauză, reclamanta criticând netemeinicia hotărârii și nu nelegalitatea acesteia. Or, art. 304 pct. 10 și 11 Cod proc.civ. au fost abrogate prin OUG nr. 138/2000, legiuitorul transformând recursul într-o cale de atac extraordinară, în care poate fi contestată nelegalitatea deciziei pronunțate în apel, nu și netemeinicia acesteia.
În mod corect instanța de apel menținut sentința judecătoriei cu privire la respingerea cererii de anulare testamentului autentificat sub nr. 558/29.05.2007 de Biroul Notarului Public, deoarece nu a fost dovedită manopera frauduloasă ale beneficiarei testamentului pentru captarea încrederii testatoarei. Nu a fost reținută nici lipsa discernământului, deoarece nu a fost probată, dolul și lipsa discernământului sunt ambele motive ce au efect constatarea nevalabilității testamentului, însă acestea se exclud, deoarece dolul presupune existența discernământului. Curtea constată că au fost corect aplicate disp. art. 953.civil la starea de fapt din prezenta acțiune.Prin urmare, va respinge ca nefondat recursul reclamantei în temeiul art. 312 Cod proc.civ.
Recursul pârâtei este, de asemenea nefondat, pentru următoarele considerente:
Dolul este acel viciu de consimțământ, care constă în inducerea în eroare a unei persoane prin mijloace viclene, pentru o determina să încheie un act juridic. Dolul presupune un element obiectiv, constând în utilizarea de mijloace viclene și un element subiectiv, intenționat, constând din intenția de duce în eroare o persoană pentru o determina să încheie un act juridic.
Dolul, potrivit art. 960 alin. 2.civil, nu se presupune, putând fi probat prin orice mijloc de probă, inclusiv martori sau prezumții. În soluționarea apelului tribunalul a avut în vedere întreg materialul probator și a analizat activitatea pârâtei, după decesul defunctei, de o determina pe reclamantă să renunțe la moștenire. Activitatea pârâtei a fost analizată ca un tot unitar: pârâta s- prezentat la Biroul Notarului Public, arătând că este unică moștenitoare, omițând intenționat să informeze martorul cu privire la existența moștenitoarei legale de care știa. După ce notarul află de la martori de existența moștenitoarei legale, notarul i-a pus în vedere pârâtei că reclamanta trebuie să-și exprime opțiunea succesorală - 14.09.2000, moment în care pârâta solicitat înregistrarea actelor (denotă clar intenția de nu finaliza procedura în cazul în care reclamanta trebuia să fie și ea prezentă la același notar. Nu poate fi scoasă din context împrejurarea că pârâta făcut o înțelegere cu reclamanta în 03.10.2006 și aceasta a semnat o cerere pentru reconstituirea dreptul de proprietate pentru terenurile din în aceeași zi în care renunțat la moștenire prin declarația nr. 1901/03.10.2006. În acest context, nu poate fi reținută susținerea recurentei pârâte că nu s-ar fi probat înțelegerea anterioară de împărțire moștenirii.
Nu este lipsit de relevanță faptul că pârâta apelat la alt notar pentru ca reclamanta să renunțe la moștenire și numai după obținerea acestei declarații s-a reluat procedura la Biroul Notarului Public. Sigur, nu există obligativitatea legală ca declarația de renunțare să fie dată în fața aceluiași notar în fața căruia a fost declanșată procedura succesorală, dar este uzual ca toate demersurile legate de procedura respectivă să se deruleze în acel birou notarial.
Demersurile pârâtei au fost analizate din punct de vedere logic și cronologic, concluziile tribunalului bazându-se pe materialului probator interogatoriile, depozițiile de martori și prezumțiile juridice.
În mod tendențios a fost interpretat art. 1552 alin. 3.civil de recurentă, deoarece a fost împuternicită de să o reprezinte în timpul vieții, iar după decesul acesteia pârâta în calitate de legatară universală putea face demersuri pentru terenuri. Nu poate fi reținută critica potrivit căreia instanța de apel a presupus dolul pentru motivul că în considerente a reținut că "este puțin posibil ca din motive de orgoliu să fi renunțat la moștenire", deoarece în considerentele deciziei s-au analizat toate probele administrate și s-a stabilit întreaga activitate dolosivă pârâtei.
Recurenta pârâtă susține că, motivul care a stat la baza retractării declarației de renunțare ar fi aceea că reclamanta ar fi o persoană interpusă, de cărei legitimare procesuală ar profita o terță persoană interesată de obținerea apartamentului. Faptul că există un alt proces pe rol cu privire la imobilul care a aparținut defunctei, nu are relevanță în această cauză și, în consecință, nici această critică nu poate fi primită. De fapt, această critică nu poate fi subsumată unui motiv de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 1-9 Cod proc.civ.
Nu este incident motivul de nelegalitate prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. deoarece dispozițiile legale privind nulitatea declarației reclamantei, au fost legal aplicate.
Curtea, având în vedere considerentele mai sus reținute, în temeiul art. 312.Pr.Civ. va respinge ca nefondate recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta și pârâta - împotriva deciziei civile nr. 676/A din 03.12.2008 a Tribunalului Cluj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - - - - - -
GREFIER
Red. dact. GC
2 ex/14.05.2009
Jud.apel:,
Președinte:Tania Antoaneta NistorJudecători:Tania Antoaneta Nistor, Carmen Maria Conț
