Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 102/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 102/
Ședința publică din 09 aprilie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 3: Costea Monica
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea recursului civil formulat de recurenții reclamanți și, ambii cu domiciliul în, B, nr. 15, -.A,.2,.55, județul C, împotriva deciziei civile nr. 1214, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 04 decembrie 2007, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliat în lui,-, județul C și în lui,-, județul C, și, toți trei cu domiciliul în lui,-, județul C, cu domiciliul în lui,-, județul C, și, ambii cu domiciliul în lui,-, județul C, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal efectuat în cauză, se prezintă pentru recurenții reclamanți, avocat G, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 9 dosar, pentru intimatul pârât răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. - din 26 martie 2008, depusă la fila 23 dosar, intimata pârâtă, iar pentru intimații pârâți și, răspunde avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. 46036 din 21 martie 2008, depusă la fila 24 dosar, iar pentru intimații pârâți și, se prezintă avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. - din 07 aprilie 2008, depusă la fila 31 dosar (și, în anexă, chitanța seria - nr. 008 din 07 aprilie 2008, cu care face dovada achitării onorariului pentru avocat, în sumă de 800 lei; se constată lipsa intimatului pârât.
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, după care:
Apărătorul intimaților pârâți și, invocă excepția inadmisibilității recursului, în raport de dispozițiile art. 299 Cod procedură civilă.
Instanța acordă părților cuvântul asupra excepției inadmisibilității recursului invocată astăzi de apărătorul intimaților pârâți și, cât și pe fondul cauzei, constatând încheiată cercetarea judecătorească.
Apărătorul intimaților pârâți și, pune concluzii de admitere a excepției inadmisibilității recursului. Solicită instanței să se observe că și la Tribunal s-a stabilit calea de atac ca fiind recurs și s-a pronunțat o hotărâre irevocabilă.
Apărătorul intimatului pârât, în raport de dispozițiile art. 299 Cod procedură civilă, solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului. Solicită instanței să ia act că invocă, la rându-i, excepția inadmisibilității recursului, în calitate de apărător al acestui pârât.
Intimata pârâtă - prezentă în instanță, invocă și ea această excepție și pune concluzii de admitere. Revine și lasă la aprecierea instanței.
Apărătorul recurenților reclamanți, având cuvântul asupra excepției inadmisibilității recursului, pune concluzii de respingere. Învederează că în mod greșit instanța a calificat calea de atac ca fiind recurs.
Cu privire la natura juridică a cauzei, arată că nu se poate pune înainterevendicareafață degrănițuire.Arată că s-a cerut grănițuire și în mod subsecvent revendicare.
Precizează că a descris amplu în motivele de recurs despre natura juridică a cauzei, tocmai pentru a distinge calea de atac.
Este o acțiune neevaluabilă în bani., care este capătul principal de cerere, impune calificarea căii de atac. Mai arată că a descris pe larg și în motivele de apel, însă acestea nu au fost luate în seamă.
Invocă art. 584 cod civil și se referă la intenția reală și scopul acțiunii.
Se referă și la Legea nr. 7/1996, cu privire la Cartea Funciară.
Mai arată că astăzi se află în recurs și pentru alte motive; în revendicare valoarea ar fi peste un miliard.
de atac se hotărăște după valoarea litigiului la data nașterii căii de atac.
Arată că, îndepărtând concluziile expertului imobiliar - care nu este evaluator, valoarea - tot peste un miliard ar fi.
Apărătorul intimaților pârâți și, arată că, și din perspectiva expusă în cuprinsul motivelor de recurs, nu se poate aprecia ca fiind capăt de cerere principal, iar revedicarea - subsidiar.
Arată despre cererea principală că are caracter evaluabil în bani - expertul imobiliar evaluând sub un miliard.
Intimata pârâtă, arată că este doar un cumpărător de bună credință, care și-a păstrat gardul în limitele contractului de vânzare-cumpărare.
Concluzionând, intimații pârâți, având pe rând cuvântul, solicită admiterea excepției inadmisibilității recursului și, pe fond, respingerea recursului ca inadmisibil.
Apărătorul recurenților reclamanți solicită respingerea excepției inadmisibilității și pe fond, admiterea recursului astfel cum fost formulat.
Instanța rămâne în pronunțare asupra excepției inadmisibilității recursului, cât și pe fondul cauzei.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea formulată la 28 iulie 2004 reclamanții și au solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâții, și să se dispună obligarea pârâților de a le lăsa în deplină proprietate si posesie terenul situat în comuna lui, nr. 412, în suprafața de 336 mp, ocupat abuziv, obligarea pârâților de a demola gardul existent prin mutarea cu rea credință a liniei de hotar, cu plata suprafeței de teren ocupată abuziv.
Prin sentința civilă nr. 12071 din 22 dec.2006 pronunțată de Judecătoria Constanțaa fost admisă în parte acțiunea reclamanților și a fost obligată pârâta să lase reclamanților în deplină proprietate si liniștită posesie suprafața de 60 mp identificată prin punctele din anexa raportului de expertiză tehnică imobiliară, iar pârâții și să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 89 mp identificată prin raportul de expertiza tehnică imobiliară prin punctele.
Totodată a fost respins capătul de cerere formulat împotriva pârâților și.
Împotriva sentinței civile nr. 12071/2006 au declarat apel reclamanții și, printr-o cerere declarativă, fără dezvoltarea considerentelor.
În ședința publică din 4 decembrie 2007, în urma dezbaterilor contradictorii, Tribunalul Constanțaa calificat calea de atac ca fiind recursul și prin decizia civilă nr. 1214 de la aceeași dată s-a constatat nulitatea recursului conform art. 306 Cod procedură civilă, instanța reținând că recurenții nu au depus motivele recursului în termenul prevăzut de lege.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții și.
În considerentele recursului, întemeiate pe art. 304 cpt. 5,8 și 9 Cod procedură civilă, au susținut că instanța a calificat greșit calea de atac formulată de reclamanți ca fiind recursul.
Se susține că instanța trebuia să observe că între fondurile riverane nu a existat un partaj voluntar sau judiciar, situație în care cererea în grănițuire constituia cererea principală, revendicarea reclamanților fiind concepută ca o consecință a stabilirii liniei de graniță. Într-o asemenea acțiune "mixtă", se arată, "care tinde să adapteze revendicarea imobiliară prin examinarea comparativă a titlurilor, la situația specifică terenurilor limitrofe", constituie capătul principal de cerere, în raport de care se soluționează și capătul subsecvent, cel de revendicare".
Mai susțin recurenții că instanța trebuia să aprecieze calea de atac funcție de valoarea litigioasă apreciată la data hotărârii, iar nu la data formulării acțiunii, o expertiză de evaluare realizată cu 2 ani anterior pronunțării hotărârii atacate nefiind relevantă sub acest aspect. Instanța trebuia să se preocupe de dovezile de valoare reală la data apelării, care indicau o valoare de peste un miliard.
Instanța a aplicat sancțiunea nulității, fără să observe că sentința le-a fost comunicată reclamanților la 24.04.2007, cu o lună înaintea celorlalte părți, deși prin apelul declarativ din 28 mai 2007 reclamanții au menționat că vor motiva apelul după primirea hotărârii pronunțate. Aceste date ambigue privind comunicarea hotărârii primei instanțe trebuiau verificate de tribunal, pentru că numai dovezile de comunicare existente la dosar instituie o prezumție legală că hotărârea a fost cunoscută de reclamanți.
Susțin recurenții că instanța nu a observat că d-na expert nu a folosit sigiliul/ștampila de evaluator, ceea ce în contextul art. 201 și urm. Cod procedură civilă, cu referire la art. 105 alin. 2 și 106 Cod procedură civilă, conduce la nulitatea hotărârii.
În ședința din 9 aprilie 2008 intimații au invocat excepția inadmisibilității recursului.
Conform art.137 alin.1 din Codul d e procedură civilă instanța a analizat cu prioritate excepția invocată și a constatat că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești, pentru motive referitoare la pronunțarea acestora cu nerespectarea condițiilor formale, legal prevăzute, de desfășurare a judecății sau ca o consecință a unui raționament jurisdicțional eronat, este reglementată în prezent prin normă constituțională.
Însă, potrivit art.129 din Constituția României, revizuită, părțile interesate pot exercita căile de atac numai în condițiile legii procesuale.
Corespunzător acestui principiu constituțional, legiuitorul a reglementat în mod expres hotărârile susceptibile a fi supuse reformării, căile de atac și titularii acestora, precum și cazurile de casare, iar acest mod de determinare asigură un control judiciar efectiv al hotărârilor judecătorești și satisface exigențele art. 21 din legea fundamentală, referitoare la liberul acces la justiție și la dreptul la un proces echitabil, reglementate prin Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Acțiunea cu care reclamanții au investit Judecătoria Constanțaa avut ca obiect, în principal, revendicarea suprafeței de teren de 336 mp, teren ocupat abuziv de pârâți, demolarea construcțiilor aflate pe terenul ocupat abuziv de pârâți și mutarea liniei de hotar stabilită abuziv de pârâți, prin încălcarea proprietății reclamanților pe o suprafață de 336 mp, iar în subsidiar obligarea pârâților să le restituie reclamanților c/val. terenului în suprafață de 336 mp ocupat abuziv de aceștia.
Motivându-și pretențiile deduse judecății, reclamanții s-au prevalat de dispozițiile art. 480, art. 492, art. 584 și urm. art. 998 și 999 Cod civil, arătând că pârâții le-au ocupat abuziv o parte din terenul proprietatea lor, o porțiune de 336 mp, din terenul situat în comuna lui.
Sentința a fost pronunțată la 22 iunie 2006, după adoptarea Legii nr. 219/2005 pentru probarea nr.OUG 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului d e procedură civilă, prin care s-a modificat textul art. 2821alin. 1 Cod procedură civilă, în sensul că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în cererile introduse pe cale principală privind litigii al căror obiect are o valoare de până la un miliard lei inclusiv (respectiv 100.000 lei noi).
Acțiunea în revendicare promovată de reclamanți este evident una al cărei obiect este evaluabil în bani, terenul aflat în litigiu, pretins ocupat de pârâți, în suprafață de 319 mp, având o valoare de 22.361,9 lei conform raportului de evaluare efectuat de expertul, deci o valoare mai mică de 100.000 lei.
În această situație sunt incidente prevederile art. 2821alin.1 Cod procedură civilă, hotărârea judecătoriei fiind susceptibilă doar de calea de atac a recursului, așa cum a reținut tribunalul.
Recurenții susțin însă că cererea privind stabilirea liniei exterioare de hotar are caracter principal și că hotărârea urmează căile de atac reglementate pentru o asemenea cerere, care nu are caracter evaluabil.
O asemenea susținere nu poate fi primită.
Prin art. 17 Cod procedură civilă, care stipulează că cererile accesorii și incidentale sunt în căderea instanței competente să judece cererea principală, se produce o prorogare legală de competență, ca o derogare de la dreptul comun și care, având caracter special, se impune față de norma generală.
Concluzia desprinsă din textul menționat este aceea că cererile accesorii sau incidentale urmează soarta acțiunii principale, operând prorogarea legală de competență.
Este fără îndoială că, ceea ce au urmărit în principal reclamanții prin promovarea acțiunii de față a fost restituirea terenului considerat a fi ocupat abuziv de către pârâți, aceștia solicitând chiar demolarea construcțiilor aflate pe acest teren ori restituirea c/val terenului, petitul având ca obiect proprietăților fiind formulat ca o acțiune ce vizează numai determinarea, prin semne exterioare, a liniei de hotar dintre imobilele învecinate, stabilită numai după compararea titlurilor de proprietate ale părților cu privire la suprafața de teren pretinsă de reclamanți a le fi restituită. Formulată astfel, cererea având ca obiect este în strânsă legătură și interdependență cu celălalt capăt de cerere, în revendicare, care pune în discuție însăși existența și întinderea dreptului de proprietate al părților asupra terenurilor în litigiu, și al cărei obiect are o valoare sub 100.000 lei.
Este firesc, așadar, față de caracterul principal al acțiunii în revendicare, al cărei obiect are o valoare sub 100.000 lei, ca și calea de atac împotriva sentinței să fie cea determinată de lege pentru un astfel de litigiu, și anume recursul, cum a reținut corect tribunalul.
În ceea ce privește critica privind determinarea căii de atac prin aplicarea greșită a criteriului valoric funcție de data efectuării expertizei, Curtea reține că nu este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 112 alin. 1 pct. 3 Cod procedură civilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamant trebuie să cuprindă obiectul cererii și valoarea lui, după prețuirea reclamantului, atunci când prețuirea este cu putință. Această determinare a valorii făcută chiar de către reclamant este importantă nu numai pentru stabilirea taxelor judiciare de timbru, dar ea este importantă, din punct de vedere procesual, în primul rând pentru determinarea instanței competente, după criteriul valoric.
O astfel de determinare are și o altă consecință, pe lângă aceea a determinării primei instanței competente, și anume aceea a determinării căilor de atac la care este supusă hotărârea pronunțată, evident funcție de legea aplicabilă la momentul pronunțării ei (art. 725 Cod procedură civilă).
În speță, reclamanții și-au declinat competența de a stabili valoarea suprafeței de teren revendicate, prin acțiunea introductivă solicitând ca valoarea terenului să fie stabilită printr-o expertiză tehnică imobiliară. Conform acestei expertize, efectuate de d-na expert, valoarea terenului revendicat în suprafață de 319 mp este de 22.361,9 lei.
Reclamanții nu au contestat această valoare, acceptând-o atât pentru taxa de timbru, cât și ca posibilitate de soluționare a litigiului.
În privința atestării expertului ca evaluator, ca o condiție a legalității raportului de expertiză, Curtea reține că, potrivit Codului d e procedură civilă, expertiza judiciară se efectuează de către experți aflați pe lista întocmită și comunicată instanțelor de către biroul local de expertiză, cuprinzând persoanele înscrise în evidența celor autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize judiciare. D-na expert a fost înscrisă pe această listă, fiind atestată ca expert imobiliar, cu competențe în evaluarea imobilelor, conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 2/2000 și a ordinului Ministrului Justiției nr. 1.115 din 4 mai 2007.
Condiția atestării doamnei expert pe lista experților judiciari, de către Ministerul Justiției, în specialitatea în care domnia sa a efectuat lucrarea tehnică, este singura condiție impusă de legislația în materie, această atestare îndeplinind condiția impusă de art. 201 din Codul d e procedură civilă, respectiv aceea de "specialist".
Prin urmare, din această perspectivă, legalitatea expertizei tehnice de evaluare nu mai poate fi pusă la îndoială și, în consecință, nici legalitatea hotărârii.
În consecință, hotărârea prin care tribunalul a soluționat recursul declarat împotriva soluției instanței de fond nu poate fi supusă controlului judiciar în cadrul unui nou recurs pentru că, potrivit dispozițiilor alin. 2 al art. 377, cu referire la hotărârile irevocabile, raportat la art.299 din Codul d e procedură civilă, sistemul român de jurisdicție a statuat principiul unicității recursului, dreptul la această cale de atac stingându-se prin exercitare.
Drept urmare, posibilitatea legală a declarării mai multor recursuri este exclusă, ori în speță recurenții reclamanți au promovat această cale de atac împotriva unei decizii prin care un alt recurs, declarat de aceleași părți, a fost constatat nul pentru nemotivare în termen.
Reținând inadmisibilitatea recursului promovat de recurenți, critica referitoare aprecierea greșită a termenului de motivare a recursului funcție de data comunicării sentinței nu mai poate fi analizat, critica fiind o chestiune de fond în raport cu soluția de inadmisibilitate, de prisos a fi analizată conform art. 137 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității.
Respinge ca inadmisibil recursul civil formulat de recurenții reclamanți și, ambii cu domiciliul în, B, nr. 15, -.A,.2,.55, județul C, împotriva deciziei civile nr. 1214, pronunțată de Tribunalul Constanța la data de 04 decembrie 2007, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliat în lui,-, județul C și în lui,-, județul C, și, toți trei cu domiciliul în lui,-, județul C, cu domiciliul în lui,-, județul C, și, ambii cu domiciliul în lui,-, județul C, având ca obiect revendicare imobiliară.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 09 aprilie 2008.
Pentru Președinte de complet, aflat în concediu de odihnă, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Președinte de instanță, | JUDECĂTORI, - - - - |
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fondI.
Red.dec.jud.
Red.dec./tehnored.jud./14.07.2008
Gref.AB/2 ex./25.07.2008
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici, Costea Monica
