Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 137/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 137/Ap Dosar nr-
Ședința publică din 13 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat dereclamantul,împotriva sentinței civile nr. 136/S din data de 30 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 9.11.2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea, pentru astăzi, 13.11.2009.
CURTEA:
Asupra apelului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 136/2009 a Tribunalului Brașov, a fost respinsă exceptia de necompetemta materiala a instantei și a fost admisă exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului relativ la petitul de constatare a nulitatii absolute a contractului de concesiune nr.2455/15.06.1995.
A fost admisă exceptia lipsei calitatii procesuale a paratilor Prefectura B, - si -.
A fost respinsă exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive paratei Primaria.
A fost respinsă actiunea formulata si precizata de reclamantul prin reprezentant in contradictoriu cu paratii Prefectura B, -, -, Primaria si.
A fost obligat reclamantul sa plateasca paratului - suma de 595 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
A fost obligat reclamantul sa plateasca paratului - suma de 595 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
A fost respinsă cererea paratului de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecata.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
In ceea ce priveste exceptia de necompetenta materiala a instantei, fata de petitul principal de cerere ce are ca obiect obligarea Primariei sa emita decizie de restituire in natura a imobilului situat in,-, fost-, inscris in CF 870/1944, nr. top 647, teren ce a facut obiectul notificarii nr. 1072/09.11.2005, petit intemeiat pe prevederile Legii nr. 10/2001 cu modificarile aduse prin Legea nr. 247/2005, instanta a apreciat ca raportat la prevederile deciziei nr. IX/20.martie 2006 pronuntata de Inalta C de Casatie si Justitie in recurs in interesul legii, Tribunalul B este competent in prezenta cauza.
Prin dispozitiile deciziei amintite s-a stabilit ca instanța căreia îi revine competența de a soluționa cererile formulate împotriva refuzului persoanei juridice notificate, deținătoare a imobilului, de a emite decizie sau dispoziție motivată de restituire în natură ori de acordare de despăgubiri, potrivit Legii nr. 10/2001, este secția civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială își are sediul persoana juridică respectivă.
Prin urmare, avand in vedere ca notificarea de care se prevaleaza reclamantul a fost adresata Primariei, urmeaza ca Tribunalul B sa fie instanta competenta sa solutioneze cererile intemeiate pe prevederile Legii 10/2001 împotriva refuzului persoanei juridice notificate, deținătoare a imobilului, de a emite decizie sau dispoziție motivată de restituire în natură ori de acordare de despăgubiri, potrivit respectivei legi.
In ceea ce priveste exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Primariei, instanta apreciaza ca aceste exceptii sunt nefondate, prin practica Inaltei Curti de Casatie si Justitie statuandu-se ca aceasta parte poate sta in judecata in calitate de parata in cadrul litigiilor izvorate din aplicarea legii 10/2001.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Prefectura B instanta a constatat ca fata de ultima precizare de actiune formulata in cauza, reclamantul nu are nici o pretentie concreta fata de aceasta parata, astfel incat aceasta nefiind subiect al raportului litigios dedus judecatii nu justifica in cauza calitate procesuala pasiva motiv pentru care exceptia invocata a fost admisa.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor - si - instanta a constatat, de asemenea, ca fata de ultima precizare de actiune formulata in cauza, singurul petit care i-ar putea viza pe acestia este cel referitor la plata de despagubiri pentru solutionarea cu intarziere a cererii de restituire insa acesti doi parati au fost chemati in judecata, asa cum a precizat reclamantul la utlimul termen de judecata, in baza dispozitiilor dreptului comun si nu in baza prevederilor legii contenciosului administrativ pentru a li se anagaja raspunderea ori in calitate de persoane fizice cei doi parati nu au nici un fel de obligatie in legatura cu cererea formulata de reclamant in baza legii 10/2001. Asadar instanta a apreciat ca cei doi parati nefiind subiecti ai raportului litigios dedus judecatii nu justifica in cauza calitate procesuala pasiva, mai ales tinand cont ca incepand cu luna iulie 2008 nu mai detin functii in aparatul Primariei motiv pentru care exceptia invocata a fost admisa.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului relativ la petitul de constatare a nulitatii absolute a contractului de concesiune nr.2455/15.06.1995 instanta a constatat ca aceasta exceptie depinde de modul de solutionare al petitului principal motiv pentru care instanta a procedat la analiza acestuia si apoi a tratat exceptia invocata.
Prin petitul principal reclamantul a solicitat obligarea Primariei sa emita o decizie referitoare la cererea sa de restituire in natura a terenului de 1000 mp situat in,-, fost-, inscris in CF 870/1944, nr. top 647, teren ce a facut obiectul notificarii nr. 1072/09.11.2005.
Instanta a consatat ca prin acesta notificare formulata de reclamant la data de 29.11.2005 prin executor judecatoresc, acesta a solicitat Primariei, in conformitate cu prevederile Legii 247/2005 restituirea in natura a proprietatii sale din.
In aceasta notificare nu se precizeaza de catre reclamant ca cererea de restituire este formulata in baza Legii 10/2001 ci se indica doar Legea nr. 247/2005, solicitandu-se analizarea cererii prin repunerea in termen.
Instanta a mai retinut ca cererea formulata de reclamanta a fost repartizata spre solutionare Comisiei Locale pentru aplicarea legilor fondului funciar, reclamantul fiind inscris pe anexa 23 privind acordarea de despagubiri in echivalent.
In aceste conditii instanta a apreciat ca cererea reclamantului formulata in baza Legii 10/2001 prin care solicita obligarea Primariei sa ii restituie in natura terenul in litigiu nu poate fi admisa.
In primul rand notificarea nu a fost formulata in baza Legii 10/2001 ci doar cu referire la Legea nr. 247/2005 care a modificat mai multe acte normative printre care si cele emise in materia fondului funciar si doar in privinta acestora s-a dispus repunerea in termenul de notificare. Astfel, dispozitiile legale la care probabil face referire notificatorul sunt dispozitiile cuprinse in Titlul VI, art.III din Legea nr.247/2005 care vizeaza modificarea și completarea Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997 si prin care s-a prevazut ca persoanele fizice și persoanele juridice pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite conform prezentei legi, până la data de 30 noiembrie 2005 inclusiv.
Asadar cum in cerere se facea referire la repunerea in termen si se solicita restituirea unui teren cu referire la prevederile Legii 247/2005 apare fireasca trimiterea cererii spre solutionare institutiilor abilitate in temeiul prevederilor legilor fondului funciar.
Pe de alta parte, chiar daca reclamantul ar fi intentionat sa formuleze notificarea in baza Legii 10/2001 aceasta ar fi fost tardiv formulata si in baza acesteia reclamantul nu poate beneficia de restituirea in natura a imobilului in litigiu.
Art. 22 alin 1 din Legea nr. 10/2001 stipulează: " Persoana îndeptățită va notifica în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare prezentei legi, persoana juridică deținătoare solicitând restituirea în natură imobilului ".
Termenul mai sus arătat fost prelungit cu încă 6 luni prin OUG nr. 109/2001 și prin OUG nr.145/2001.
Prin urmare unitatea deținătoare trebuia sesizată în condițiile Legii nr.10/2001, în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare Legii, respectiv de la 14 februarie 2001 și până la 13 februarie 2002.
Legea nu precizează care este natura juridică termenului de 12 luni instituit de dispozițiile legale precitate, dar prevede care este efectul nerespectării lui. În acest sens art. 22 alin 5 din Legea nr. 10/2001 dispune ca nerespectarea termenului de 12 luni pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
În general termenele înlăuntrul cărora titularii își pot exercita anumite drepturi subiective sunt calificate fi de decădere, si se caracterizează prin aceea că nu sunt succeptibile de suspendare sau de întrerupere iar efectul lor constă în stingerea dreptului subiectiv însuși.
Toate termenele prevăzute pentru formularea cererilor de acordare măsurilor reparatorii în condițiile legilor cu un asemenea conținut adoptate până în prezent, au fost ratificate de doctrină și jurisprudență ca fiind termene de decădere, aceeași calificare fiindu- conferită și termenului de 12 luni, instituit de dispozițiile art. 22 alin 1 din Legea nr. 10/2001.
Argumentul esențial rezidă în prevederile art. 22 alin 5, pe care l-am redat anterior și conform căruia, nerespectarea acestui termen atrage pierderea dreptului de solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Întrucât textul de lege menționat nu distinge, decăderea operează indiferent dacă imobilul fost preluat cu sau fără titlu valabil și indiferent dacă, la data intrării în vigoare legii imobilele erau deținute de persoanele juridice obligate la restituirea în natură sau de alte persoane fizice sau juridice, astfel că, sub acest aspect nu prezintă relevență modul în care, imobilul ce formează obiectul de reglementare al Legii nr. 10/2001, trecut în proprietatea statului.
În speță, așa cum s- arătat, reclamantul formulat notificarea la data de 29.11.2005, deci, după expirarea termenului instituit de art. 22 alin. 5 din Lege, astfel că, în raport de dispozițiile acestui text de lege acesta nu mai poate solicita în justiție măsuri reparatorii în condițiile actului normativ menționat.
Pe de alta parte, este de retinut ca Legea nr. 247/2005 nu a operat o repunere in termenul de depunere a notificarilor si nici nu a acordat un nou termen pentru formularea acestora.
Pentru aceste motive instanta a apreciat ca primul petit formulat de reclamant este nefondat astfel că a fost respins.
In ceea ce priveste petitul relativ la constatarea nulitatii absolute a contractului de concesiune nr.2455/15.06.1995 instanta a retinut ca in cazul nulitatilor absolute, acestea pot fi invocate de orice persoana care justifica un interes.
Drept urmare, calitatea procesuală în cazul unei astfel de cereri se confundă cu interesul în promovarea acesteia, reclamantul trebuind să justifice folosul concret practic obținut în urma declarării și susținerii cererii pentru a avea calitatea procesuală activă, respectiv ce efecte asupra reclamantului ar avea admiterea recursului și desființarea actului atacat.
In prezenta cauza instanta a apreciat ca reclamantul nu poate justifica in prezent vreun folos nascut si actual fata de petitul privind constatarea nulitatii absolute a contractului de concesiune intrucat asupra terenului ce face obiectul respectivului contract reclamantul nu are in prezent nici un drept si pentru motivele anterior expuse nu justifica nici speranta ca acest teren sa ii fie in viitor restituit in baza prevederilor Legii 10/2001.
Pentru aceste motive instanta a respins acest petit ca urmare a admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale active.
In cea ce priveste restul petitlor formulate având in vedere caracterul subsecvent al acestora instanta l-a respins ca urmare a solutiei date petitelor anterior analizate.
Pentru aceste motive actiunea formulata a fost respinsa.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat apel d e apelantul criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de apel se arată că sentința este nelegală pentru că în mod ilegal și abuziv, persoanele care dețin funcții de conducere în Primăria au împărțit proprietăți care nu le-au aparținut, și nu au dat curs soluționării notificării pe care a depus-i apelantul.
În continuare apelantul critică modul de soluționare al excepției lipsei calității procesual pasive a Prefecturii B, întrucât această parte a fost introdusă în proces pentru a-i fi opozabilă sentința nu să o execute, și de asemenea mai este criticat și modul de soluționare al celorlalte excepții.
Sunt subliniate în continuare o serie de aprecieri personale cu privire la fosta conducere a Primăriei, care ar fi săvârșit o serie de ilegalități cu privire la terenurile din împrejurimile terenului ce a aparținut apelantului, inclusiv cu terenurile forestiere.
Mai este criticat și modul în care s-a efectuat concesiunea terenului respectiv, arătându-se că în mod ilegal, acel teren a fost vândut de Primăria pe o perioadă de 99 de ani.
Pe parcursul derulării procesului, în apel s-a formulat de către intervenienta, cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat să fie respinsă acțiunea reclamantului.
În motivarea cererii de intervenție se arată că în timpul căsătoriei cu pârâtul, a dobândit prin concesiune, terenul ce face obiectul contractului nr. 2455/1995 încheiat cu Orașul, precum și construcția edificată pe acesta pe care îl revendică reclamantul.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că apelul nu este întemeiat și în consecință în baza disp. art. 296 va fi respins și sentința primei instanțe va fi păstrată ca legală și temeinică pentru următoarele considerente:
Referitor la modul de soluționare al excepțiilor invocate, instanța de fond a reținut în mod corect starea de fapt, și a dat o soluționare judicioasă problemelor de drept puse în discuție. Calitatea procesual pasivă a pârâtei Prefectura B, nu poate fi privită prin prisma opozabilității sentinței față de această parte. Pentru a sta într-un proces în calitate de pârât, prin acțiunea principală, reclamantul trebuie să-și valorifice un drept subiectiv, ce urmează a fi ocrotit prin prisma unei norme juridice, drept, care a fost încălcat sau nesocotit de parte potrivnică. Ori, în speță în mod corect instanța de fond, a arătat că pretențiile formulate de reclamant, așa cum au fost precizate ulterior, nu vizează în concret nici o obligație în sarcina acestei pârâte, nefiind încălcat de această pârâtă dreptul subiectiv dedus judecății. Prin urmare această critică din apel nu poate fi primită și în consecință va fi respinsă.
Celelalte excepții invocate cu ocazia judecării în fond a cauzei, au fost soluționate în mod corect, iar în lipsa unor critici concrete asupra modului greșit în care se afirmă că au fost soluționate, instanța urmează a respinge și această critică.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut că notificarea reclamantului prin care s-a solicitat restituirea în natură a terenului de 1000. situat în,-, înscris în CF 870/1944 sub nr. top. 647, fost trimisă la Comisia Locală pentru aplicarea legii fondului funciar, iar față de temeiul de drept invocat de parte, în mod corect instanța de fond a respins acțiunea.
Față de aceste considerente cererea de intervenția în interes propriu formulată de intervenienta, este întemeiată, fiind dovedit cu înscrisurile depuse la dosar faptul că deține în concesiune, terenul în litigiu, în baza contractului de concesiune nr. 2455/1995 încheiat cu Primăria.
Pentru toate aceste considerente instanța apreciază că apelul nu este întemeiat și în consecință va fi respins și sentința primei instanțe menținută ca legală și temeinică, urmând ca în baza disp. art.274 să fie obligat apelantul la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de pârâți.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta.
Respinge apelul declarat de apelantul, împotriva sentinței civile nr.136/2009 a Tribunalului Brașov pe care o păstrează.
Obligă apelantul la plata cheltuielilor de judecată către intimații și - câte 595 lei pentru fiecare și către suma de 1.000 lei.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.11.2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Red./02.12.2009
Tehnoredact./04.12.2009/ 9 ex.
Jud. fond
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Daniel Marius Cosma
