Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1238/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1238/ Dosar nr-
Ședința publică din 26 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Cristina
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile nr. 70 din 16 martie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 12.10.2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților să formuleze concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 19.10.2009, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 26.10.2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin decizia civilă nr. 70/2009 a Tribunalului Brașov, a fost respins apelul, declarat de apelanta, împotriva sentinței civile nr. 8868/2008 pronunțată de Judecătoria Brașov, în dosarul 5837/2006 pe care a păstrat-
A fost obligată apelanta să plătească intimaților pârâți suma de 1500 lei cheltuieli de judecată și intimatului A, suma de 500 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie, instanța a reținut următoarele:
Prin actiunea civila ce a facut obiectul judecatii în fata instantei de fond în prezentul dosar, apelanta reclamanta a solicitat: sa se constate calitatea ei de proprietar asupra imobilelor inscrise în CF 16135 B sub, top 5076/2/1 subsol, top 5076/2/2 parter, top 5076/2/3. 2 etaj, top 5076/2/5,. 3,. II cu partile de uz comun corespunzatoarea fiecarui apartament, constatand cu aceasta ocazie preluarea abuziva, respectiv nevalabilitatea titlului Statului R; sa se dispuna restabilirea situatiei anterioare de CF prin radierea inscrisurilor de sub,18,19,20,21,31, si, stabilindu-se prin compararea titlurilor ca dreptul ei este preferabil si anterior drepturilor paratilor dobandit de la un neproprietar prin cumparare, cu reinscrierea dreptului sau; sa se dispuna obligarea paratilor sa-în predea imobilele contestator deplina proprietate si posesie.
Prin actiunea civila ce a facut obiectul dosarului nr. 4528/2000, solutionata prin sentinta civila 223/S/15.06.2001 a Tribunalului B, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu aceiasi parati sa se constate ca imobilul mai sus identificat a fost preluat abuziv de stat; s-a solicitat rectificarea CF, restabilirea situatiei anterioare prin radierea dreptului de proprietate al Statului R si intabularea dreptului de proprietate al reclamantei; constatarea nulitatii absolute a contracteor de vanzare-cumparare incheiate intre SC si parati si obligarea acestora sa predea reclamantei contestator deplina proprietate si posesie imobilul.
Prin sentinta civila nr. 223/S/15.06.2001 a Tribunalului B, ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 4664/17.12.2002 a Curtii Supreme de Justitie Baf ost respinsa actiunea civila formulata de apelanta reclamanta, iar petitul privind rectificarea cartii funciare a fost respins ca fiind prescris.
Pentru a exista identitate de obiect intre doua actiuni este suficient ca din cuprinsul lor sa rezulte ca scopul final urmarit de reclamant este acelasi în ambele actiuni. Chiar daca în primul litigiu petitele au fost formulate diferit, scopul final urmarit de apelanta reclamanta si prin prezentul litigiu este acelasi, respectiv revendicarea imobilului mai sus descris ori, solutia data de instanta prin hotararea ramasa irevocabila cu privire la acest petit are putere de lucru judecat contestator prezenta actiune.
În ceea ce priveste conditia identitatii partilor, si aceasta este indeplinita intrucat, în primul litigiu a fost chemat în judecata în calitate de parat SC SRL care avea drept de administrare asupra imobilului detinut contestator proprietate de Statul R - parat contestator prezentul litigiu, iar intimata parata din prezentul litigiu, a dobandit aceasta calitate ulterior primului litigiu, prin transmiterea conventionala a unei parti din bunul revendicat.
Sub aspectul cauzei, instanta apreciaza ca, ceea ce intereseaza sub aspectul autoritatii de lucru judecat este cauza raportului juridic a dreptului pus în discutie, iar nu cauza actiunii civile în ansamblul ei. În speta, cauza dreptului constituie cauza ambelor litigii, intre aceleasi parti si cu privire la acelasi obiect.
Apelanta reclamanta a retinut în mod eronat ca în primul litigiu ar fi fost solutionata cauza pe exceptie. Instanta s-a pronuntat pe exceptia prescriptiei dreptului la actiune doar cu privire la petitul privind rectificarea cartii funciare, petit accesoriu în prezentul litigiu, a carei solutionare depindea de petitul principal, respectiv revendicarea.
În ceea ce priveste motivul de apel vizand cuantumul despagubirilor stabilite prin decizia nr. 198/30.07.2003, instanta constata ca în cauza nu a fost formulat un petit în acest sens.
Pentru considerentele mai sus aratate, constatand ca în mod intemeiat, instanta de fond a retinut incidenta dispozitiilor art. 1201 civ. contestator baza art. 296 pr.civ. a respins apelul declarat de reclamanta impotriva sentintei civile nr.8868/26.09.2008 care a fost pastrata.
Potrivit art. 274 alin. 3 pr.civ. instanta a micsorat onorariul aparatorului intimatilor si, constatand ca acesta este nepotrivit de mare fata de complexitatea cauzei si munca depusa de avocat.
În consecinta, vazand ca apelanta reclamanta a cazut contestator pretentii, contestator baza art. 274 pr.civ. a fost obligata sa plateasca intimatilor parati si suma de 1500 lei si respectiv intimatului A - suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenta, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că în speță nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat în baza disp. art. 1201 cod civil întrucât, nu există identitate de părți. În primul proces au stat în judecată în calitate de pârâți Municipiul B, și, iar în prezentul proces Statul Român și Municipiul Se mai arată că nu există nici identitate de obiect, întrucât în primul proces s-a solicitat constatarea preluării fără titlu a imobilului, rectificarea de și constatarea nulității contractelor de înstrăinare către chiriași iar în al doilea se solicită revendicarea imobiliară prin compararea de titluri, fără a se solicita anularea titlurilor intimaților chiriași.
În continuare se mai arată că nu există nici identitate de cauză, pentru că în primul proces temeiul de drept invocat a fost legea 112/1995 iar în prezentul dosar este legea 10/2001, legea 245/2005 și 480 din codul civil.
Mai este criticat și faptul că în ceea ce privește subsidiarul acțiunii prima instanță l-a respins numai în considerente ca nefondat nu și în dispozitiv, iar instanța de apel a respins motivul de apel pe considerentul că nu a formulat un asemenea capăt de cerere.
Examinând decizia atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursul nu este fondat și în consecință va fi respins în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Primele instanțe au reținut în mod corecta starea de fapt și au procedat la aplicarea judicioasă a textelor de lege incidente în cauză.
În ceea ce privește critica legată de faptul că nu există identitate de părți întrucât în cel de-al doilea proces figurează în calitate de pârât Statul Român, reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP B, se reține că, față de temeiul de drept invocat de reclamantă, respectiv legea 10/2001, așa cum a fost modificată ulterior, Statul român este reprezentat de Municipiul B, ca entitate deținătoare, iar această parte, se regăsește atât în primul ciclu procesual cât și în cel de-al doilea.
Faptul că a fost introdus ca parte în proces, Statul Român, prin MFP prin DGFP, în cea de-a doua acțiune, deși scopul și finalitatea urmărită de reclamantă era același ca și în primul dosar, este menit tocmai să atenueze, efectele excepției autorității de lucru judecat.
Referitor la cea de-a doua critică din recurs, relativă la lipsa identității de obiect, se reține că deși în primul ciclu procesual s-a solicitat constatarea preluării fără titlu a imobilului în discuție, și constatarea nulității contractelor de înstrăinare către chiriași, iar în al doilea proces s-a solicitat revendicarea imobilelor prin comparare de titluri, fără anularea titlurilor intimaților chiriași, în realitate este tot a acțiune în revendicare disimulată, urmărindu-se readucerea în patrimoniul reclamantei a imobilului în litigiu.
Indiferent de formularea folosită de reclamantă în promovarea celor două acțiuni, fie că se solicită să se constate că imobilul a fost preluat abuziv de către stat, fie să se constate că reclamanta are calitatea de proprietară asupra imobilului în litigiu, scopul urmărit este același, așa cum s-a menționat mai înainte și prin urmare obiectul celor două acțiuni este identic.
În ceea ce privește identitatea de cauză a acțiunii așa cum se mai susține în cuprinsul criticilor din recurs, instanța reține că nici această critică nu este fondată și în consecință va fi respinsă. Noțiunea de cauză se definește numai prin raportare la cererea de chemare în judecată. Prin cauza acțiunii trebuie înțeles scopul către care se îndreaptă voința celui ce reclamă, scopul care exprimă și caracterizează voința juridică a acestuia de a afirma pretenția sa în justiție, explicat prin împrejurările și motivele speciale ce au determinat reclamanta să acționeze și nu se identifică cu temeiul juridic al cererii. Admițând faptul că nu ar putea opera autoritatea de lucru judecat dacă temeiurile juridice ale acțiunilor sunt diferite, așa cum de altfel a statuat Curtea Constituțională în decizia 149/2003 și decizia 288/2003, în prezenta analiză, primordial este scopul și finalitatea urmărită de reclamantă prin promovarea unor astfel de acțiuni, care așa cum arătat mai sus, este acela al readucerii bunului în patrimoniul său.
Referitor la critica în care se invocă nulitatea sentinței în baza disp. art. 304 pct. 9 din Codul procedură civilă și art. 261 Cod procedură civilă, pentru faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra subsidiarului solicitat prin acțiune, amintind despre acest aspect numai în cuprinsul considerentelor, nici această critică nu este întemeiată.
În sentința civilă nr. 8868/2008 a Judecătoriei Brașov, a fost respinsă acțiunea promovată de reclamantă, iar din modul de redactare al minutei, se înțelege că a fost respinsă în integralitate, nefiind necesar a se menționa expres că se respinge și capătul de cerere subsidiar. Adoptarea unui astfel de punct de vedere a fost motivat de instanță în cuprinsul considerentelor, așa încât nu se poate susține că instanța nu s-a pronunțat asupra acestui capăt de cerere.
În criticile formulate în cadrul apelului cu privire la justețea despăgubirilor, în mod corect instanța de apel a apreciat că nu s-a formulat un astfel de capăt de cerere, întrucât reclamanta nu a contestat decizia nr. 198/2003 prin care au fost acordate despăgubiri reclamantei pentru apartamentele în litigiu. Ori în cadrul prezentului proces, așa cum a fost formulat capătul de cerere subsidiar, respectiv, la obligarea pârâtelor la plata contravalorii apartamentelor la prețul pieții, nu se putea face o analiză, peste decizia nr. 198/2003, emisă de unitatea deținătoare, tocmai cu scopul acordării de despăgubiri. despăgubirilor, precum și reactualizarea creanței, țin de executarea deciziei în discuție, și nu poate fi soluționată pe calea prezentei acțiuni, față de obiectul cererii de chemare în judecată.
Prin urmare, toate criticile din recurs sunt nefondate și în consecință vor fi respinse iar decizia pronunțată în apel va fi menținută ca legală și temeinică.
În baza disp. art. 274 Cod procedură civilă, instanța va dispune obligarea recurentei la plata către intimați a cheltuielilor de judecată, conform justificărilor depuse la dosar.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta, împotriva deciziei civile nr.70/16.03.2009 a Tribunalului Brașov.
Obligă recurenta la plata către intimații și, în cuantum de 2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată și către intimații, și, suma de 4.000 lei cheltuieli de judecată și către intimata, suma de 1.200 lei RON, cheltuieli de judecată, în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.10.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red./23.11.2009
Tehnoredact./04.12.2009/ 14 ex.
Jud. apel,
Jud. fond
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Nicoleta Grigorescu, Cristina
