Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1099/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1099
Ședința publică de la 20 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Sorin Drăguț
JUDECĂTOR 2: Costinela Sălan
JUDECĂTOR 3: Oana Ghiță
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 210 din 1 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN M, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant, lipsind intimații pârâți și Inspectoratul Școlar Județean
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederându-se depunerea întâmpinărilor formulate de intimații pârâți, după care;
Apărătorul recurentului reclamant depune taxă judiciară de timbru în valoare de 4 lei consemnată prin chitanța nr. --293-0113 din 20.10.2009, timbru judiciar de 0.15 lei, decizia Curții Constituționale privind neconstituționalitatea taxei judiciare de timbru pentru daune morale, hotărâri CEDO privind sancționarea taxele de timbru excesive și discriminarea rasială a copiilor de origine romă.
Avocat, pentru recurentul reclamant, învederează instanței că a observat întâmpinările depuse de intimații pârâți și nu solicită acordarea unui termen în acest sens.
Instanța apreciind cauza în stare de soluționare acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru recurentul reclamant, arată că prin încheierea din data de 21 februarie 2008 pronunțată de Judecătoria Strehaia în dosarul nr- a fost respinsă excepția netimbrării acțiunii, potrivit dispozițiilor art. 15 lit. "o" din legea 247/1997, constatându-se că acțiunea de față are ca obiect despăgubiri civile ce decurg din o cauză penală iar Tribunalul Mehedinția înțeles să aplice aceleași dispoziții menționate mai sus în sensul de a se timbra apelul.
Susține că atât cererea de chemare în judecată cât și apelul erau scutite de taxă de timbru, întrucât despăgubirile solicitate erau consecința unei fapte penale săvârșite de pârâta. despăgubirile reprezentând latura civilă a infracțiunii de abuz în serviciu, latură ce derivă din acțiunea penală.
Pune concluzii de admitere a recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Mehedinți pentru a se pronunța pe fond.
De asemenea, invocă un motiv de ordine publică, precizând că nu a fost conceptată ca parte minora, ci tatăl său, în calitate de reprezentant legal al minorei. În raport de cele precizate, solicită admiterea recursului, casarea deciziei și trimiterea cauzei la instanța de fond pentru soluționarea cauzei în contradictoriu cu toate părțile.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Prin acțiunea înregistrată la Judecătoria Strehaia sub nr-, reclamantul chemat în judecată pe pârâții si Inspectoratul Școlar Județean M, pentru pretenții.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că în primăvara anului 2007, ca urmare a decesului șotiei sale și a situației materiale precare a fost nevoit să-și transfere minorii, și, din cadrul Scolii Generale, în cadrul Școlii Generale.
A motivat că, deși Consiliile de Administrație ale Școlilor Generale și au aprobat transferul celor trei minori, pârâta a refuzat să o primească la cursuri, la clasa sa, pe minora.
Că, dată fiind aceasta împrejurare, o perioada de 2-3 săptămâni minora nu a beneficiat de instrucție școlară și a fost supusă de către pârâtă unor traume psihice.
A arătat de asemenea, că în calitatea sa de părinte a formulat plângere penală împotriva pârâtei pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 246 și art. 247 Cod penal, iar Parchetul de pe lângă Judecătoria Strehaia, prin Ordonanța nr. 476/P/2007, i-a aplicat acesteia o sancțiune cu caracter administrativ.
Reclamantul a solicitat ca pârâta să fie obligată în solidar cu pârâtul Inspectoratul Școlar Județean M, la plata sumei de 100.000 EURO, cu titlul de daune morale.
In drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 998, 999 și 1000 alin 3 Cod civil, pe prevederile art. 1 și 14 din Convenția Europeană pentru drepturile Omului și art. 2 din Protocolul nr. 1 la Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
susținut că transferul minorei din cadrul Școlii Generale în cadrul Școlii Generale, a fost aprobat de către cele doua Consilii de Administrație cu încălcarea legii și că, datorită acestui motiv aceasta a procedat la neprimirea minorei la clasă.
Că, prin Hotărârea nr.335/2007 Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, a clasat sesizarea reclamantului privitoare la discriminarea minorei și a constatat inexistenta unor probe care să ateste susținerile acestuia.
De asemenea, pârâta a învederat că prin sentința civilă nr. 99/22.01.2008 pronunțată de Tribunalului Mehedinți, s-a dispus anularea deciziei nr. 6/31.05.2007 a Școlii Generale, decizie prin care pârâta fusese sancționată disciplinar pentru incidentul creat de neprimirea minorei la clasă și în consecință, în sarcina sa nu poate fi antrenată răspunderea disciplinară.
Prin sentința civilă nr. 143/29.01.2009 Judecătoria Strehaia a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții, în solidar, la plata sumei de 1500 lei cu titlul de daune morale și la 50 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut din actele dosarului și declarațiile martorilor audiați, că minora a fost supusă unor traume psihice ca urmare a refuzului pârâtei de a-i permite accesul la clasă pentru a beneficia de procesul de instrucție școlară, iar pârâta se află în raporturi de prepușenie cu pârâtul Inspectoratul Școlar Județean M, în speță fiind incidente dispozițiile art. 1000 alin 3 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat recurs recurenții Inspectoratul Școlar al Județului M, pârâta, precum și reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul Inspectoratul Școlar al Județului Mam otivat că instanța de fond a admis în mod eronat acțiunea introdusă de reclamantul și a obligat recurentul la daune morale în solidar cu.
Că, potrivit dispozițiilor art.1000 alin.3 Cod civil, raporturi de muncă există între pârâta și unitatea școlară Scoala cu clasele I-VIII și nu cu Inspectoratul Scolar, iar față de M trebuia să se observe lipsa calității procesuale pasive.
A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii primei instanțe și respingerea cererii formulate de reclamant.
Recurenta a motivat că acțiunea formulată este o acțiune pirat, că discriminarea rasială invocată de petent nu a existat, lucru confirmat și de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin hotărârea nr. 325/2007 rămasă definitivă, și că s-au avut în vedere la pronunțarea hotărârii doar probele administrate de partea adversă.
A solicitat admiterea recursului și anularea sentinței civile nr. 143/29.01.2009.
Reclamantul a apreciat că hotărârea este netemeinică și nelegală și nu răspunde principiului reparației juste și inegale a prejudiciului cauzat de pârâtă fiicei sale.
Că, suma de 1500 lei face ca despăgubirea acordată să fie mai mult decât derizorie, producându-se o altă încălcare a drepturilor și libertăților fundamentale.
A motivat de asemenea că sentința este netemeinică, întrucât din ansamblul probelor administrate în cauză, a rezultat că minorei i s-au creat traume psihice și prejudiciul trebuia apreciat ca atare și că instanța nu a motivat în nici un fel hotărârea pronunțată.
In ședința publică din 11 mai 2009, în baza dispozițiilor art.2821Cod pr. civilă, recursurile declarate au fost recalificate în apel.
Prin decizia civilă nr.210/A din 01 iunie 2009, Tribunalul Mehedinți a anulat ca netimbrate apelurile declarate de reclamantul și pârâții și Inspectoratul Școlar Județean
S-a reținut că la termenul de judecată din 11 mai 2009, s-a dispus citarea apelantului reclamant cu mențiunea timbrării apelului cu 8386 lei taxă judiciară de timbru, 5 lei timbru judiciar aferentă acțiunii introductive și 4193 lei și 2,5 lei timbru judiciar mobil aferentă cererii de apel, precum și citarea apelanților pârâți și M, cu mențiunea de a achita taxa de timbru de 4193 lei și 2,5 lei timbru judiciar aferentă cererii de apel.
Că, potrivit art.20 alin. 1 din Legea nr.146/1997, republicată, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar potrivit dispozițiilor art.20 alin. 3, neîndeplinirea obligației de plată se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii.
Întrucât apelanții nu s-au achitat de obligația ce le incumbă conform textului legal mai sus - menționat, instanța de apel a anulat apelurile acestora, ca netimbrate.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate.
A susținut că cererea introductivă ca și apelul erau scutite de taxă de timbru, întrucât despăgubirile solicitate sunt consecința unei fapte penale săvârșite de pârâta.
A susținut de asemenea că, acțiunea era scutită de taxă de timbru și pentru că a fost întemeiată pe prevederile Convenției Europene Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la învățătură.
Recurentul a arătat de asemenea că, fiica sa este minoră având vârsta de 12 ani, fiind lipsită de venituri materiale, astfel că pretențiile autorității judiciare române ca aceasta să achite taxa de timbru, sunt nejustificate.
A mai susținut că prin soluția pronunțată au fost încălcate regulile de procedură privind incompatibilitatea judecătorului, a repartizării aleatorii a cauzelor, cu încălcarea prevederilor Legii nr.51/1995 și a prevederilor prevăzute în Statutul profesiei de avocat, Statutul magistraților și Codul deontologic al magistraților.
Cu ocazia dezbaterilor pe fond, recurentul reclamant prin apărătorul ales a invocat ca motiv de ordine publică faptul că nu a fost conceptată ca parte minora, ci tatăl său, în calitate de reprezentant legal al minorei.
Recursul este fondat.
Examinând lucrările dosarului se constată că în cauză subzistă motivul de casare prevăzut de art.312 alin. 5 Cod pr. civilă raportat la art. 304 pct.9 Cod pr. Civilă, hotărârea recurată fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, Tribunalul Mehedinția aplicat greșit dispozițiile art. 20 alin. 3 din Legea nr.146/1997 și ca o consecință a anulat în mod greșit apelurile, ca netimbrate.
Acțiunea promovată de reclamantul a fost întemeiată pe dispozițiile art.998, 999 și 1000 alin. 3 Cod civil, cât și pe prevederile art. 1 și 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 2 din Protocolul nr.1 la Convenție.
Din modalitatea de redactare rezultă că reclamantul a invocat nu numai faptul că minorei i-a fost încălcat dreptul la instruire, dar și faptul că urmare a discriminării la care a fost supusă, s-a adus atingere demnității și dreptului la o viață normală, minora fiind traumatizată psihic.
Prin art. 15 lit.1din Legea nr.146/1997 ( text abrogat prin art. I pct. 4 din OG nr.34/2001), s-a prevăzut expres că acțiunile și cererile, inclusiv căile de atac privind stabilirea și acordarea de despăgubiri persoanei fizice pentru daunele morale aduse onoarei, demnității, reputației, vieții intime familiale sau private, etc., sunt scutite de taxe judiciare de timbru.
cu excepția de neconstituționalitate a art. I pct. 4 din nr.OG34/2001, Curtea Constituțională, prin decizia nr.778 din 12 mai 2009 admis excepția invocată, constatând neconstituționalitatea acestor prevederi.
Curtea Constituțională a motivat că abrogarea art.15 lit.1din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru contravine prevederilor art. 1 alin. 3 și art. 21 alin. 1 și 2 din Constituția României, precum și ale art. 6 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului.
Decizia nr.778/12 mai 2009 Curții Constituționale este definitivă și obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial în conformitate cu prevederile art.147 alin. 4 din Constituție, așa încât trebuie avută în vedere de instanțele de judecată.
Prin urmare, față de decizia nr.778/2009 a Curții Constituționale, Tribunalul Mehedinți trebuia să constate că acțiunea promovată de reclamant face parte din categoria celor menționate expres de art. 15 lit.1din Legea nr.146/1997 și că deci, este scutită de taxă de timbru.
În același timp, tribunalul trebuia să aibă în vedere susținerile repetate ale reclamantului cu privire la faptul că suma stabilită ca taxă de timbru este împovărătoare, în raport cu veniturile materiale de care dispune.
Or, este de necontestat că față de posibilitățile financiare modeste ale reclamantului, suma stabilită în sarcina sa ca taxă de timbru este excesivă, așa încât, aceasta constituie ingerință neproporționată în dreptul de acces la justiție, în conformitate cu prevederile art. 6 din CEDO.
De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunțat în acest sens în mai multe cauze aflate pe rolul acesteia, printre care cauza Wiessman contra României, și alții contra României, Malahov contra,etc.
Față de considerentele expuse, recursul este fondat și urmează a fi admis.
Va fi casată decizia recurată, urmând a fi trimisă cauza spre rejudecarea apelurilor la Tribunalul Mehedinți.
Cu ocazia rejudecării vor fi avute în vedere și celelalte susțineri ale reclamantului, inclusiv susținerea referitoare la neconceptarea minorei ca parte în proces, susținere care nu constituie motiv de ordine publică și care nu poate fi cenzurată de C, câtă vreme a fost formulată peste termenul de recurs prevăzut de lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul reclamant împotriva deciziei civile nr. 210 din 1 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN
Casează decizia și trimite cauza spre rejudecarea apelurilor la Tribunalul Mehedinți.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 20 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.Judec.-
Tehn./4 ex.
02.11.2009
Jud.apel
Președinte:Sorin DrăguțJudecători:Sorin Drăguț, Costinela Sălan, Oana Ghiță
