Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1001/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1001/2008-
Ședința publică din 12 iunie 2008
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța | - --- | - JUDECĂTOR 2: Trif Doina |
- - | - JUDECĂTOR 3: Pantea | |
- | - judecător | |
- grefier |
Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de contestatoarea DE CONSUM, cu sediul în nr. 339 județul B, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA comunei, cu sediul în județul B, împotriva deciziei civile nr. 403/2008- din 12 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr-,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței faptul că prezenta contestație în anulare este legal timbrată cu suma de 10 lei și cu timbru judiciar în valoare de 0,3 lei,precum și faptul că s-a solicitat judecarea în lipsă în baza art. 242 aliniatul (2) Cod procedură civilă, după care:
Instanța rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr.403/2008-R din 12 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea în dosar nr-,fost admis ca fondat recursul civil introdus de recurenta pârâtă PRIMĂRIA COMUNEI, în contradictoriu cu intimata reclamantă DE CONSUM, împotriva deciziei civile nr. 538/A din 1 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, ce a fost modificată și, respingând apelul, a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 1529 din 02 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Oradea.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de recurs a reținut următoarele:
În primul rând, față de înscrierile de carte funciară, că recurenta este proprietar tabular al imobilelor înscrise în CF 35 printre care se regăsește și parcela cu nr. top 43. Nu pot fi stabilite transmisiunile anterioare și nici modul în care unitatea administrativ teritorială a dobândit proprietatea acestui imobil, dar câtă vreme intimata nu a contestat înscrierea dreptului se va aplica prezumția potrivit căreia dreptul aparține subiectului de drept în favoarea căruia este înscris. Soluția instanței de apel se întemeiază în mare parte pe faptul că în anul 1999 Primăria a atribuit un drept real de folosință în favoarea intimatei asupra a 1000 mp, dar decizia nr. 42/1990 nu a fost depusă la instanță pentru a se putea stabili în ce condiții s-a făcut această atribuire, în ce scop și pentru ce termen, iar amănunte nu pot fi deduse din faptul că dreptul de folosință a fost înscris în foaia de sarcini. Dar nici dacă s-ar fi făcut în mod concret dovada acordului proprietarului terenului pentru efectuarea construcției - și trebuie menționat în acest context că autorizația pentru efectuarea lucrărilor este din anul 1979 (autorizația pentru executarea de lucrări nr. 60 din 19 februarie 1979) iar în discuție este o lucrare făcuta după anul 1990 - nu există nici o dovadă că proprietarul terenului a înțeles să constituie un drept de superficie în favoarea intimatei. Martorii audiați în cauză au reliefat aspectul potrivit căruia construcția a fost efectiv ridicată de către locuitorii comunei, intimata suportând practic contravaloarea materialelor încorporate. Dreptul de superficie nu este reglementat în mod expres de legislația civilă, reprezentând o ingerință față de exercitarea dreptului de proprietate, ori, aceasta ingerință pentru a putea produce efecte trebuie să fie în mod constant confirmată de practica judiciară. Potrivit soluțiilor din practică, dreptul de superficie poate fi constituit fie prin acordul părților, fie poate fi dobândit prin efectul legii sau prin uzucapiune.
În prezenta cauză nu s-au evidențiat în suficientă măsură elemente pentru constituirea superficiei, motiv pentru care invocarea accesiunii de către proprietarul terenului are prioritate, urmând ca pe cale separată constructorul să recupereze cheltuielile avansate.
Împotriva acestei decizii, a formulat contestație în anulare, solicitând admiterea acesteia și, rejudecând recursul, respingerea lui ca nefondat.
În motivarea contestației în anulare, sunt formulate următoarele critici:
- hotărârea prin care s-a admis recursul este rezultatul mai multor greșeli materiale, astfel instanța de recurs nu a observat că la dosarul de fond s-a depus în copie dovada cererii înaintate OCPI - Arhiva Cărții Funciare;
- instanța de recurs a reținut greșit în considerente că autorizația pentru efectuarea lucrărilor este din anul 1979 iar în discuție este o lucrare făcută după anul 1990;
- argumentarea instanței că nu există dovada că proprietarul terenului a înțeles să constituie un drept de superficie în favoarea intimaților nu are suport real;
- prin decizia atacată a fost păstrată o sentință nelegală, instanța de fond acordând altceva decât ce s-a cerut - extra petita;
- reclamanta a solicitat radierea din CF a dreptului contestatoarei, iar instanța s-a pronunțat asupra unei rectificări de CF;
- imobilul din litigiu constituie proprietatea exclusivă a contestatoarei, fiind construit de aceasta.
Legal citată, intimata nu a depus întâmpinare la dosar.
Examinând decizia prin prisma motivelor invocate, instanța reține următoarele:
Hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare în condițiile dispozițiilor articolului 318 Cod de Procedură Civilă, între altele și atunci când soluția dată a fost consecința unei greșeli materiale. Legea se referă la greșeli materiale evidente de ordin procedural, și nu la pretinse erori de fond în legătură cu aprecierea probelor și cu modul în care instanța de recurs a stabilit situația de fapt.
În speță, contestatoarea invocă existența mai multor greșeli materiale ca temei al contestației formulate, însă aduce în discuție pretinse greșeli de judecată, or pe calea contestației în anulare reglementate de textul de lege amintit mai sus se poate urmări doar repararea neregularităților evidente privind actele de procedură în afara problemelor legate de probele administrate și a stării de fapt la care se referă litigiul și aceasta pentru că nu constituie un mijloc de reformare a hotărârii date în recurs, ci o cale de atac de retractare.
Față de considerentele ce preced, instanța va respinge ca nefondată contestația în anulare, constatându-se totodată că intimata nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
RESPINGE ca nefondatăcontestația în anulare declarată decontestatoarea DE CONSUM, cu sediul în nr. 339 județul B, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA comunei, cu sediul în județul B, împotriva deciziei civile nr. 403/2008-R din 12 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, pe care o menține în totul.
Obligă contestatorii să plătească părților intimate suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 12 iunie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - -
decizie: /25.06.2008
Complet fond:,
în 2 ex.:./04.07.2008
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Trif Doina, Pantea
