Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1023/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1105/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.1023
Ședința publică de la 15 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Doina Anghel
JUDECĂTOR 2: Cristina Nica
JUDECĂTOR 3: Mariana Haralambe
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta - reclamantă împotriva deciziei civile nr.1708 A din 22.12.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV- a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - pârâți MUNICIPIUL B PRIN PRIMAR GENERAL și
are ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă la prima strigare a cauzei recurenta - reclamantă, reprezentată de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 315.105 emise de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind intimații - pârâți Municipiul B prin Primarul General și
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Apărătorul recurentei - reclamante depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 104 lei, consemnată la CEC - Bank cu chitanța nr. -/1/12.06.2009 și timbru judiciar în valoare de 5 lei.
Curtea procedează la anularea taxei judiciare de timbru, a timbrului judiciar și dispune lăsarea cauzei la ordine.
La reluarea cauzei se prezintă recurenta - reclamantă, reprezentată de avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. 315.105 emise de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind intimații - pârâți Municipiul B prin Primarul General și
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Apărătorul recurentei - reclamante învederează faptul că instanța nu a pus în discuția părților incidența art. 292 din Codul d e procedură civilă cu privire la alte motive în afara celor invocate în prima instanță. Totodată, mai arată că, instanța a primit motivele de apel și a admis, prin încheierea din 22.02.2008 efectuarea unei expertize construcții, cu obiectivul de a stabili valoarea actuală a apartamentului la care fac referire în cererea introductivă și sporul de valoare față de momentul cumpărării acestuia.
De asemenea, arată că, din lecturarea cererii de chemare în judecată, rezultă că recurenta - reclamantă a solicitat valoarea economică a imobilului potrivit art. 1337 și urm, art. 1341 Cod civil, articole citat în cuprinsul cererii de chemare în judecată.
Apărătorul recurentei - reclamante mai arată că niciunul din textele de lege invocate nu exclude obligarea vânzătorului la plata prețului de piață.
Solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxe judiciară de timbru și timbru judiciar. Totodată, solicită amânarea pronunțării, pentru a depune concluzii scrise.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 25.05.2006 pe rolul Judecătoriei sectorului 1 B sub nr-, reclamanta a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtele Primăria Municipiului B prin Primarul General și, să se pronunțe o hotărâre prin care să fie obligate pârâtele la plata către reclamantă a cotei de 1/2 din prețul reactualizat al apartamentului situat în B,-. 2, apartament 3, sectorul 1.
La data de 13.09.2006, reclamanta a depus precizare la acțiune sub aspectul temeiului juridic și asupra numelui pârâtului, în sensul că aceasta este Municipiul B prin Primarul General și nu Primăria Municipiul
La data de 11.10.2006, pârâtul Municipiul B prin Primarul General a depus întâmpinare și cerere de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice.
Prin sentința civilă nr. 6795/2.05.2007, Judecătoria sectorului 1 Bar espins excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului B prin Primarul General; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a; a admis în parte acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamanta și a obligat pârâtul Municipiul B prin Primarul General la plata către reclamantă a cotei de din valoarea reactualizată, în valoare totală de 787,48 RON, pentru apartamentul situat în-,. 2,. 3, sector 1, B, plus 1050 RON, reprezentând cheltuieli de judecată și a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul Municipiul B prin Primarul General ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta împreună cu fostul său soț au cumpărat, în anul 1994, apartamentul situat în-, sectorul 1, B, în temeiul Legii nr. 61/1990 și al Legii nr. 85/1992.
Ulterior, prin decizia civilă nr. 319/2005 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă, contractul de vânzare cumpărare al reclamantei și al fostului său soț a fost anulat și imobilul a fost restituit fostului proprietar.
Acest contract care a fost anulat nu a fost încheiat în baza Legii nr. 112/1995, ci în baza Decretului Lege nr. 61/1990, nefiindu-i aplicabile dispozițiile art. 51 al. 3 din Legea 10/2001, devenit art. 50 al. 3 după republicare, astfel încât obligația plății prețului reactualizat nu revine Ministerului d e Finanțe Publice, ci Municipiului B, prin Primarul General, în virtutea garantării pentru evicțiune conform art. 1337 și art. 1341 Cod civil.
În cauză, instanța a reținut că dispozițiile art. 13 al. 6 din Legea 112/1995 indică limitativ contractele de vânzare-cumpărare, ca sursă de restituire a prețului din fondul extrabugetar constituit în baza art. 13 al. 6 din aceasta lege.
Contractul de vânzare-cumpărare al reclamantei a fost încheiat în baza Decretului Lege nr. 61/1990, iar în conformitate cu dispozițiile art. 12 al. 2 din Legea nr. 85/1992, care a modificat și completat acest act normativ, sumele încasate din avansul și ratele lunare ale prețului pentru locuințele înstrăinate în baza acestor acte normative se varsă la bugetele municipiilor, orașelor sau comunelor unde se află situate aceste imobile, deci nu la bugetul de stat.
Obligația de restituire a prețului revine vânzătorului, în virtutea garanției
pentru evicțiune conform art. 1337 și art. 1341 Cod civil, respectiv Municipiului B, prin Primarul General.
Instanța a mai apreciat că legiuitorul a avut în vedere împrejurarea că nici la data achiziționării acestor imobile nu s-a plătit prețul pieței libere, motiv pentru care nici după desființarea acestor contracte de vânzare-cumpărare nu poate fi obligat pârâtul la plata către reclamantă a prețului pieței libere pentru acest imobil.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 16.07.2007 a declarat apel reclamanta, care a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă la data de 13.10.2007.
În motivare, aceasta a arătat că sentința este nesusținută de probele administrate, iar soluția interpretează greșit și încalcă normele de drept aplicabile.
De asemenea, a arătat că sentința este contradictorie în motivarea sa. Astfel, în fundamentarea soluției pronunțate, instanța a invocat prevederile art. 1337 și ale 1341 Cod civ. Niciunul din textele invocate nu exclude obligarea vânzătorului la plata prețului de piață.
În realitate, textele de lege enunțate permit achitarea prețului de piață actual, rezultat în urma creșterii valorii imobilului.
De asemenea, a arătat că are calitate procesuală pasivă.
Prin decizia civilă nr. 1708/A/22.12.2008, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă împotriva sentinței civile nr. 6795/02.05.2008 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 B, în contradictoriu cu intimații-pârâți Municipiul B prin Primarul General și
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că principala critică a apelantei vizează neacordarea de către instanța de fond a valorii prețului la valoarea de piață a apartamentului în litigiu. Critica este neîntemeiată.
Astfel, prin acțiunea introductivă, apelanta reclamantă a învestit instanța cu o acțiune în pretenții, prin care a solicitat obligarea pârâtelor la restituirea a din plata prețului reactualizat a valorii de 173.643 lei, reprezentând contravaloarea imobilului din B,-,. II,. 3 sect. 1, cumpărat conform contractului de vânzare-cumpărare nr-, conform Legii nr. 61/1990 și a Legii nr. 85/1992.
Printr-o cerere precizatoare formulată la data de 13.09.2006, reclamanta a indicat temeiul de drept al acțiunii ca fiind reprezentat de dispozițiile art. 50-55 din Legea nr. 10/2001 și art. 51 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001.
Prin urmare, obiectul pricinii asupra căruia instanța trebuia să se pronunțe a fost circumstanțiat în mod clar de reclamantă prin cererea de chemare în judecată - solicitarea prețului reactualizat, astfel încât instanța nu putea să depășească aceste limite în virtutea obligației sale de a se pronunța numai cu privire la obiectul acțiunii.
În acest context, nu poate fi primită critica apelantei privind neacordarea de către prima instanță a valorii de circulație a apartamentului în baza principiului răspunderii vânzătorului pentru evicțiune conform dispozițiilor art. 1341 și 1344 Cod civil, întrucât nu acesta a fost obiectul cauzei cu care a fost investită prima instanță.
În mod similar, nu pot fi primite nici criticile aduse sentinței privind omologarea raportului de expertiza, prin respingerea obiecțiunilor formulate de reclamantă.
Obiecțiunile reclamantei depășeau cadrul procesual inițial și unicul obiectiv al expertizei încuviințat de prima instanță, și anume calcularea prețului reactualizat.
Nefondata a fost considerată și critica privind calitatea procesuala pasiva a piritei
Intimata reprezintă o unitate specializată în vânzarea, întreținerea și administrarea locuințelor ce fac parte din fondul imobiliar de stat. Vânzarea apartamentelor în condițiile Legii nr. 85/1992 se face de către societățile comerciale și/sau unitățile specializate în vânzarea locuințelor sau care administrează locuințele, existente la data intrării în vigoare a legii. Unitățile prevăzute la aliniatul precedent vor urmări încasările ratelor și a dobânzilor aferente, stabilite potrivit legii, și își vor desfășura activitatea pe toată perioada necesara. Comisionul cuvenit unităților care evaluează și vând apartamentele este 1 % din valoarea acestora. - art. 2 alin. 5 din Legea nr. 85/1992 și art. 1 alin. 2 din Legea nr. 61/90, care prevăd la art. 2 alin. 5 din Legea nr. 85/1992 "Prețul de la care începe licitația se stabilește de către unitățile proprietare, ținând seama de stadiul fizic de execuție, la care se adaugă și cheltuielile aferente de proiectare. Din prețul obținut la licitație, pentru acoperirea cheltuielilor de evidenta și vânzare, unitățile beneficiază de un comision de până 1 %".
Sumele rezultate din încasarea dobânzii, în cazul locuințelor construite din fondurile statului, se varsă la bugetul de stat, după reținerea, de către unitățile proprietare sau vânzătoare, a cheltuielilor pentru urmărirea și ținerea evidenței ratelor, care se vor încadra într-o cotă de o pătrime din dobânda prevăzuta la art.11 alin. 2. Sumele obținute din vânzarea locuințelor reprezentând plăți integrale, avansuri, rate și dobânzi, după deducerea comisionului de 1% din valoarea locuințelor, se constituie în Fondul de stat conform Legii nr. 85/1992 art.1 alin. 2 și art. 12 alin. 2 și 3.
Legiuitorul limitează cu strictețe activitatea intimatei și, de asemenea, o protejează în existența sa prin acordarea acelui comision de 1% din valoarea locuințelor vândute. Acest comision reprezintă suma de bani acordată de comisionar, pentru serviciile prestate - în speță, efectuarea vânzărilor.
Prin urmare, intimata pârâta a acționat exclusiv în calitate de mandatar al vânzătorului, drepturile și obligațiile stabilite prin actul de vânzare-cumpărare luând naștere numai între părțile contractante - vânzător și cumpărător, fără ca în patrimoniul mandatarului vânzătorului să se nască obligația de dezdăunare a apelantei.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești, la data de 6.04.2009 a declarat recurs reclamanta, care a fost înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă și pentru Cauze cu Minori și de Familie la data de 14.05.2009.
În motivare, a arătat că instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității - art. 304 pct. 5 Cod de procedură civilă, prin încălcarea principiului contradictorialității și a principiului dreptului la apărare.
Instanța nu a pus în discuția părților incidența art. 292 Cod de procedură civilă cu privire la alte motive în afara celor invocate în prima instanță.
Mai mult, instanța a primit motivele de apel și a admis, prin încheierea din 22.02.2008, efectuarea unei expertize în construcții, în cadrul dosarului de apel, având ca obiective stabilirea valorii actuale a apartamentului și a sporului de valoare.
II. Decizia cuprinde motive străine de natura pricinii - art. 304 pct. 7 Cod de procedură civilă.
a). În mod greșit instanța susține că obiectul acțiunii inițiale nu a privit art. 1341 și art. 1344 Cod Civil.
Din lecturarea cererii de chemare în judecată rezultă că a solicitat valoarea economică a imobilului, potrivit art.1337 și următoarele, art. 1341 cod civil (articole citate în cuprinsul cererii de chemare În judecată).
Astfel, susținerea instanței conform căreia solicitarea sa de a i se restitui valoarea de circulație excede obiectului acțiunii este nefondată.
b). Interpretarea instanței, conform căreia temeiul de drept al acțiunii a fost precizat ca fiind dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale Normelor metodologice, este.
Astfel, prin cererea precizatoare, invocată de instanță, a menționat că "înțeleg să-mi întemeiez acțiuneașipe dispozițiile art. 50 (actual 55) din Legea 10/2001 (și nu pe art. 50 - 55, cum a reținut instanța de apel) și art. 51 din Normele metodologice de aplicare a legii 10/2001 ".
Prin această precizare a invocat, pe lângă dispozițiile Codului Civil, și dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Ca urmare a acestei precizări, a fost introdus în cauză, ca pârât, Municipiul B, prin Primarul General.
Totodată, temeiurile în drept, ale acțiunii au rămas art. 1337, 1341 și următoarele Cod Civil.
III. Decizia a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii - art.304 pct. 9 Cod de procedură civilă.
a). Instanța nu a luat în considerare prevederile art. 1337, art. 1341 și 1344 Cod civ. Niciunul din textele de lege invocate nu exclude obligarea vânzătorului la plata prețului de piață.
Din art. 1341 Cod civ. rezultă că, în afară de restituirea prețului, vânzătorul trebuie să achite și daune interese.
Art. 1344 Cod civ. este o expresie a principiului reparării integrale a prejudiciului: el are în vedere nu numai necesitatea actualizării prețului în funcție de inflație sau alte criterii, dar și ipoteza în care prețurile pieței imobiliare au crescut. În această ipoteză, despăgubirea cumpărătorului trebuie să includă și sporul de valoare a imobilului însuși.
b). Contrar celor susținute de instanță, are calitate procesuală pasivă. Această societate a vândut apartamentul în calitatea sa de mandatar (comisionar). În exercitarea acestei abilitări, trebuia să respecte legea. În concret, aceasta este "unitate specializată în vânzarea locuințelor".
Examinând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și în conformitate cu prevederile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
C de-al cincilea motiv de recurs vizează neregularități de ordin procedural și care sunt sancționate cu nulitatea de art. 105 alin. 2.pr.civ.
1. Potrivit art. 295 alin. 1.pr.civ. "instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță. Motivele de ordine publică pot fi invocate și din oficiu". De asemenea, conform art. 294 alin. 1.pr.civ. "în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi".
Aceste texte de lege consacră efectul devolutiv al apelului, în virtutea căruia problemele de fapt și de drept dezbătute în fața primei instanțe sunt repuse în discuția instanței de apel, care va statua atât în fapt, cât și în drept.
Este adevărat că, față de prevederile art. 295 alin. 1.pr.civ. efectul devolutiv nu vizează, cu necesitate, toate problemele de fapt și de drept care s-au pus înaintea primei instanțe, ci numai pe acelea care sunt criticate expres sau implicit de către apelant. Trebuie făcută însă o distincție între discutarea unei probleme de drept, care presupune prin concept identificarea textelor de lege aplicabile speței, și discutarea incidenței unui anumit text de lege în cauză. Având de rezolvat o anumită problemă de drept, judecătorul nu numai că poate, dar este și obligat să facă încadrarea juridică corectă, deci să identifice normele juridice aplicabile, nefiind ținut de textele de lege indicate de către părți.
De altfel, chiar art. 295 alin. 1.pr.civ. indicat de către recurentă, prevede că instanța de apel verificăaplicarea legiide către prima instanță, iar nu a normelor de drept invocate în cauză sau reținute de către prima instanță, iar limitele la care se referă textul de lege menționat vizează elementele de fapt sau de drept care se discută în cauză.
2. Conform art. 129 alin. 4.pr.civ.: "Cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații, oral sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare".
Această înseamnă că, deși instanța de apel era îndreptățită să identifice un alt text de lege - inclusiv o normă juridică de procedură - decât cele pe care și-a întemeiat soluția prima instanță, în susținerea măsurilor dispuse de aceasta și implicit a respingerii apelului, în vederea respectării principiului dreptului la apărare al părților, avea obligația de a pune acel aspect în discuția lor.
Întrucât Tribunalul nu a procedat în acest mod, critica formulată de către recurenta reclamantă este întemeiată.
Pe de altă parte, vătămarea produsă astfel reclamantei a fost înlăturată prin formularea de apărări în legătură cu această problemă de drept în cadrul motivelor de recurs.
Împrejurarea că instanța de apel a încuviințat efectuarea unei expertize având ca obiective stabilirea valorii actuale a apartamentului, precum și a sporului de valoare nu are în schimb nicio relevanță din punctul de vedere al încălcării principiului contradictorialității și al dreptului la apărare.
II.C de-al șaptelea motiv de recurs se referă la situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii.
Cea de-a doua teză implică existența unor contradicții de ordin logic între argumentele folosite de către instanță în susținerea soluției dispuse. Or, împrejurarea că susținerea instanței conform căreia solicitarea sa de a i se restitui valoarea de circulație excede obiectului acțiunii ar fi nefondată, ca și aceea că interpretarea instanței conform temeiul de drept al acțiunii a fost precizat ca fiind dispozițiile Legii nr. 10/2001 și ale Normelor metodologice ar fi nu conțin de fapt nicio o contradicție.
Criticile formulate de către recurenta reclamantă vizează în realitate aplicarea greșită a legii de către instanța de apel, urmând a fi astfel încadrate de C, în temeiul art. 306 alin. 3.pr.civ. în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9.pr.civ.
III.C de-al nouălea motiv de recurs se referă la pronunțarea unei hotărâri lipsite de temei legal sau date cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
1. Părțile au dreptul de a dispune de obiectul procesului (dreptul subiectiv sau interesul născut din raportul de drept civil dedus judecății) și de mijloacele acordate de lege în acest scop.
Prin principiul disponibilității se înțelege faptul că părțile pot determina nu numai existența procesului, prin declanșarea procedurii judiciare și prin libertatea de a pune capăt procesului înainte de a interveni o hotărâre pe fondul pretenției supuse judecății, ci și conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, în privința obiectului și a participanților la proces, a fazelor și etapelor pe care procesul civil le-ar parcurge.
Unul din elementele definitorii ale acestui principiu este reglementat expres de art. 129 alin. 6.pr.civ. conform căruia: "În toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății". Importanța deosebită acordată de către legiuitor acestei reguli fundamentale rezultă și din faptul sancționării încălcării sale prin indicarea sa distinctă ca motiv de recurs, în cuprinsul dispoziției art. 304 pct. 6.pr.civ.
Obiectul cererii de chemare în judecată este cel indicat ca atare expres de către reclamant, conform art. 112 pct. 3.pr.civ. și de aceea nu poate fi dedus pe cale de interpretare din temeiul juridic invocat.
Pe cale de consecință, urmează a fi înlăturate toate argumentele recurentei reclamante referitoare la textele de lege invocate de către aceasta în susținerea cererii introductive sau a celei precizatoare.
În cauză, obiectul acțiunii, așa cum în mod corect a reținut Tribunalul, clar circumstanțiat: "obligarea pârâtelor la restituirea a din plata prețului reactualizat a valorii de 173.643 lei, reprezentând contravaloarea imobilului din B,-,. II,. 3, sector 1 -", nu lasă nicio îndoială rezonabilă asupra înțelesului neechivoc al pretenției concrete a reclamantei.
2. Având în vedere că verificarea caracterului întemeiat al solicitării valorii actuale de circulație a apartamentului implica acceptarea premisei că reclamanta a investit instanța cu o asemenea pretenție, Curtea nu va analiza motivul de recurs privind aplicabilitatea prevederilor art. 1337, 1341 și 1344 Cod civ.
3. Neîntemeiată este și critica referitoare la calitatea procesuală a pârâtei
Reținerea comisionului de 1% din prețul de vânzare este, în raport de dispozițiile art. 1 alin. 2 din Legea nr. 61/1990, un efect al contractului de mandat intervenit între Primăria Municipiului B și această unitate specializată și ca atare intimata ar putea fi obligată la restituirea acestuia, pe temeiul îmbogățirii fără justă cauză, numai în ipoteza desființării actului juridic respectiv, iar nu a contractului de vânzare cumpărare la care a participat în numele și pe seama altei persoane.
Față de aceste considerente, reținând netemeinicia motivelor de recurs, în temeiul art. 312.pr.civ. Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta reclamantă împotriva deciziei civile nr. 1708/A/22.12.2008, pronunțate de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL B prin Primarul General și
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red. /Tehnodact.
2 ex/13.07.2009
------------------------------------------
- Secția a IV-a -
-
Jud.Sector 1 -
Președinte:Doina AnghelJudecători:Doina Anghel, Cristina Nica, Mariana Haralambe
