Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 103/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 103
Ședința publică de la 02 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ionela Vîlculescu
JUDECĂTOR 2: Paraschiva Belulescu
JUDECĂTOR 3: Stela Popa
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D pentru Ministerul Economie și Finanțelor împotriva deciziei civile nr. 514 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți -, -, -, având ca obiect revendicare imobiliară.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează depunerea prin serviciul arhivă a întâmpinărilor formulate de intimații reclamanți - și, -, -, după care;
Instanța, apreciind cauza în stare de soluționare acordat cuvântul asupra recursului de față.
Intimatele reclamante - și -, având pe rând cuvântul, au precizat că moara funcționa la momentul preluării și că valoarea bunurilor a fost stabilită corect, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin sentința civilă nr. 12836/06.12.2005, Judecătoria Craiovaa admis acțiunea formulată de reclamanții - și, -, - și a obligat pârâtul Statul Român la plata sumei de 53.214 EURO, care reprezintă contravaloarea pieselor de moară individualizate în raportul de expertiză întocmit, care face parte din prezenta hotărâre.
Prima instanță a reținut, în raport de starea de fapt stabilită, că sunt aplicabile în cauză dispozițiile art.1 și 6 din Legea 10/2001, reclamanții fiind îndreptățiți la măsurile reparatorii cuvenite proprietarilor imobilelor preluate în mod abuziv de stat și pentru utilajele și instalațiile preluate odată cu imobilul.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel pârâtul, solicitând anularea acesteia și trimiterea cauzei pentru competentă soluționare Tribunalului Dolj.
Prin decizia civilă nr.1380 din 5 decembrie 2006, Tribunalul Dolja admis apelul formulat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, împotriva sentinței civile nr. 12836/2005, a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, pentru nerespectarea principiului contradictorialității, motiv de ordine publică.
Tribunalul a reținut că, în cuprinsul acțiunii introductive, reclamanții au invocat ca și temei al cererii lor art. 468-470 Cod civ. temei juridic care nu a fost modificat pe parcursul judecății, ci, dimpotrivă, a fost menținut prin precizarea la acțiune.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Craiova la 8 martie 2007, sub nr-.
Prin sentința civilă nr.10627 din 11 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, s-au respins excepția prescripției dreptului la acțiune, excepția inadmisibilității acțiunii și excepția calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român, prin Ministerul Finanțelor
S-a admis acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor
A fost obligat pârâtul către reclamanții, și la echivalentul în lei la data plății al sumei de 53.214 Euro, care reprezintă contravaloarea pieselor de moară individualizate în raportul de expertiză întocmit de expert, în dosarul nr. 21626/01.10.2004.
S-a luat act că reclamanții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pe fond, prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr. 27202/2001, a Judecătoriei Craiovaa fost constatată preluarea abuzivă a morii "Frații ", iar în cuprinsul procesului verbal de preluare se precizează că, odată cu imobilul au fost preluate un valț, o pereche de pietre de moară de 36 țoli, mașină de curățat, mașină de cernut, presă de ulei compusă din decojitor, valț, presă pompă și trei prăjitoare, iar modul de preluare nevalabil, reținut cu privire la imobil, este aplicabil și bunurilor preluate odată cu moara.
S-a mai reținut că bunurile nu mai pot fi restituie în natură, astfel încât reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea valorii acestora.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel, la data de 24 octombrie 2007, pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor.
În motivele de apel s-a invocat greșita reținere a cadrului procesual, în condițiile în care, prin acțiunea astfel cum a fost modificată ulterior, reclamanții au chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul Finanțelor, solicitând obligarea pârâtului la plata contravalorii bunurilor confiscate de la autorii lor.
Prin decizia civilă nr.583 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, s-a admis apelul formulat de către apelantul pârât Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, în nume propriu și prin reprezentant D, împotriva sentinței civile nr. 10627 din 11 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, -.
S-a schimbat în tot sentința civilă atacată, în sensul că s-a respins acțiunea formulată de către reclamanții, -, -, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român - prin Ministerul Economiei și Finanțelor, reprezentat de DGFPD, ca fiind prescrisă.
Prin decizia civilă nr. 141 din 13 februarie 2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de reclamanții, împotriva deciziei civile nr. 583 din 21 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamantele, pârâtele Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
S- casat decizia și s-a trimis cauza la Tribunalul Dolj pentru rejudecarea apelului.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de recurs a constatat încălcarea principiului disponibilității procesuale, precum și interpretarea greșită a dispozițiilor art. 467-470 Cod civ. și ale art. 8 din. 167/1958, de către instanța de apel în condițiile în care, reclamanții au solicitat, atât prin cererea introductivă de instanță cât și prin precizarea depusă la dosar, în data de 1 februarie 2005, restituirea în natură a utilajelor de morărit preluate de către stat odată cu construcțiile și terenul aferent, iar în subsidiar obligarea statului la plata contravalorii acestora, cerere calificată în mod greșit de către instanța de apel, ca fiind o acțiune personală și prescriptibilă în termenul general de 3 ani reglementat de disp. art. 2 din. 167/1958.
Instanța de recurs a constatat, în aplicarea art. 468 Cod civ. că bunurile a căror restituire este solicitată de către reclamanți constituie bunuri imobile, ca accesorii ale unui imobil prin natură, conchizând că acțiunea prezintă regimul unei revendicări imobiliare, acțiune cu caracter imprescriptibil.
Prin decizia civilă nr. 514 din 20 octombrie 2008, Tribunalul Dolja respins apelul declarat de apelantul Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice -prin DGFP D, împotriva sentinței civile nr.19627 din 11.07.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul ntr-, în contradictoriu cu intimații reclamanții, - și -.
Referitor la excepția de netimbrare a cererii de chemare în judecată, instanța a constatat că, în speță, sunt aplicabile dispoz. art. 15 lit. r) din Lg. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, ca normele legale de scutire subiectivă de la plata taxei de timbru.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a reținut că, în cauză, prin decizia civilă nr. 141 din 13.02.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în procedura căii de atac a recursului, cu soluție de casare cu trimitere în vederea rejudecării apelului, a analizat prescripția dreptului material la acțiune, reținând că această excepție este neîntemeiată.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, reprezentat de către, invocată prin motivele de apel, instanța de apel a reținut că, fiind în discuție preluarea abuzivă a imobilului de către stat ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale de naționalizare reglementate de Lg. 119/1948, statul participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații.
Referitor la excepția de inadmisibilitate a acțiunii în revendicare, instanța a constatat absența unor dispoziții legale exprese privind inadmisibilitatea revendicării asupra unor bunuri care fac obiectul unei legi speciale de reparație, prima instanță raportându-se în mod corect la aplicarea dispoz. art. 6 din Lg. 10/2001, privind excluderea din domeniul de activitate a unor bunuri.
Referitor la criticile formulate asupra fondului cauzei, instanța de apel a reținut că raportul de expertiză efectuat în cauză în dosarul nr. 12626/2004, al Judecătoriei Craiova, constituie o probă câștigată cauzei, în speță, fiind aplicabile dispoz. art. 105 alin.2 Cod pr. civ.
Împotriva acestei decizii civile a formulat recurs D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, pentru următoarele considerente:
Primul motiv de recurs se referă la aplicarea greșită a legii, în conformitate cu dispoz. art. 304 pct. 9 Cod pr. civ. în pronunțarea deciziei atacate.
A susținut că instanța de apel a respins excepția de netimbrare invocată în speță, considerând aplicabile dispozițiile. art. 15 lit. r) din Lg. 146/1997, neținându-se cont că acțiunea de față este o acțiune în pretenții și nu o revendicare.
Recurenta a considerat că, în mod greșit, instanța de apel a respins excepția prescripției dreptului la acțiune, acțiunea prezentă prin care se solicită c/valoarea utilajelor fiind prescriptibilă în termenul general de prescripție, în conformitate cu dispoz. art. 2 alin.2 din Decretul 167/1958.
Al treilea motiv de recurs privește respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a, în situația în care se consideră că reclamanții nu au înțeles să se judece și în contradictoriu cu SC SA, deși în acțiunea în revendicare au fost parte și obligați să lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul - moară.
Al patrulea motiv de recurs se referă la excepția inadmisibilității acțiunii, instanța de apel respingând în mod greșit această excepție, neavând în vedere și dispoz. art. 6 alin.4 și 5 din Lg. 10/2001, care reglementează modul de acordare a despăgubirilor pentru utilaje.
În ultimul motiv de recurs, recurenta critică, pe fondul cauzei, faptul că Statul Român, prin, nu a fost convocat la expertiză și nici reținut ca parte în cauză în raportul de expertiză, că obiecțiunile formulate la acest raport de expertiză au fost respinse în mod justificat de către instanța de fond, că a fost aplicat un coeficient de uzură, potrivit căruia nu s-a putut determina valoarea reală din anul 1948 utilajelor în cauză.
Recursul formulat în cauză este nefondat.
Toate criticile invocate în recurs au constituit motive de apel pe care instanța de apel le-a analizat pe fiecare în parte, pronunțând în cauză decizia civilă nr. 514/20.10.2008, a Tribunalului Dolj, decizie legală și temeinică, pentru următoarele considerente:
Pentru toate motivele de recurs formulate, recurenta DGFP Dai nvocat greșita aplicare a legii în conformitate cu dispoz. art. 304 pct. 9 Cod pr. civ.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții, au invocat ca temei juridic art. 467-470 cod civil și art. 8 din Decretul 167/1958, solicitând, în principal, restituirea în natură a utilajelor de morărit preluate de stat odată cu construcțiile și terenul aferent, iar în subsidiar obligarea la plata c/valorii acestora, invocând caracterul de imobile prin destinație a bunurilor. temeiuri avute în vedere la soluționarea acțiunii de către instanțe cu respectarea principiului disponibilității
dreptului părții interesate de a determina limitele acțiunii sau ale apărării sale, instanței îi revine obligația, instituită de dispoz. art. 129 alin.6 Cod pr. civ. de a respecta limitele investirii, stabilite prin cererea de chemare în judecată și de a se pronunța numai asupra obiectului dedus judecății.
Instanța de apel a aplicat corect legea atât cu privire la excepțiile invocate cât și pe fondul cauzei, astfel:
Cererile introduse de proprietari sau de către succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de către alte persoane juridice în perioada 06 martie 1945-22 decembrie 1989 sunt scutite de plata taxei de timbru, în speță, fiind aplicate corect dispoz. art. 15 lit. r) din Lg. 146/1997.
Prin decizia civilă nr. 141/13.02.2008, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA - rămasă definitivă și irevocabilă - a fost rezolvată excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța de recurs reținând în principal că acțiunea prezentă este o acțiune în revendicare, imprescriptibilă, iar în subsidiar că și în situația calificării acțiunii ca fiind în pretenții înregistrarea cererii de chemare în judecată, la data de 01.10.2004, realizându-se înăuntrul termenului general de prescripție, trebuia soluționată pe fond.
În mod corect instanța de apel a reținut că sunt obligatorii aceste dezlegări date de către instanța de recurs, conform art. 315 alin.1 Cod pr. civ.
Respingerea de către instanța de apel excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, prin a fost efectuată cu respectarea dispozițiilor legale și ținând cont de situația de fapt rezultată din probe.
În procesul verbal din data de 16.06.1948, imobilul - moară apare a fi preluată, în fapt, de către stat, instanțele în cauză reținând în mod corect că a avut loc o preluare abuzivă a imobilului de către stat ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale de naționalizare reglementate de Lg. 119/1948, în conformitate cu dispoz. art. 6 din acest act normativ.
De asemenea, asupra excepției de inadmisibilitate a acțiunii în revendicare, în mod corect instanța de apel a soluționat această excepție, în special prin prisma faptului că instanța supremă s-a pronunțat asupra inadmisibilității acțiunii în revendicare imobiliară constatând aplicabilitatea dispozițiilor legale speciale, fără însă a exclude admisibilitatea acțiunii în revendicare promovată conform dreptului comun, în măsura în care nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.
Cu privire la critica recurentei referitoare la faptul că prima instanță, pe fondul cauzei, a apreciat cuantumul despăgubirilor, așa cum a fost stabilit printr-un raport de expertiză, la întocmirea căruia Statul Român nu a fost convocat, nu a avut calitatea de parte și față de care a formulat obiecțiuni privind determinarea valorii bunurilor, se constată:
Instanța de apel a analizat în mod corect această critică, aplicând corect legea, reținându-se că Statul Român a fost parte litigantă la data întocmirii raportului de expertiză (fila 88 dosar fond), fiind convocat reprezentantul judiciar al acestei părți, nefiind aplicabile dispoz. art. 208 alin.1 Cod pr. civ.
Celelalte critici formulate de către recurenta DGFP D se referă la greșita determinare a valorii bunurilor prin aplicarea unui coeficient de uzură necorespunzător.
Astfel de critici privesc o strictă apreciere a probelor administrate de îndată ce nu indică încălcarea unei norme legale și în actuala reglementare a art. 304 Cod pr. civ. în condițiile în care cazul de casare prev. de art. 304 pct. 11 Cod pr. civ. a fost abrogat nu se mai pot examina în recurs.
În consecință, având în vedere toate aceste considerente, instanța va respinge ca nefondat, în conformitate cu dispoz. art. 312 teza I Cod pr. civ. recursul formulat de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D pentru Ministerul Economie și Finanțelor împotriva deciziei civile nr. 514 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice D, pentru Ministerul Economie și Finanțelor, împotriva deciziei civile nr. 514 din 20 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți -, -, -.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Februarie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. jud. -
.
2 ex./24.02.2009
Președinte:Ionela VîlculescuJudecători:Ionela Vîlculescu, Paraschiva Belulescu, Stela Popa
