Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 109/2008. Curtea de Apel Constanta
Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.109/
Ședința publică de la 14 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Monica Costea
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil formulat de reclamanta (), prin mandatar, cu domiciliul procesual ales la avocat, din B,-,. 122,.A,. 2 sector 5, în contradictoriu cu intimații - SRL, cu sediul în C,-, domiciliat în C, str. - nr. 14, - 1,.A,. 2, împotriva sentinței civile nr. 2376 din 21.12.2007 pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul nr- având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 7 mai 2008 și au fost consemnate în încheierea de amânarea pronunțării din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea asupra cauzei la 14 mai 2008.
- CURTEA -
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată la TRIBUNALUL CONSTANȚA sub nr- reclamanta () a solicitat în contradictoriu cu pârâții - DE M SRL C și să îi fie lăsat în deplină proprietate și liniștită posesie un imobil situat în Municipiul C, bd. - nr. 12 compus din teren în suprafață de 101,43 mp. și construcțiile edificate pe acesta.
În motivare a arătat că acest imobil a fost dobândit de autorul său prin actul de partaj voluntar nr. 64621/24.10.1932. Acest imobil a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950 figurând la poziția nr. 2690 - și. A mai arătat că a formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001 care însă nu a fost soluționată.
Reclamanta a mai arătat că imobilul a fost vândut către pârâți cu rea credință de către Municipiul C și a solicitat ca în cadrul acestei acțiuni în revendicare să se compare titlurile părților și să se constate că titlul său este preferabil, în timp ce titlul noilor proprietari provine de la un neproprietar care a preluat abuziv imobilul.
Prin întâmpinare, pârâtul - a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare.
În raport de excepțiile invocate Tribunalul a apreciat că, are prioritate excepția inadmisibilității acțiunii întrucât excepțiile lipsei calității procesual active și procesual pasive a pârâtului presupun analizarea unor probe.
Prin sentința civilă nr.2376/21.12.2007 TRIBUNALUL CONSTANȚAa admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, potrivit art.6(3) din Legea nr. 213/1998 instanțele judecătorești sunt competente să stabilească valabilitatea titlului, dar, în alineatul 2 al aceluiași articol, se prevede că bunurile preluate de stat fără titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.
Întrucât legiuitorul a adoptat o lege specială de reparație, care este Legea nr. 10/2001, iar imobilul în litigiu face obiectul acestei legi, reclamanții trebuie să urmeze procedura prevăzută de aceasta, în cadrul căreia au posibilitatea să-și valorifice pretențiile solicitate prin acțiunea introductivă.
În ceea ce privește incidența Legii 10/2001 în cauză, s-a apreciat ca, potrivit art. 2 al.1, în special literele h și din această lege, aplicabilitatea ei se extinde la toate imobilele preluate de stat.
Legea speciala, suprimă, practic, acțiunea dreptului comun în cazul ineficacității actelor de preluare la care se referă și, fără a elimina accesul la justiție, perfecționează sistemul reparator, iar, prin norme procedurale speciale, îl subordonează controlului judecătoresc.
Ulterior datei de 14 februarie 2001, când a intrat în vigoare Legea nr. 10/2001, ca lege nouă, acțiunea în revendicare a imobilelor la care se referă, nu mai este posibilă, iar o acțiune fondată pe dispozițiile noii legi este condiționată de parcurgerea procedurii administrative (obligatorii) prealabile sesizării instanțelor judecătorești. În concepția legii noi, accesul la justiție, printr-un proces echitabil, n-a fost, ca atare, eliminat.
Aceasta rezultă și din aceea că numai cu titlu de excepție, art. 46 din Lg. nr. 10/2001 prevede posibilitatea continuării acțiunilor introduse anterior adoptării acesteia.
Inadmisibilitatea nu constituie o încălcare a dreptului de acces la o instanță ci numai un mijloc de disciplinare procesuală a părților, care trebuie să aleagă calea prevăzută de lege pentru a-și valorifica dreptul.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând hotărârea atacată pentru netemeinicie si nelegalitate.
Instanța de fond a încălcat principiul disponibilității pentru că deși, a fost investită cu soluționarea unei cereri în revendicare a făcut aplicarea /2001, lege inaplicabilă si ale cărei prevederi nu au fost invocate in acțiunea formulată.
În acțiune, reclamanta a solicitat instanței să se pronunțe asupra acțiunii in revendicare întemeiată pe dreptul comun, respectiv art.480Cod civil, și să procedeze la compararea titlurilor exhibate de părți.
Hotărârea instanței de fond care, a declarat inadmisibilă acțiunea în revendicare formulată pe dreptul comun, respectiv art480 Cod civil, este greșit fundamentată juridic și limitează accesul la justiție.
Legea 10/2001 nu prevede nicio interdicție expresă in ceea ce privește formularea acțiunii in revendicare, de către proprietarul deposedat abuziv de stat, împotriva cumpărătorului.
Legea specială nu vizează raportul juridic direct intre proprietarul deposedat și cumpărătorul de la stat, acest raport juridic fiind reglementat de codul civil.
Analizând hotărârea atacata, din prisma criticilor formulate, Curtea apreciază întemeiat apelul pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanta, opunând dreptul său de proprietate asupra imobilului situat in C,-, a înțeles să promoveze in contradictoriu cu pârâții, dobânditori ai imobilului în litigiu, acțiune in revendicare întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, respectiv art. 480-481 cod civil.
În motivarea acțiunii reclamanta a solicitat compararea titlurilor părților, apreciind că titlul său este preferabil, provenind de la un autor necontestat in timp ce, titlul pârâților provine de la unnon dominusce a preluat abuziv,in baza decretului 92/1950, imobilul revendicat.
Prin urmare, pe calea acțiunii promovate, reclamanta, in calitate de proprietar neposesor, reclamă dreptul său de proprietate de la posesorul neproprietar, acesta din urma dobândind bunul imobil prin cumpărare de la Stat.
Obiectul de reglementare al /2001 îl constituie măsurile reparatorii care se acorda pentru imobilele preluate abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice persoane juridice in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 precum și cele preluate de stat in baza Legii 139/1940 asupra rechizițiilor.
procedura de restituire a imobilelor preluate abuziv Legea 10/2001 stabilește, în art.21 alin.1,2și 4, cine este competent să dispună acordarea măsurilor reparatorii, instituind regula că, deținătorul imobilului este competent să soluționeze cererile formulate de către persoanele îndreptățite.
Rezultă din aceste dispoziții că, subiectul de drept competent să dispună asupra cererii de restituire formulată, în temeiul /2001, este persoana juridică deținătoare imobilului solicitat.
Ori, în acțiunea dedusă judecății reclamanta nu revendică imobilul de la Statul R, care i-a naționalizat abuziv imobilul și față de care, legea specială îi reglementează procedura ce trebuie urmată precum si măsurile reparatorii cuvenite.
Potrivit art.6 alin.2 Legea 213/1998 bunurile preluate de stat fără titlu valabil, inclusiv cele obținute prin vicierea consimțământului pot fi revendicate de către foștii proprietari sau de succesorii acestora daca nu fac obiectul unei legi speciale de reparație.
Din aceste dispoziții rezultă fără echivoc prioritatea legii speciale in materia restituirii imobilelor dar, legiuitorul a avut in vedere litigiile in care fostul proprietar revendică, pe calea dreptului comun, de la stat imobilul preluat fară un titlu valabil.
În cauză, raportul juridic litigios se poartă intre reclamantă, ca adevărat proprietar și cumpărătorii imobilului solicitându-se ca in urma comparării titlurilor să se constate că titlul reclamantei este preferabil celor exhibate de pârâți.
Prin urmare, în această situație legea reparatorie specială nu îi limitează reclamantei accesul la acțiunea în revendicare întemeiată pe dispozițiile codului civil, atunci când cererea este formulata împotriva persoanelor care au dobândit imobilul astfel că, excepția inadmisibilității a fost in mod greșit admisă de către prima instanță.
Cum, instanța de fond nu a dezlegat fondul litigiului dedus judecății,in cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 297 alin.1 cod procedura civilă, in raport de care urmează ca in urma desființării hotărârii atacate cauza sa fie trimisă pentru rejudecare la prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de reclamanta(), prin mandatar, cu domiciliul procesual ales la avocat, din B,-,. 122,.A,. 2 sector 5, în contradictoriu cu intimații- SRL, cu sediul în C,-, domiciliat în C, str. - nr. 14, - 1,.A,. 2, împotriva sentinței civile nr. 2376 din 21.12.2007 pronunțată de TRIBUNALUL CONSTANȚA în dosarul nr-.
Desființează sentința apelată și trimite cauza pentru rejudecare Tribunalului Constanța.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.05.2008.
Ptr. președinte de complet - -, Ptr.judecător - -
aflată în concediu legal de odihnă aflată în concediu legal de odihnă
semnează cf.art. 261(2) pr.civilă semnează cf.art. 261(2) pr.civilă
Vicepreședintele instanței, Vicepreședintele instanței,
Pentru grefier - -,
care s-a pensionat,
semnează cf.art.261(2) pr.civ.
Prim grefier,
-
Jud.fond:
Red.dec.-jud.- /06.08.2008
Tehnored.-gref.
8 ex./06.08.2008
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Monica Costea