Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1195/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-- 10.09.2009
DECIZIA CIVILĂ NR. 1195/
Ședința publică din 25 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 2: Florin Șuiu
JUDECĂTOR 3: Gheorghe Oberșterescu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 663/20.07.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanta și cu reclamantul -chemat în garanție, pentru pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă doamna avocat, pentru reclamanta intimată lipsă, domnul avocat G, pentru pârâta recurentă lipsă, și doamna avocat, pentru chematul în garanție lipsă.
Recursul a fost declarat în termen legal și este timbrat cu 1.000 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanții părților arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea, văzând că nu mai sunt formulate alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului și casarea deciziei atacate, cu trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului, fără cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate pe larg în concluziile scrise depuse la dosar, pe care le susține și oral în fața instanței; susține nelegala citare a pârâtei și necomunicarea cu aceasta a interogatoriului luat reclamantului, precum și necesitatea probei cu expertiza contabilă.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea recursului, pentru motivele arătate în concluziile scrise. Solicită cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanța nr. 23/9.10.2009, în valoare de 2.000lei, reprezentând onorariu de avocat.
Reprezentanta reclamantului solicită respingerea recursului, conform întâmpinării, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat; depune la dosar chitanța nr. 39/10.10.2009, în valoare de 2.500 lei; arată că pârâta a fost legal citată pentru termenul la care s-a depus interogatoriul luat reclamantului și este culpa ei că nu s-a prezentat.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin sentința civilă nr.10577/9.09.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoaraa admis acțiunea civilă formulată de reclamantul împotriva pârâtei și a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 128.757 lei, cu titlul de pretenții, si a sumei de 8934,30 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoaraa reținut că reclamantul a încheiat cu pârâta contractul de mandat, procura specială autentificată sub nr. 1742/24.06.2005, prin care reclamantul a împuternicit-o pe pârâtă să vândă în numele lui și pentru el cota de proprietate de din mai multe imobile.
În baza acestui mandat, pârâta a vândut imobilul înscris în CF nr. 2637, nr. top. A 74/1/3/1/5, nr. top. A 74/1/3/1/26 și nr. top. A 74/1/3/1/27, pentru prețul de 15.864 EUR, echivalentul a 57.189,72 lei prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3307/30.06.2005, imobilul înscris în CF 2637, nr. top. A 74/1/3/1/21, pentru prețul de 6.400 EUR, echivalentul a 23.040 lei la data de 07.07.2005, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1615/07.07.2005, imobilul înscris în CF 2637, nr. top. /1/3/1/6, pentru prețul de 11.505 EUR, echivalentul a 41.072,85 lei, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2348/19.08.2005, imobilul înscris în CF 2637, nr. top. CC 74/1/3/1/4/1 și A 74/1/3/1/4/2, pentru prețul de 33.700 lei, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 4364/26.09.2005 și contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2148/ 16.11.2005, prin care a vândut imobilul înscris în CF nedefinitivă nr. - T, nr. top. Cc 541/3/14/7/1, nr. top. A 541/3/14/7/2, pentru prețul de 102.512 lei.
Pârâta a încasat în baza contractelor de vânzare-cumpărare menționate, în total suma de 257.512 lei, aspect necontestat de către aceasta.
Mandatul este, potrivit dispozițiilor art. 1532 și următoarele Cod civil, acel contract prin care o persoană, mandatarul, se obligă să încheie unul sau mai multe acte juridice pe seama altei persoane, mandant, care îi dă împuternicire și pe care îl reprezintă.
Pe lângă obligația principală a mandatarului, conform art.1541 Cod civil, acestuia îi revine și obligația de a da socoteală pentru îndeplinirea mandatului. Având în vedere că prin executarea mandatelor primite de la reclamant, pârâta a încasat și suma de 128.757 lei reprezentând cota de parte din prețul total obținut prin vânzarea terenurilor coproprietatea părților și că această sumă se cuvenea reclamantului, mandatara avea obligația să i-o predea acestuia.
Prima instanță a înlăturat ca neîntemeiate apărările pârâtei.
În primul rând, pârâta a înțeles să probeze plata unei părți din această sumă prin chitanța nr. 00049/20.07.2005 în sumă de 48.590 euro, eliberată de Bank Romania cu ocazia depunerii respectivei sume de bani în contul reclamantului deschis la această bancă. Odată cu depunerea banilor, pârâta a prezentat băncii și contractele de vânzare-cumpărare nr. 3596/18.07.2005, 3588/18.07.2005 și antecontractul de vânzare-cumpărare din 29.06.2005; din moment ce suma depusă depășește cu 28.600 euro, suma cuvenită reclamantului în baza contractelor depuse la bancă, nu se poate deduce decât că s-a făcut o plată în contul celorlalte contracte. Această prezumție nu poate fi primită, a reținut instanța, deoarece nu există nici un element intrinsec sau extrinsec înscrisului doveditor al plății din care să reiasă voința plătitorului de a stinge vreo obligație față de reclamant.
În al doilea rând, pârâta a invocat imposibilitatea morală de a întocmi chitanțe liberatorii pentru celelalte sume de bani datorate în baza mandatelor datorită relațiilor de concubinaj dintre părți. Proba testimonială cu martorii audiați în cauză nu a dovedit însă decât existența acestor relații până în luna august 2005, dar nu și stingerea creanțelor.
A fost înlăturată și susținerea pârâtei că nerevocarea imediată a procurilor ulterior încetării relațiilor de concubinaj dintre părți, ci abia la data de 16.12.2005 trebuie interpretată ca o recunoaștere de către reclamant a plății sumelor aferente convențiilor ulterioare lunii august 2005 și acordarea posibilității pârâtei de a-și recupera banii din prețul vânzărilor ulterioare.
Este la latitudinea mandantului alegerea momentului în care înțelege să revoce mandatul dat, iar în lipsa unei dovezi a intenției acestuia în sensul celor invocate de pârâtă, nu se poate trage concluzia că ar fi intenționat să recunoască o plată anticipată.
Prin sentința civilă nr. 12530/14.10.2008, pronunțată în dosarul nr-, Judecătoria Timișoaraa admis în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva pârâtei și a obligat-o pe pârâtă la plata către reclamantă a sumei de 449.224,9 lei, reprezentând echivalentul sumei de 124.156 euro, cu titlul de pretenții.
A respins în rest acțiunea.
A respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematului în garanție -.
Pârâta a fost obligată la plata către reclamantă a sumei de 7.683,77 lei și a sumei de 2.000 lei către chematul în garanție, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoaraa reținut că reclamanta a încheiat cu chematul în garanție procura specială autentificată sub nr. 2110/30.07.2004, prin care l-a împuternicit să vândă în numele ei și pentru ea imobilele inscrise în două cărți funciare.
Chematul în garanție, în calitate de mandatar al reclamantei, a încheiat cu pârâta submandatară procura autentificată sub nr. 3590/08.12.2004 prin care chematul în garanție o împuternicea pe pârâtă să vândă în numele lui si pentru el imobilele mentionate în contractul de mandat autentificat sub nr. 2110/30.07.2004.
In baza acestui mandat, pârâta în calitate de submandatară, a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1241/31.05.2005, prin care a vândut soților și G imobilul înscris în nedefinitiva 2637, nr. top. /1/3/1/20, pentru prețul de 6.400 euro, echivalentul a 23.166,1, contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1292/03.06.2005, prin care a vândut numiților si -, si - imobilul înscris in 2637, nr. top. /1/3/1/17, pentru prețul de 6.400 euro, echivalentul a 23.141,2, contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 1290/03.06.2005, prin care a vândut numitului imobilul înscris în 2637, nr. top. /1/3/1/31, pentru prețul de 16.780 euro, echivalentul a 60.673,2 lei, contractul de vanzare-cumparare prin care a vândut soților si Gamala imobilul inscris in 2637, nr. top. /1/3/1/30, pentru prețul de 5.280 euro, echivalentul a 19.091,5 lei, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1284/03.06.005 prin care a vândut soților si imobilul înscris în 2637, nr. top. /1/3/1/29, pentru prețul de 5.280 euro, echivalentul a 19.091,5 lei, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1283/03.06.005, prin care a vândut numitului - imobilul înscris în 2637, nr. top. /1/3/1/23, pentru prețul de 6.696 euro, echivalentul a 24.211,4 lei, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1291/03.06.005, prin care a vândut soților si imobilul înscris în 2637, nr. top. /1/3/1/22, pentru prețul de 6.480 euro, echivalentul a 23.430,40 lei și contractul de vănzare-cumpărare autentificat sub nr. 1236/31.05.2005, prin care a vândut numitului imobilul înscris in 2637, nr. top. A 74/1/3/1/3, nr. top. A 74/1/3/1/7, nr. top. A 74/1/3/1/8, nr. top. A 74/1/3/1/9, nr. top. A 74/1/3/1/10, pentru prețul de 70.840 euro, echivalentul a 256.419,6 lei ( 8-24).
Vânzarea terenurilor și încasarea prețurilor acestora de către pârâtă rezultă din înscrisurile arătate anterior, necontestate de către pârâtă, fiind chiar recunoscute expres în întampinare, însă valoarea totală a prețurilor încasate de către pârâtă în urma vânzărilor a fost de 124.156 euro, respectiv echivalentul a 449.224,9 lei, cum rezultă din datele contractelor, iar nu de 449.249 lei așa cum reclamanta a calculat și solicitat în mod greșit prin acțiune.
Deși pârâta a recunoscut încasarea prețurilor, aceasta a susținut că și-a îndeplinit obligația de a da socoteală prev. de art. 1541.civ. predându-i chematului în garanție toate sumele încasate.
Prima instanță a reținut că pârâta nu a reușit sa dovedească potrivit art. 1169.civ. actul juridic al plății către chematul în garanție a prețului total obținut în urma vânzării terenurilor proprietatea reclamantei sau cel puțin faptul juridic al remiterii acestuia, nici prin martorii audiați în cauză.
Este adevărat că toate părțile au recunoscut relațiile sentimentale existente între pârâtă și chematul în garanție până în luna august 2005, însă acest fapt este relevant doar în ceea ce privește imposibilitatea morală a preconstituirii probei cu înscrisuri.
Pârâta a declarat apel atât împotriva sentinței civile nr. 10577/9.09.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-, cât și împotriva sentinței civile nr. 12530/14.10.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr-.
În apel, Tribunalul Timișa dispus conexarea celor două dosare sub nr-, prin încheierea din 24.03.2009.
Prin decizia civilă nr. 663/20.07.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins ca nefondat apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 12530/14.10.2008,pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- în contradictoriu cu reclamanta și cu chematul în garanție.
A respins ca nefondat apelul declarat de pârâta împotriva sentinței civile nr. 10577/9.09.2008, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul conexat nr-, în contradictoriu cu reclamantul.
A obligat apelanta la plata în favoarea intimatei a sumei de 2000 lei și a sumei de 2500 lei în favoarea intimatului, reprezentând cheltuielile de judecată în apel.
Respingând apelurile pârâtei și menținând astfel soluțiile pronunțate de prima instanță în cele două dosare conexate, Tribunalul Timișa reținut că este necontestat faptul că pârâta a fost mandatara reclamanților și în ce privește înstrăinarea unor terenuri proprietatea celor din urmă, calitate în care a încasat prețul vânzărilor, având obligația de a restitui sumele de 124.156 euro reclamantei, respectiv de 128.757 lei, reclamantului.
Apelanta a susținut însă tot timpul că a restituit sumele datorate în temeiul obligației de a da socoteală mandantului, având o atitudine oscilantă cu privire la modalitatea efectivă de plată.
În apel pârâta și-a completat apărările în sensul că de fapt, nu datorează tot ceea ce a rezultat din vânzările încheiate, întrucât personal a efectuat anumite plăți în contul acestor tranzacții, strâns legate de acestea.
Aceste susțineri urmăresc de fapt o compensare a unor datorii reciproce, dar instanța nu poate ține seama de ele, pentru că pârâta nu a formulat cerere reconvențională. Fiind vorba despre recunoașterea unor pretenții bănești, existența creanței nu poate avea loc pe cale incidentală, partea trebuind să formuleze cerere în condițiile art. 112.proc.civ. dar și să achite taxa de timbru corespunzătoare, în conformitate cu dispozițiile art. 2 din Legea nr. 146/1997.
De asemenea, proba cu expertiza tehnică în specialitatea contabilitate urmărea verificarea de către expert a unor acte privind plățile efectuate, dar pârâta nu a invocat nici un moment în fața instanței de fond existența unui document care să ateste descărcarea de mandat.
A depus în apel unele chitanțe, acte emise de bancă, dar ele nu se referă la contractele care fac obiectul litigiului.
De asemenea, proba cu interogatoriul nu a relevat o plată nici măcar parțială a datoriei.
Față de unele contradicții flagrante, tribunalul a constatat că declarația martorului nu se poate reține în cauză.
Tot apelanta susține că a achitat cu chitanța nr. 00049/20.07.2005 suma de 48.590 euro, iar expertul ar putea stabili pentru care dintre contracte a fost depusă la bancă.
Din actul invocat trebuie observat însă faptul că suma a fost achitată anterior plății efectuate prin "plasa de bani", astfel că ultima operațiune nu ar mai fi avut sens, cel puțin în parte, după cum din chiar susținerile apelantei rezultă că respectiva chitanță se referă la plățile datorate în temeiul altor contracte decât acelea invocate de reclamanta în acțiunea introductivă. În plus, dacă suma a fost depusă de pârâtă la ghișeul băncii, expertul nu are ce să verifice, pentru că nu deține informațiile necesare pentru a defalca suma amintită.
Mai mult, însăși apelanta se contrazice, pentru că aceeași chitanță este invocată și în dosarul nr. 915, cu titlu de plată pentru sumele datorate de această dată reclamantului, bineînțeles în temeiul altor contracte decât acelea care o privesc pe reclamanta.
Împotriva deciziei civile nr. 663/20.07.2009 a Tribunalului Timișa declarat recurs în termenul legal pârâta.
În motivarea recursului,pârâta a susținut că hotărârea instanței de apel este lovită de nulitate, întrucât s-a încuviințat interogatoriul intimatului conform dispozițiilor art. 223 Cod procedură civilă, prin intermediul reprezentantului, iar ei nu i s-au comunicat răspunsurile la cele 36 de întrebări, încălcându-se principiul contradictorialității și dreptul său la un proces echitabil garantat prin art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pârâta a invocat și încălcarea principiului rolului activ al instanței și a susținut că în mod greșit nu i s-a încuviințat proba cu expertiza contabilă, iar declarația unui martor a fost înlăturată, criticând și modul cum au fost interpretate declarațiile celorlalți martori, în condițiile în care, având în vedere relațiile apropiate în care se afla cu reclamanții, se poate invoca excepția imposibilității de a preconstitui înscrisuri.
În drept, a invocat art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă și a solicitat în principal admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Timiș, iar în subsidiar a solicitat modificarea în totalitate a hotărârii atacate, în sensul admiterii apelului său și, pe fond, respingerea acțiunii celor doi reclamanți.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului pârâtei, cu motivarea că apărările pârâtei sunt contradictorii și în mod corect au fost respinse de instanță, iar proba cu expertiza nu era necesară în raport cu conținutul chitanței nr. 00049/20.07.2005.
A depus întâmpinare și intimata, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu motivarea că o expertiză contabilă nu era utilă cauzei în condițiile în care suma cei se datorează rezultă din contractele depuse la dosar, iar cu chitanța nr. 00049/2005, pârâta a efectuat plăți în baza altor contracte decât cele care fac obiectul litigiului.
În privința interogatoriului, a arătat că pârâta avea termenul în cunoștință și putea să se prezinte în instanță pentru a lua cunoștință de răspunsurile la interogatoriu.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă, față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul pârâtei este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Ca temei juridic al recursului său, pârâta a invocat art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, însă prin dezvoltarea motivelor de recurs practic nu a susținut aceste motive de nelegalitate, ci necesitatea completării probatoriului cu o expertiză contabilă și reluarea interogatoriului, criticând și modul de interpretare a probelor administrate în cauză.
Art. 304 pct. 8 Cod procedură civilă nu poate fi aplicat în cauză ca motiv de nelegalitate pe de o parte pentru că nu a fost susținut prin dezvoltarea motivelor de recurs, iar pe de altă parte pentru că nu se poate reține că instanța de apel a interpretat greșit actul dedus judecății sau că i-a schimbat natura.
Nu se aplică în cauză nici art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, întrucât instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale privind mandatul, cuprinse în art. 1532 și următoarele din Codul civil, cu precădere a art. 1541 Cod civil, care stabilește obligația mandatarului de "a da socoteală mandantului de lucrările sale și de a-i remite tot ceea ce ar fi primit în puterea mandatului".
Pârâta a recunoscut existența celor două mandate și încheierea contractelor de vânzare- cumpărare a imobilelor, iar prin probele administrate atât în primă instanță, cât și în apel nu a făcut dovada că le-ar fi remis reclamanților sumele datorate în baza mandatelor.
În recurs, care poate fi declarat numai pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 Cod procedură civilă, nu se poate relua analiza probelor, care vizează temeinicia unei hotărâri, având în vedere că pct. 10 și 11 din art. 304 Cod procedură civilă au fost abrogate prin Legea nr. 219/2005, respectiv prin OUG nr. 138/2000.
În ceea ce privește răspunsurile la interogatoriu ale reclamantului, faptul că nu i-au fost comunicate pârâtei nu atrage nulitatea hotărârii, nefiind încălcate nici principiul contradictorialității și nici dreptul său la un proces echitabil.
La termenul din 16.06.2009, la care s-a încuviințat interogatoriul reclamantului, pârâta a fost reprezentată prin avocat, deci avea termenul următor la cunoștință prin acesta și nimic nu a împiedicat-o să se prezinte pentru a lua cunoștință de răspunsurile la interogatoriu.
Instanța de apel în mod corect a respins proba cu expertiza contabilă ca nefiind utilă cauzei, având în vedere faptele evidente ce rezultă din probele scrise depuse la dosar.
Prin urmare, nu se impune nici rejudecarea cauzei la instanța de apel.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 663/20.07.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă, va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 2500 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
În baza aceluiași text legal, va obliga pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2000 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 663/20.07.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantului a sumei de 2500 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
Obligă pârâta la plata în favoarea reclamantei a sumei de 2000 lei, reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - G -
GREFIER,
- -
Red. - 11.12.2009;
Tehnored. - 15.12.2009; 2 ex.
Primă instanță: Judecătoria Timișoara
Judecător:
Instanță de apel: Tribunalul Timiș
Judecători:;
Președinte:Rujița RambuJudecători:Rujița Rambu, Florin Șuiu, Gheorghe Oberșterescu
