Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1079/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1133/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 1079
Ședința publică de la 23.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Bianca Elena Țăndărescu
JUDECĂTOR 2: Ioana Aurora Herold
JUDECĂTOR -
GREFIER -
* * * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul pârât MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL, împotriva deciziei civile nr. 55 din 16.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V -a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și DE și cu intimatul intervenient.
are ca obiect - revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă avocatul Constantine, pentru intimații reclamanți, și de, în baza împuternicirii avocațiale nr. -, eliberată de Baroul București (fila 9, dosar apel, unde se menționează că mandatul este dat pentru toate căile de atac), avocatul, pentru intimatul intervenient, în baza împuternicirii avocațiale nr. - din 3 iunie 2009, eliberată de Baroul București, pe care o depune la dosar, lipsind recurentul pârât Municipiul B prin Primarul General.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează depunerea la dosar, prin serviciul registratură al instanței, la data de 1 iunie 2009, unei întâmpinări formulată de către intimații reclamanți, cu copie pentru comunicare.
Reprezentanții părților prezente arată că nu au cereri prealabile de formulat.
Curtea, având în vedere că nu sunt cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Avocatul intimaților reclamanți, și de solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea hotărârii recurate, ca temeinică și legală, pentru următoarele considerente:
Singurul motiv de recurs invocat de partea adversă îl constituie reiterarea excepției inadmisibilității acțiunii, invocată și în primul ciclu procesual și respinsă de Curtea de Apel - Secția a IV a Civilă, prin decizia civilă nr. 1373 din 29.09.2008. Întrucât această decizie, cu privire la excepția inadmisibilității, este irevocabilă și intră în puterea lucrului judecat, consideră că instanța de recurs nu o mai poate lua în discuție, indiferent de dispozițiile deciziei nr. 33/9 iunie 2008, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recursul în interesul legii.
Apreciază că, în concursul între decizia civila nr. 1373/2008, prin care s-a tranșat problema admisibilității acțiunii și decizia nr. 33/2008, are prioritate decizia care s-a pronunțat în speță și prevalează față de orice altă decizie, inclusiv față de decizia pronunțată în recursul în interesul legii. În legătură cu această decizie, care adaugă în mod impermisibil la lege, la art. 20 alin. 2 din Constituția României, această decizie spune, printre altele, că, în caz de neconcordanță între legislația internă, legile interne și convențile internaționale, Convenția Europeană a Drepturilor Omului se aplică, are prioritate. In acelasi sens, art. 20 din Constituția României prevede foarte clar că dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, ratificată de România, prin Legea nr. 30/1994, prevalează, această teză și această prevalență nu funcționează în situația exceptionala în care legislația internă și Constituția internă conțin dispoziții mai favorabile. Observă, însă, că legislația română nu conține dispoziții mai favorabile, iar decizia nr. 33/2008, în special partea finală, modifică dispozițiile art. 20 din Constituția României.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatului intervenient, de asemenea, solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea hotărârii recurate, ca temeinică și legală, achiesând la motivarea colegului său.
În plus, consideră că nu există motive de nelegalitate în ceea ce privește hotărârea pronunțată de instanța de apel.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, sub nr. 3907/2003, reclamanții, de și i-au chemat în judecată pe pârâții Consiliul General al Municipiului B și, care ar putea pretinde același drept ca și reclamanții, solicitând să se constate nulitatea absolută a înscrierii imobilelor situate în B,-, sector 2 și- (fost-), sector 3, proprietatea tatălui și respectiv a bunicului pe lista imobilelor naționalizate, conform Decretului nr. 92/1950, poziția 1.700 din anexă, precum și a trecerii lor în patrimoniul statului; să fie obligată pârâta Consiliul General al Municipiului B să lase reclamanților în deplină proprietate și liniștită posesie aceste imobile, prin restituirea lor în natură.
Prin sentința civilă nr. 380 din 21 martie 2006, Tribunalul București - Secția a V a Civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București - Secția a Va Civilă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 B, în temeiul art. 1 pct. 1 și 5 din Codul d e procedură civilă.
Cauza a fost înregistrată la Judecătoria Sectorului 2 B sub nr-.
Reclamanții și-au modificat cererea de chemare în judecată, în sensul restrângerii acesteia la imobilul situat în B,-, sector 2 și în sensul modificării cadrului procesual, solicitând citarea, în calitate de pârât, în locul Consiliului General al Municipiului B, a Municipiului B, prin Primarul General.
Excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată a fost respinsă de instanță la termenul din 23 februarie 2007.
Prin sentința civilă nr. 3522 din 02 mai 2007, Judecătoria Sectorului 2 Baa dmis în parte acțiunea și în parte cererea de chemare în judecată a altor persoane, formulată de reclamanții, de și, în contradictoriu cu; a constatat că imobilul, situat în B,-, a fost preluat în mod abuziv de stat și, pe cale de consecință, a constatat nulitatea absolută a dispoziției de preluare a imobilului anterior menționat; a fost obligat pârâtul Municipiul B, prin Primarul General să lase reclamanților și lui, în deplină proprietate și liniștită posesie, cota de din imobilul situat în B,-. sector 2.
Prin decizia civilă nr. 121 din 28 ianuarie 2008, Tribunalul București - Secția a Va Civilă a admis apelul Municipiului B, prin Primarul General, a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis excepția lipsei de interes și excepția de inadmisibilitate, și a respins acțiunea în revendicare, ca inadmisibilă, iar capătul de cerere privind constatarea nevalabilității titlului statului, ca lipsit de interes.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanții, solicitând casarea în tot a deciziei recurate; respingerea apelului Municipiul B, prin Primarul General și menținerea, ca legală și temeinică, a sentinței civile pronunțate în cauză, pe fond, de Judecătoria Sectorului 2
Prin decizia civilă nr. 1373 din 29 septembrie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV a Civilă, s-a admis recursul formulat de recurenții - reclamanții, de și împotriva deciziei civile nr. 121 din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți și Municipiul B, prin Primarul General; s-a casat decizia recurată, nr. 121 din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, și a fost trimisă cauza, spre rejudecarea apelului, la Tribunalul București.
Pentru a pronunța această decizie, Curtea a reținut că motivul de recurs invocat de recurenți, prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, în sensul că, în mod greșit, a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare prin decizia recurată este întemeiat.
Astfel, intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 a permis proprietarilor, ale căror imobile au fost preluate abuziv de Statul Român, să solicite retrocedarea în natură a acestor imobile, sau, în cazul în care nu mai era posibilă restituirea în natură, foștii proprietari aveau posibilitatea de a obține despăgubiri cu privire la respectivele bunuri. Curtea a reținut că nicio dispoziție din Legea nr. 10/2001 nu prevede că se interzice orice altă cale de a recupera bunul în litigiu. Legea recunoaște supraviețuirea dreptului de proprietate al fostului proprietar deposedat abuziv de către stat, art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 stabilind că persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire, conform prevederilor acestei legi, în consecință, persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil nu și-au pierdut calitatea de proprietar, fiind afectat doar exercițiul unora din prerogativele decurgând din această calitate, iar apărarea dreptului de proprietate se concretizează prin posibilitatea exercitării acțiunii în revendicare. Acțiunea de restituire în echivalent sau în natură, introdusă în temeiul Legii nr. 10/2001, este o acțiune personală imobiliară reparatorie, deci are altă natură juridică decât acțiunea în revendicare de drept comun, care este reală și petitorie.
Acțiunea în revendicare este reglementată de art. 480 și următoarele cod civil și este o acțiune petitorie, reală și imprescriptibilă, iar nu o acțiune în despăgubiri, în natură sau prin echivalent, care este o acțiune personală imobiliară, acțiune supusă atât prescripției, cât și decăderii, așa cum rezultă din reglementarea Legii nr. 10/2001. Natura juridică a acestor acțiuni este diferită, chiar dacă obiectul material este același. Acțiunea în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, art. 480 și următoarele Cod civil, nu poate să devină inadmisibilă prin apariția unei legi speciale de reparație.
De asemenea, trebuie avut în vedere și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, care arată expres că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale și nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional, iar dispozițiile art. 11 și 20 din Constituție prevăd că aceste dispoziții fac parte din dreptul intern, fiind ratificate de România.
În concluzie, chiar după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, exercitarea acțiunii în revendicare nu poate fi paralizată prin dispoziții speciale, contrare dispozițiilor generale în materia apărării dreptului de proprietate, ea decurgând din dreptul de proprietate și sancționând încălcarea acestuia.
Motivul de recurs referitor la greșita admitere a excepției lipsei de interes în ceea ce privește constatarea nulității absolute a actului de trecere în patrimoniul statului a imobilului revendicat este, de asemenea, fondat. Astfel, în mod greșit, a considerat tribunalul ca lipsită de interes actual cererea de constatare a nulității absolute a titlului statului. Chiar dacă în urma modificării Legii nr. 10/2001, prin Legea nr. 247/2005, imobilele preluate de stat, cu sau fără titlu, prevăzute la art. 2 din lege, sunt considerate ca fiind preluate abuziv, art. 6 alin. 3 din Legea nr. 213/1998 permite examinarea titlului statului. Mai mult, cererea reclamanților are ca obiect constatarea nulității titlului statului, nulitate care nu echivalează cu preluarea abuzivă a imobilului.
În consecință, constatând că motivele de recurs invocate de recurenți, prevăzute de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, sunt întemeiate, văzând și prevederile art. 312 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea a admis recursul formulat de recurenții - reclamanții, de și împotriva deciziei civile nr. 121 din 28 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, întrucât instanța a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul, în apel, fără a intra în cercetarea fondului apelului, în temeiul unor excepții procesuale, și, văzând prevederile art. 312 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, Curtea a casat decizia recurată și a trimis cauza, spre rejudecarea apelului, la Tribunalul București.
Apelul a fost înregistrat la data de 05 decembrie 2008, la Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, sub nr-.
Prin decizia civilă nr. 55 din 16 ianuarie 2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul - pârât Municipiul B, prin Primar General împotriva sentinței civile nr. 3552 din 02 mai 2007, pronunțată de Judecătoria Sectorului 2 B - Secția Civilă, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, și de și intimatul - intervenient.
Analizând apelul și sentința apelată, ca urmare a dispozițiilor deciziei de casare, tribunalul a constatat că motivele de apel vizează soluția instanței de fond cu privire la excepțiile lipsei de interes și inadmisibilității acțiunii, prin decizia de recurs, care se bucură de autoritate de lucru judecat, instanța pronunțându-se în sensul respingerii excepțiilor lipsei de interes și inadmisibilității.
Cum, pe fondul soluționării cauzei, nu s-au adus critici prin motivele de apel, instanța de apel, în rejudecare, în lipsa unor critici pe fondul acțiunii, ținând seama de dispozițiile deciziei de casare, și de art. 296 Cod civil, a respins apelul, ca nefondat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul B, reprezentat prin Primarul General, solicitând admiterea recursului, desființarea deciziei recurate, iar, pe fond, respingerea acțiunii reclamanților, ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a arătat, în esență, că sunt incidente, în cauză, dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, potrivit cărora bunurile preluate de stat fără titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație, or, în speță, bunul este deținut de una dintre unitățile menționate de art. 21 din Legea nr. 10/2001, lege specială care derogă de la dreptul comun și, în virtutea căreia, reclamanții ar fi trebuit să urmeze procedura administrativă.
Recurentul a invocat și practica constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, revendicarea, în condițiile dreptului comun, este inadmisibilă, cât timp o lege specială reglementează modul de restituire în natură și acordarea de despăgubiri.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, cererea de recurs fiind scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
Intimații - reclamanți, de și au formulat întâmpinare, obligatorie conform art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă, prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând că motivul de recurs nu este decât o reiterare a excepției inadmisibilității acțiunii, ridicată de către recurentă, în primul ciclu procesual, excepție respinsă de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă, prin decizia civilă nr. 1373 din 29.09.2008, decizie irevocabilă, astfel încât sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă.
În etapa procesuală a recursului, nu a fost administrată proba cu înscrisuri noi, în sensul art. 305 Cod procedură civilă.
Examinând decizia recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate și analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale relevante, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Sub un prim aspect, Curtea constată că motivul de recurs invocat de recurentul Municipiul B, reprezentat prin Primarul General, se raportează strict la inadmisibilitatea acțiunii în revendicare imobiliară, îndreptată împotriva unei persoane juridice, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, lege specială de reparație, derogatorie de la dreptul comun, astfel încât acestea vor fi limitele în care se va exercita controlul de legalitate de către instanța de recurs.
Or, din această perspectivă, Curtea reține că, prin decizia civilă nr. 1373 din 29.09.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă, s-a admis recursul formulat de recurenții - reclamanți, de și împotriva deciziei civile nr. 121 din 28.01.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații - pârâți și Municipiul B, reprezentat prin Primarul General, prin care instanța de apel, admițând excepțiile lipsei de interes și inadmisibilității, a respins acțiunea în revendicare modificată, ca fiind inadmisibilă și a respins capătul de cerere privind constatarea nevalabilității titlului statului, ca lipsit de interes; s-a casat decizia recurată și a fost trimisă cauza, spre rejudecarea apelului, Tribunalului București.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut, în esență, că, și după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, exercitarea acțiunii în revendicare nu poate fi paralizată prin dispoziții speciale, contrare dispozițiilor generale, în materia apărării drepturilor de proprietate, ea decurgând din dreptul de proprietate și sancționând încălcarea acestuia. Astfel, acțiunea în revendicare reglementată de art. 480 și următoarele Cod civil, fiind o acțiune petitorie, reală și imprescriptibilă, iar nu o acțiune în despăgubiri, în natură sau prin echivalent, care este o acțiune personală imobiliară, supusă atât prescripției, cât și decăderii, așa cum rezultă din reglementarea Legii nr. 10/2001, natura juridică a acestor acțiuni este diferită, chiar dacă obiectul material este același, astfel încât acțiunea în revendicare întemeiată pe dreptul comun, art. 480 și următoarele Cod civil, nu poate să devină inadmisibilă, prin apariția unei legi speciale de reparație.
În acest context, Curtea apreciază că nu mai este posibilă, în acest stadiu procesual, reexaminarea inadmisibilității acțiunii în revendicare de drept comun, exercitată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, inadmisibilitate invocată drept motiv de recurs de către recurentul Municipiul B, reprezentat prin Primarul General, devenind aplicabile, pentru instanța de apel - care a pronunțat decizia civilă nr. 55/16.01.2009, ce formează obiectul prezentului recurs - dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă, conform cărora,în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru judecătorii fondului, iar, pentru prezenta instanță de recurs, operând prezumția de validitate a deciziei civile nr. 1373 din 29.09.2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a, intrinsecă hotărârilor judecătorești irevocabile (res iudicata pro veritatae habetur), astfel încât este irelevant argumentul recurentului privind jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, dezvoltată în decizii de speță, obligatoriipartes.
In același sens, reținând că excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare și excepția lipsei de interes a capătului de cerere privind constatarea nevalabilității titlului statului reprezintă probleme de drept soluționate de o manieră irevocabilă de o instanță de recurs anterioară, în mod legal, instanța de apel, ce a pronunțat decizia civilă nr. 55/16.01.2008, s-a conformat dispozițiilor art. 315 alin. 1 Cod procedură civilă, a căror natură este imperativă, soluția instanței de casare fiind dată în exercitarea competenței legale de control judiciar pe care o exercită instanțele superioare.
Pentru considerentele expuse, constatând că nu este operant motivul de recurs reglementat de art. 304 pct.9 Cod procedură civilă și niciun alt motiv de ordine publică, pe care instanța să îl pună în dezbaterea părților din oficiu, Curtea, în temeiul art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul Municipiul B, reprezentat prin Primarul General împotriva deciziei civile nr. 55 din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, și de și cu intimatul - intervenient; luând act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul - pârât Municipiul B prin Primarul General împotriva deciziei civile nr. 55 din 16 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a Va Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - reclamanți, și de și cu intimatul - intervenient, ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehodact./cs
2ex./10.07.2009
-5.-;
Jud.2.-
Președinte:Bianca Elena ȚăndărescuJudecători:Bianca Elena Țăndărescu, Ioana Aurora Herold
