Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 396/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 396/
Ședința publică de la 02 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător Coinacel
Grefier
.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 153/12.03.2008 a Tribunalului Brăila pronunțată în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamanta - SRL B, având ca obiect "PRETENȚII".
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: pentru intimata reclamantă - SRL B consilier juridic, lipsă fiind recurentul pârât și apărătorul acestuia, avocat.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la primul termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; citată cu copia motivelor de recurs societatea intimată-reclamantă a depus întâmpinare, după care:
Reprezentantul societății intimate-reclamante învederează instanței că nu mai are cereri de formulat și solicită cuvântul în combaterea motivelor de recurs.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Reprezentantul societății intimate apreciază nelegale și netemeinice motivele de recurs formulate în cauză de pârâtul recurent motivat de faptul că acesta a transmis angajamentul său de plată prin care precizează că este de acord să i se rețină suma pretinsă de societatea reclamantă din drepturile salariale. Apreciind legală și temeinică soluția pronunțată de prima instanță solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 153/12.03.2008 Tribunalul Brăilaa admis acțiunea formulată de reclamanta - SRL B în contradictoriu cu pârâtul.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 4490,3 lei reprezentând prejudiciu.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată și înregistrată la Tribunalul sub nr-, reclamanta LBa chemat în judecată pe pârâtul pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 4490,3 lei reprezentând prejudiciul produs societății, din care suma de 3262,5 lei reprezintă sold de casă, iar suma de 1227,8 lei reprezintă servicii hoteliere peste plafonul decontat.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pârâtul a deținut funcția de administrator al societății până la data de 27.03.2007, după care a fost numit director general până la data de 07.08.2007, dată la care a încetat raportul de muncă cu societatea. În perioada în care a fost administrator, plafonul de casă nu a fost predat noului administrator, astfel că plafonul de casă la data de 29.01.2007 este neacoperit în sumă de 3262,5 lei. După data de 27.03.2007 pârâtul a avut calitatea de director general și în această calitate i-au fost decontate serviciile hoteliere pentru perioada când venea la sediul societății, dar peste cazarea obișnuită, pârâtul a efectuat cheltuieli suplimentare constând în masaj, saună, jacuzzi, producând o pagubă societății de 1227,8 lei. În drept acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art.270 Codul muncii.
Din actele și lucrările dosarului instanța a constatat în fapt următoarele:
Pârâtul a deținut funcția de administrator al - SRL B până la data de 27.03.2007, când a fost numit director general, având această funcție până la data de 07.08.2007, când a încetat raportul de muncă cu societatea.
La data de 27.03.2007 cu ocazia preluării activității de către noul administrator, conform balanței de verificare încheiată la data de 31.03.2007 (filele 29-31), s-a constatat că lipsește din casieria societății suma de 3262,50 lei. Din copia registrului de casă din perioada 01.01.2007-31.01.2007 (filele 10-11) reiese că operațiunile efectuate în această perioadă au fost: la data de 01.01.2007 în casierie a existat suma de 8575,5 lei, din care la 10.01.2007 s-au plătit salarii în sumă de 2019 lei, iar la 25.01.2007 s-au plătit salarii în sumă de 3294 lei, rămânând un sold de casa în valoare de 3262,50 lei. La data de 26.01.2007 s-a încasat suma de 5407 lei rezultând la finele zilei un sold de 8669,50 lei, din care, la 29.01.2007 s-au plătit salarii în valoare de 5407 lei. Astfel în evidențele contabile ale societății a rămas în registrul casă un sold scriptic de 3262,50 lei, sumă pe care pârâtul nu a predat-o către noul administrator așa cum avea obligația.
Potrivit facturii nr. LO-/18.06.2007, pârâtului s-au prestat servicii hoteliere în sumă de 1227,80 lei.
Printr-un angajament de plată pârâtul a recunoscut că datorează societății suma totală de 4490,3 lei, din care suma de 3262,50 lei reprezenta lipsa constatată din confruntarea soldului scriptic al casei și numerarul existent, iar suma de 1227,80 lei contravaloarea serviciilor hoteliere neaprobate a se efectua reprezentând cheltuieli bar restaurant și saună la Hotel.
În drept, potrivit art. 270 alin. 1 Codul muncii salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului, din vina și în legătură cu munca lor.
Tribunalul a apreciat că prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada producerii de către pârâtul a prejudiciului în sumă totală de 4490,3 lei, astfel că s-a constatat că este fondată acțiunea reclamantei.
Pentru considerentele mai sus reținute, tribunalul a admis acțiunea și a obligat pe pârât să plătească reclamantei suma de 4490,3 lei reprezentând prejudiciu.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În primul rând a arătat că reclamanta nu reușit să dovedească faptul că suma de bani solicitată ar fi rămas la el.
În al doilea rând, cheltuieli suplimentare efectuate peste cheltuielile de deplasare obișnuite nu sunt în legătură cu munca angajatului.
În drept a invocat disp. art. 270 și art. 281 - 291 Codul muncii și art. 304 pct. 9 și 3041Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
Analizând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește critica adusă hotărârii instanței de fond referitor la faptul că, prejudiciul cauzat societății nu a fost dovedit, apreciem că nu este întemeiată.
Potrivit art. 270 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial în temeiul răspunderii contractuale pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca sa.
Din analiza prevederilor art.271 al.1 din Codul muncii, rezultă că pentru a exista răspundere patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniul angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția salariatului.
Numai întrunirea cumulativă a acestor condiții atrage răspunderea patrimonială.
În speță în mod corect prima instanță a constatat că sunt întrunite condițiile privind atragerea răspunderii patrimoniale ale recurentului.
Atât existența prejudiciului cât și cuantumul acestuia rezultă cu certitudine din actele contabile depuse la dosarul cauzei.
Astfel, corect a reținut prima instanță că lipsa sumei de 3262,50 lei din casieria societății a fost dovedită cu actele financiar - contabile ale societății.
În ipoteza în care recurentul ar fi făcut plata sau ar fi predat suma noului administrator, suma respectivă trebuia încasată sau depusă la casieria societății în baza unui document financiar - contabil(chitanță, dispoziție de încasare) care ar fi fost înregistrat și s-ar fi regăsit în documentele financiar - contabile.
De asemenea, recurentul avea posibilitatea pe tot parcursul soluționării prezentei cauze să depună documente care să ateste eventuala plată sau să solicite în fața primei instanțe efectuarea unei expertize contabile care să fi stabilit o altă situație decât cea reținută.
Dar, din probele administrate în cauzăm rezultă cu certitudine că suma solicitată de către intimata - reclamantă în cuantum de 3262,50 lei nu a fost predată noului administrator iar suma de 1227,80 lei nu a fost depusă în casieria societății așa cum susține recurentul nefiind probată cu nici un fel de mijloc de probă.
Prin urmare, existența prejudiciului se datorează culpei recurentului care nu a justificat lipsa soldului de casă și a efectuat cheltuieli peste limita admisă de societate, folosind servicii hoteliere fără a avea acordul angajatorului și nefiind acceptate la decontare de către angajator.
Nici cel de-al doilea motiv de recurs nu este întemeiat.
Cheltuielile suplimentare constând în servicii hoteliere - saună, jacuzzi, masaj, efectuate peste cheltuielile de deplasare de către recurent în perioada când era angajatul său în funcția de director general intră în sfera raporturilor de muncă, fiind vorba de un litigiu de muncă care a fost soluționat de Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale.
Mai mult prin angajamentul de plată din 13.12.2007 (fila 19 dosar fond) recunoaște că datorează societății suma de 4490,30 lei din care 3264,50 lei reprezentând lipsa constatată din confruntarea soldului scriptic la casei și numerarul existent nepredat noului administrator și 1227,80 lei reprezentând contravaloare servicii hoteliere (saună, jacuzzi, masaj) neaprobate în decontare și își exprimă acordul de voință ca această sumă să fie reținută din drepturile bănești pe care le mai are de primit.
În atare condiții, criticile formulate de recurent nu se încadrează în motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și prin urmare în temeiul disp. art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de pârâtul, împotriva sentinței civile nr. 153/12.03.2008 a Tribunalului Brăila pronunțată în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2008.
Pt. Președinte, Judecător, pt. JUDECĂTOR 1: Benone Fuică
judecător, ,
aflat în cf. art. 261 al.2, aflat în cf. art. 261 al.2
PREȘEDINTE, PREȘEDINTE: Benone Fuică
Dr. Dr.
Grefier,
-
:
: VL/ 2 ex/15.07.2008
Fond: /
Asistenți judiciari:/
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Ion Ioneci, Marioara Coinacel
