Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 123/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMANIA
Curtea de Apel Galați
Secția civilă
Decizia civilă nr. 123/
Ședința publică din 26 iunie 2008
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Romeo Jirlăeanu
Grefier - - -
La ordine fiind judecarea apelului declarat de pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice B cu sediul în B- sector 5, reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice G, cu sediul în G-, împotriva sentinței civile nr.1778 din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați.
La apelul nominal a răspuns intimatul, asistat de avocat -, lipsă fiind apelanta și intimatul.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, după care;
Apărătorul intimatului, depune la dosar note de concluzii scrise pe care le dezvoltă oral în ședință publică, precizând că față de excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român, consideră că este o situație foarte cunoscută din punct de vedere și istoric, că Guvernul din perioada anilor 1940 - 1944 procedat la o exterminare a evreilor. In ceea ce privește excepția prescripției la acțiune, repararea pagubei ilicite produse, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscu atât paguba cât și cel care răspunde de ea. Intimații nu au cunoștință că tatăl lor a murit în lagăr, astfel că în speță nu poate opera prescripția dreptului la acțiune. Față de cele invocate mai sus, solicită respingerea celor două excepții invocate ca nefondate. O persoană însă are dreptul la despăgubiri morale, constând în plata unei sume de bani, la care se are în vedere suferințele fizice și psihice la care au fost expuși, prin lipsirea de libertate în mod nelegal,precum și știrbirea propriei imagini a onoarei și demnității. Răspunderea apelantului, constituie o răspundere legală, astfel că solicită ca urmare a respingerii apelului formulat, să se mențină sentința de fond ca legală și temeinică. Nu solicită obligarea la plata cheltuielilor de judecată, întrucât este apărător din oficiu.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr. 1666/C/2004 pe rolul Tribunalului Galați, reclamanții și au solicitat obligarea Statului Român la plata sumei de 6.500.000.000 ROL, cu titlu de daune morale, pentru suferințele produse de Statului Român totalitar pentru deportarea lor și a părinților lor din motive etnice în în perioada 1940-1945, precum și pentru eliminarea fizică a tatălui lor în de concentrare din, Ucraina.
Prin sentința civilă nr.369/22.02.2005 Tribunalul Galați și-a declinat competența de soluționarea a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, apreciind că această acțiune este supusă dispozițiilor speciale ale Decretului - Lege nr.118/1990 și conform dispozițiilor art.7 din Legea 189/2000 competența de soluționare a contestației împotriva hotărârii pronunțată de comisia din cadrul Direcțiilor de Muncă aparține Curții de Apel - Secția de contencios Administrativ.
Inițial pe rolul Curții de Apel Galați cauza a fost înregistrată sub nr.743/2005 la Secția Civilă, ulterior sub nr.455/CAF/2005 la Secția Contencios Administrativ.
Prin sentința civilă nr.113/8.11.2005 Curtea de Apel Galația respins ca nefondată acțiunea motivat de faptul că reclamanții nu au făcut dovada existenței unui drept protejat de lege care să atragă aplicarea dispozițiilor art.1 al.1 din Legea nr.554/2004, iar din mijloacele de probă administrate în cauză nu rezultă că familia reclamanților a fost persecutată din motive etnice.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, cauza fiind înregistrată sub nr- pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția Contencios Administrativ și Fiscal, iar prin decizia civilă nr.3051/21.09.2006 a fost admis recursul, s-a dispus casarea sentinței civile nr.113/2005 a Curții de Apel Galați - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal și s-a dispus trimiterea cauzei la Tribunalul Galați spre soluționare în primă instanță.
Pentru a pronunța această hotărâre Înalta Curtea reținut că în conformitate cu prevederile Legii contenciosului administrativ în vigoare la data promovării acțiunii, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ ale tribunalelor, iar nu ale curților de apel.
Pe rolul Tribunalului Galați - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal cauza a fost înregistrată sub nr-, prin sentința civilă nr.46/2.02.2007 respingându-se ca nefondate excepțiile prematurității acțiunii și prescripției extinctive și respingându-se ca nefondată acțiunea în pretenții.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond de contencios administrativ a arătat că în cauză se soluționează o acțiune în pretenții privind răspunderea civilă delictuală, astfel că nu sunt aplicabile dispozițiile art.7 din Legea nr.554/2004 privind procedura prealabilă, iar în cauză prescripția nu a operat.
Cu privire la fondul litigiului s-a reținut că în cauză nu s-a demonstrat fapta culpabilă a unei persoane, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile dispozițiilor art.998 cod civil privind instituirea răspunderii civile delictuale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, care au arătat că nu au solicitat aplicarea Decretului - Lege nr.118/1990 și că sunt întrunite dispozițiile art.998 Cod civil în ceea ce privește răspunderea civilă delictuală.
Prin decizia civilă nr.183/R/17.05.2007 pronunțată în dosarul nr- de Curtea de Apel Galați - Secția de Contencios Administrativ și Fiscal a fost admis recursul, s-a casat sentința civilă nr.46/2.02.2007 și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Galați - Secția Civilă, cu motivarea că litigiul are natură civilă, fiind întemeiat pe dispozițiile art.998 - 999 Cod civil, nefiind solicitată aplicarea dispozițiilor Decretului - Lege nr.118/1990 pentru a atrage competența secției de contencios administrativ.
Cauza a fost înregistrată în rejudecare pe rolul Secției Civile a Tribunalului Galați sub nr-, moment la care reclamanții au precizat în mod expres că solicită ca prezentul litigiu să fie purtat doar în contradictoriu cu Statul Român întrucât drepturile prevăzute de Decretul - Lege nr.118/1990 le-au fost acordate integral, iar solicitarea privind obligarea pârâtului la plata a 650.000 RON reprezintă daune morale pentru deportarea lor și a părinților lor în în perioada guvernărilor din anii 1940-1945.
Pârâtul Statul Român a fost reprezentat în instanță doar la un termen de judecată, moment la care nu s-a aflat poziția sa cu privire la cererea promovată.
Tribunalul Galați prin decizia civilă nr. 1778 din 29 noiembrie 2007 admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și și a fost obligat pârâtul Statul Român, să plătească reclamanților suma de 360.000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut pe baza probelor administrate (acte ) că atât reclamanții cât și părinții lor și, au fost deportați pentru motive rasiale în, în baza legilor emise de Guvernul, în perioada 1940 - 1944. De asemenea s-a dovedit că decesul tatălui reclamanților, a intervenit ca urmare a internării lui într-un lagăr de concentrare în localitatea, Ucraina, fiind astfel demonstrată existența unei fapte prejudiciabile a Statului Român privind cetățenii săi, existența unui prejudiciu cauzat și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, condiții absolut necesare pentru aplicarea dispozițiilor art.998 - 999 Cod civil.
Încercarea unui prejudiciu de către evrei, deci și de către reclamanți și familia lor, prin deportarea din motive rasiale este de notorietate universală și acest prejudiciu ar trebui doar dovedit sub aspectul întinderii lui.
O persoană care a fost privată de libertate ori căreia i s-a restrâns libertatea în mod nelegal și chiar imoral are dreptul la recuperarea pagubelor suferite urmare acestei situații, reparații constând chiar și în plata unei sume de bani cu titlu de despăgubire morală.
La stabilirea întinderii daunelor morale acordate, instanța de fond a avut în vedere repararea justă și integrală a tuturor prejudiciilor ce au rezultat din săvârșirea faptei prejudiciabile.
Impotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat apel Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Apelantul - pârât invocă excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând ca incidente în cauză fiind dispozițiile art.37 din Decretul nr. 31/1954.
Arată că din susținerile formulate în acțiune și din actele depuse, nu rezultă că poate fi ținut răspunzător pentru faptele și actele juridice ale diferitelor organe de stat prin angajații acestora care au procedat la deportarea pe motive rasiale a reclamanților și a părinților acestora.
De asemenea susține că temeiul articolului 998 Cod civil, nu este aplicabil în speță și nu s-a făcut dovada existenței legăturii de cauzalitate între prejudiciul pretins a fi suferit de reclamanți și vreo faptă a statului ca persoană juridică.
In aceleași motive invocă excepția prescripției extinctive a formulării acțiunii potrivit art.3 din Decretul nr.167/1958 raportat la data intrării în vigoare a Decretului nr.118/1990 și momentul înregistrării acțiunii pe rolul instanței, respectiv 2004.
De asemenea susține că din probele administrate în cauză, rezultă că familia reclamanților a fost persecutată din motive etnice, astfel încât pretenția acestora de a fi despăgubiți de Statul Român, este nejustificată.
In consecință, solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile atacate și în rejudecare, respingerea acțiunii ca fiind nefondată.
Apelul este nefondat, pentru următoarele considerente;
Analizând și verificând sentința civilă apelată, prin prisma motivelor invocate de pârât se reține că instanța de fond a interpretat corect probele administrate în cauză, precum și situația de fapt, făcând o justă aplicare a dispozițiilor legale în materie, pronunțând o hotărâre legală și temeinică ce nu necesită a fi reformată.
Referitor la excepția invocată de pârât, a lipsei calității procesuale pasive, se constată a fi neîntemeiată în condițiile în care acesta a confirmat că în țara noastră a fost.
Mai mult de atât Ordonanța de urgență nr. 31/2002 și Legea nr. 107/2006 se referă în mod expres la anihilarea evreilor și cine se face culpabil.
In aceste condiții este de necontestat calitatea procesuală pasivă a pârâtului precum și răspunderea civilă a acestuia, care operează indiferent dacă situația generatoare de daune a fost eliminată ulterior fie și măcar prin legea de condamnare a ului.
In ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Statul Român, se constată în primul rând că reclamanții nu și-au întemeiat cererea pe dispozițiile Decretului nr.118/1990, iar în al doilea rând prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea conform art.8 alin.1 din Decretul nr.167/1958.
Cum reclamanții nu au cunoscut data când tatăl lor a murit în lagăr, se apreciază că nu operează prescripția.
Din întreg materialul probator administrat în cauză, rezultă fără putință de tăgadă că atât reclamanții cât și părinții lor au fost deportați în în perioada 1940 - 1944 și că, tatăl acestora a decedat ca urmare a internării într-un lagăr de concentrare în localitatea, Ucraina, fiind astfel demonstrată existența unui prejudiciu cauzat și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, condiții absolut necesare pentru aplicarea dispozițiilor art.998 - 999 Cod civil.
In mod justificat, prima instanță a avut în vedere la stabilirea daunelor morale, perioada în care reclamanții și părinții lor au fost lipsiți de libertate în mod nelegal, suferințele fizice și psihice la care au fost supuși în perioada deportării și dreptul la propria imagine, onoare și demnitate. Este de necontestat că orice privare de libertate, deportare, produce suferințe de ordin moral și social astfel că prejudiciul moral produs justifică acordarea unor compensații materiale, cum corect a reținut și prima instanță.
Daunele morale se acordă ca re a necesității reparării juste și integrale a tuturor prejudiciilor ce au rezultat din săvârșirea faptei prejudiciabile, precum și jurisprudența CEDO în materie.
In consecință, pentru cele expuse, instanța urmează în baza art.296 Cod procedură civilă să respingă ca nefondat apelul declarat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice B cu sediul în B- sector 5, reprezentată de Direcția Generală a Finanțelor Publice G, cu sediul în G-, împotriva sentinței civile nr.1778 din 29 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 iunie 2008.
Președinte Pentru Judecător
- - - -, aflat în
în conf. cu disp.art.261(2) pr.
Președinte,
Grefier
- -
Red. /9.07.2008
Tehn.
6 ex./9.07.2008
fond -
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Romeo Jirlăeanu
