Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1246/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 1246/2008 -
Ședința publică din 16 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Pantea Viorel judecător
- R - - JUDECĂTOR 2: Roman Florica
- - - - JUDECĂTOR 3: Bocșe Elena
- - - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor civile declarate de pârâții, domiciliați în O,-, județul B și respectiv de reclamanții domiciliat în O,-, județul B, G domiciliat în O,-, județul B, - domiciliată în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimatele pârâte COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 și COMISIA JUDEȚEANĂ B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991, împotriva deciziei civile nr. 710 din 13 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost schimbată în parte sentința civilă nr. 2632 din 23 aprilie 2004 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 4765/2001, având ca obiect: revendicare imobiliară.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 2 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la 9 septembrie 2008, respectiv 16 septembrie 2008.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 2632 din 23 aprilie 2004 pronunțată în dosar nr. 4765/2001, Judecătoria Oradeaa admis acțiunea principală formulată de reclamantul și continuată de către moștenitorii săi, G și, în contradictoriu cu pârâta; a constatat că imobilele situate în O,-, județul B, înscrise în nr. 7790 O, cu nr. top. 9633/1 și nr. 15416 O, cu nr. top. 9633/2 reprezintă proprietatea exclusivă a reclamantului inițial; a dispus radierea din nr. 7790 O, de sub B 13 și din nr. 15416 O, de sub B 2 numitei și înscrierea în cele două funciare a dreptului de proprietate al reclamantului ca bun propriu; a admis în parte cererea reconvențională formulată și completată de pârâta - reclamantă reconvențională în contradictoriu cu reclamantul - pârât reconvențional, calitate transmisă moștenitorilor, G și, și a constatat calitatea de moștenitoare a pârâtei - reclamantă reconvențională după defuncta, decedată la 24 aprilie 1996, în calitate de fiică; a respins celelalte capete de cerere din cererea reconvențională; a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții și; a obligat pârâta - reclamantă reconvențională și intervenientul să plătească moștenitorilor reclamantului suma de 11.000.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că imobilul în litigiu, situat în O,-, constituie proprietatea lui G și soția, întabularea dreptului de proprietate asupra casei făcându-se în anul 1972, iar asupra locului de casă s-a făcut în anul 1967.
A mai reținut că sub durata căsătoriei reclamantului (decedat pe parcursul procesului) cu prima sa soție, aceștia au construit în anul 1943 o casă de locuit din cărămidă cu dependințe, iar conform declarațiilor martorilor audiați în cauză, din banii obținuți din vânzarea acestei case edificate anterior căsătoriei reclamantului cu cea de-a doua soție -, s-a cumpărat atât terenul pe care este edificată casa din O,-, cât și materialele de construcție, achitându-se toate costurile necesare edificării acestei din urmă construcții.
Față de această situație instanța, în temeiul art. 31 lit. f Codul familiei, a constatat că imobilele situate în O,-, constituie bunul propriu al reclamantului inițial.
În ceea ce privește suprafața de 10 hectare teren înscris în Titlul de proprietate nr. 309/1994, a reținut că reclamanta reconvențională nu a probat că această suprafață de teren ar fi aparținut defunctei sau antecesorilor săi, întrucât din registrul agricol pentru perioada anilor 1948 - 1951 reiese că reclamantul inițial a figurat cu peste 15 hectare teren încă înainte de căsătoria sa cu mama pârâtei.
Sub acest aspect a mai constatat că defuncta nu a formulat personal cerere de reconstituire a dreptului de proprietate.
Referitor la cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienți, a constatat pe baza declarațiilor martorilor și a înscrisurilor indicate, că investițiile din cerere au fost efectuate de către reclamantul inițial din bani rezultați în urma vânzării imobilului situat în Sânicolaul Român.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel în termen legal, atât pârâta reclamantă reconvențională cât și intervenientul, solicitând schimbarea sentinței civile atacate în sensul admiterii acțiunii reconvenționale formulate de, a respingerii acțiunii principale a reclamantului, însușită de intimați, și admiterii cererii de intervenție formulată de, așa cum a fost formulată și precizată, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 710 din 13 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, s-a admis apelul și a fost schimbată în parte sentința primei instanțe în sensul că s-a admis în parte acțiunea principală formulată de reclamantul și continuată de moștenitorii săi; s-a admis în parte cererea de intervenție în nume propriu formulată de; s-a constatat că în urma decesului defunctei, la data de 24 aprilie 1996, rămas masa succesorală compusă din cota de 1/2 parte din imobilul înscris în nr. 15416 O cu nr. top. 9633/2 și cota de 1/2 parte din dreptul de folosință asupra locului de veci în suprafață de 2,60 mp. situat în cimitirul municipal, parcela 24, rândul 27, locul 7, din care reclamantei reconvenționale în calitate de fiică îi revine cota de 3/4 părți, iar soțului supraviețuitor, cota de 1/4 părți; s-a constatat că reclamanta reconvențională și intervenientul au efectuat la imobilul situat în O,-, investiții constând în montarea parchetului și montarea sobelor de teracotă; s-a înlăturat dispoziția referitoare la constatarea calității de proprietar exclusiv a reclamantului asupra imobilului cu nr. top. 9633/2 înscris în nr. 15416 O și radierea înscrierii de sub B 2 din această coală funciară și au fost menținute restul dispozițiilor hotărârii atacate. Intimații, G și au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.216,30 RON, în favoarea apelanților.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
În mod greșit și în dezacord cu probele administrate a constatat prima instanță că imobilul cuprins în nr. 15416 O cu nr. top. 9633/2, în natură loc de casă în suprafață de 500 mp. reprezintă proprietatea exclusivă a reclamantului inițial, cumpărat din bani împrumutați de la fratele său.
Astfel, din actele dosarului, instanța reține că în vederea edificării casei situate în O,-, defunctul împreună cu cea de-a doua soție, au cumpărat terenul în suprafață de 500 mp. înscris pe top. 9633/2 O, de la vânzătoarea, cu titlu de bun comun, întabulându-și dreptul de proprietate ca atare în cartea funciară în baza contractului autentificat sub nr. 5970/1967 de către notariatul de Stat Regional.
La data achiziționării parcelei de 500 mp. înscrisă pe top. 9633/2 O, reclamantul mai avea în proprietate o casă situată în localitatea Sânicolaul Român, casă edificată împreună cu prima sa soție,. Conform declarațiilor martorilor, G și G, reclamantul a vândut casa situată în Sânicolaul Român în anul 1951 și din banii obținuți a cumpărat teren și a edificat casa din O,-.
Având în vedere faptul că parcela de teren identificată cu nr. top. 9633/2 Oaf ost cumpărată de cei doi soți cu patru ani înainte de a se vinde casa din Sânicolaul Român, iar în speță nu s-a făcut cu nici o probă dovada susținerilor reclamantului referitoare la faptul că terenul sus arătat ar fi fost cumpărat din bani împrumutați de la fratele său și ulterior restituiți din prețul obținut din vânzarea casei din Sânicolaul Român, instanța de apel a apreciat că acest imobil reprezintă bun comun al soților și, dobândit de către aceștia sub durata căsătoriei.
Față de cele reținute mai sus, se constată că 1/2 parte din imobilul reprezentând loc de casă în suprafață de 500 mp. înscris sub nr. top. 9633/2 O, în virtutea contractului autentic încheiat de părți în anul 1967, face parte din masa succesorală rămasă în urma defunctei, decedată la 24 aprilie 1996, din care reclamantei reconvenționale îi revine cota de 3/4 părți în conformitate cu dispozițiile art. 669 cod civil coroborat cu dispozițiile art. 1 din Legea 319/1994, în calitate de fiică a defunctei, astfel cum a solicitat aceasta prin acțiunea reconvențională formulată (fila 16), prin care a recunoscut și îndreptățirea pârâtului reconvențional de a dobândi cota de 1/4 parte în calitate de soț supraviețuitor.
Este de precizat și faptul că stabilind cota ce-i revine reclamantei reconvenționale din masa succesorală rămasă în urma mamei sale ca fiind de 3/4 parte conform cererii reconvenționale formulate de ea însăși, apelantei nu i se creează în propria cale de atac o situație mai grea, deoarece prima instanță stabilind calitatea de succesor legal al numitei, nu a specificat și cota ce-i revine acesteia din masa succesorală rămasă în urma defunctei, omițând să analizeze acest aspect în raport de cererea cu care a fost investită și recunoașterile părților.
Cererea reclamantei reconvenționale de a se include în masa succesorală rămasă în urma defunctei, a terenului în suprafață de 500 mp. înscris pe parcela cu nr. top. 9633/1 din nr. 7790 O și a casei edificată pe această parcelă, se apreciază a fi nefondată, întrucât din probele administrate în cauză se reține că aceste imobile au fost dobândite de reclamantul prin contribuția sa exclusivă, răsturnându-se astfel prezumția comunității de bunuri.
Relevante sub acest aspect, sunt declarațiile martorilor direcți, G și G, care au arătat că reclamantul împreună cu prima sa soție au construit prin anii 1950, o casă mare, din cărămidă, în Sânicolaul Român, casă ce a fost vândută în anul 1971 cumpărătorului G, iar din prețul obținut reclamantul a cumpărat locul de casă și a edificat construcția situată în O,-.
Pentru vânzarea casei din Sânicolaul Român, inițial s-a încheiat un act sub semnătură privată, iar contractul de vânzare - cumpărare autentic a fost perfectat în anul 1972, însă prețul de vânzare a fost achitat în acest interval în mai multe rate, în raport de solicitările reclamantului, dovedindu-se cu certitudine că atât terenul cât și costurile legate de edificarea casei din O care a început în anul 1971 și s-a finalizat în anul 1972 au fost achitate de reclamant din prețul plătit de martorul G - cumpărătorul imobilului din Sânicolaul Român.
Din extrasele de carte funciară nr. 7790 O și nr. 15416 O, rezultă că cele două parcele de teren de câte 500 mp. au fost cumpărate de reclamant la două date diferite, top. 9633/1 în 1972 și top. 9633/2 în 1967, coroborate cu declarațiile martorilor sus indicați, care au relatat că și terenul a fost achitat de reclamant din prețul obținut din vânzarea casei din Sânicolaul Român, instanța a concluzionat că parcela cu nr. top. 9633/1 O cu privire la care părțile și-au înscris dreptul de proprietate în cartea funciară în anul 1972, fost dobândită de reclamant prin contribuția sa exclusivă, astfel că această suprafață de teren nu poate fi inclusă în masa succesorală rămasă în urma defunctei.
În ceea ce privește dreptul de folosință asupra locului de veci situat în cimitirul municipal, parcela 24, rândul 7, locul 7, instanța a constatat că pentru acest teren, sub durata căsătoriei, în anul 1982 reclamantul a încheiat un contract de concesiune pentru suprafața de 6,24 mp. cu Regia Autonomă de Piețe și Agrement - Magazin. Or, având în vedere practica judiciară în materie, instanța de apel a apreciat că dreptul de folosință în cotă de 1/2 parte asupra locului de veci, rezultat din contractul de concesiune încheiat de reclamant sub durata căsătoriei, cu privire la diferența de teren de 2,60 mp. face parte din masa succesorală rămasă în urma defunctei.
Se apreciază nefondată cererea apelanților referitoare la constatarea nulității titlului de proprietate nr. 309/1994 emis în favoarea lui G și includerea suprafeței de 10 hectare teren în masa succesorală rămasă în urma defunctei, deoarece suprafața de teren inclusă în titlul de proprietate atacat a aparținut familiei reclamantului, care a figurat cu această suprafață de teren în Registrul Agricol al satului Sânicolaul Român din 1947 - 1951. deci anterior căsătoriei acestuia cu defuncta. În ceea ce privește terenul ce a aparținut defunctului, se constată că potrivit certificatului de moștenitor nr. 310/5 martie 1991 emis de Notariatul de Stat al Județului B, este străină de moștenirea rămasă în urma acestuia, conform art. 700 Cod civil.
Or, câtă vreme antecesoarea reclamantei reconvenționale nu a înțeles să atace certificatul de moștenitor sus arătată, sau să formuleze cerere de reconstituire în baza Legea 18/1991 pentru terenul ce a aparținut defunctului, se apreciază nefondată solicitarea apelantei de a se include acest teren în masa succesorală rămasă în urma mamei sale.
Se apreciază însă fondat apelul formulat de intervenientul și reclamanta reconvențională, în ceea ce privește constatarea că cei doi apelanți au efectuat investiții la imobilul situat în O-, constând în montarea parchetului și a sobelor de teracotă, deoarece s-a dovedit cu chitanțele nr. -/10 octombrie 1973 și 11422/30 octombrie 1974, factura nr. 695/31 octombrie 1974 și procesul verbal de recepție din 30 octombrie 1974, că aceste lucrări au fost comandate și achitate de către intervenientul apelant.
Cererea apelanților de a se reține că ar fi efectuat la imobilul în litigiu investiții constând în introducerea apei curente și canalizare, construire de garaj, cotețe și cămări de lemne, fundații din beton armat, pardoseli din beton, zidărie, tencuieli, trotuar și candelabre, întrucât declarațiile martorilor și, referitor la aceste investiții, nu numai că nu au fost aspecte constatate în mod nemijlocit de către martori și nu se coroborează cu alte probe din dosar, dar sunt infirmate de depozițiile martorilor direcți și G, care au arătat că în anul 1972, anterior căsătoriei soților, toate aceste investiții erau deja efectuate la imobil, este apreciată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs atât reclamanții, cât și pârâții.
Reclamanții principali au solicitat schimbarea deciziei în sensul respingerii apelului declarat de pârâții și și menținerii în tot a sentinței instanței de fond.
În motivarea recursului s-a susținut că instanța de apel greșit a introdus în masa bunurilor comune suprafața de 500 mp. teren intravilan, care a fost cumpărată în anul 1967 sub durata căsătoriei lui G senior cu, omițându-se a se reține că singurul care realiza venituri era G, nefiind încadrată în muncă.
Și cu privire la dreptul de folosință asupra locului de veci decizia este greșită, contractul de concesiune s-a încheiat în considerarea persoanei reclamantului inițial G, iar din probele administrate rezultă că lucrările efectuate la cavou au fost efectuate de reclamantul.
Asupra investițiilor efectuate de apelanți la casa situată pe str. -, instanța de apel greșit nu a înlăturat proba cu înscrisurile depuse de apelanți, acestea neavând dată certă, și nu poartă ștampila ori semnătura vreunei instituții.
Din probele administrate rezultă că lucrările efectuate au fost finalizate în anul 1972, apelanții s-au căsătorit abia în anul 1973, și s-au mutat în imobil.
Reclamanții reconvenționali și au solicitat schimbarea hotărârilor în sensul admiterii în întregime a acțiunii reconvenționale formulată de, admiterea cererii de intervenție formulată de și respingerea în întregime a acțiunii principale.
În motivarea recursului s-a susținut că din masa succesorală rămasă după defuncta face parte și imobilul situat în O,- - casă și teren - precum și suprafața de 10 hectare teren, ce a fost greșit reconstituit în baza Legii nr. 18/1991 doar în favoarea lui
De asemenea, s-a mai solicitat a se constata că reclamanta reconvențională și intervenientul au făcut și alte investiții la imobilul de pe str. -, precum și faptul că două locuri din cavoul familiei sunt ale recurenților, aspect omis de instanțe.
Au motivat recurenții că suprafața de 10 hectare teren, reconstituit în baza Legii nr. 18/1991, a aparținut lui, față de care este străină de moștenirea acestuia, în fapt, prin titlurile de proprietate obținute, reclamanții principali au înlăturat de la moștenire toți succesibilii familiei, însușindu-și terenurile deținute de aceștia.
În concluzie, în mod greșit s-a emis titlu de proprietate în favoarea lui G, inclusiv asupra terenurilor pe care le-a deținut, mama recurentei.
Cu privire la imobilul înscris în nr. 7790 O, situat pe str. -, în mod greșit acesta a fost exclus din masa bunurilor comune, neavându-se în vedere contribuția defunctei la edificarea casei și la întreținerea gospodăriei comune.
Și cu privire la investițiile efectuate de recurenți la casa de pe str. - se impune modificarea hotărârii în sensul de a se reține o contribuție majoră a acestora la finisarea imobilului, conformă cu probele administrate în cauză.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată că aceasta este în parte nelegală, pentru următoarele considerente:
Sunt fondate în parte criticile invocate de reclamanta reconvențională și intervenient.
Cu privire la casa situată pe-, în mod greșit instanțele au exclus-o din comunitatea de bunuri a defunctei cu defunctul.
În fapt, reclamantul a fost căsătorit cu defuncta din anul 1955 și până la decesul acesteia, în anul 1996.
Este adevărat că reclamantul inițial, a vândut un imobil situat în Sânicolaul Român, dobândit de acesta sub durata unei căsătorii anterioare. Astfel, potrivit depoziției martorului G, casa din Sânicolaul Român a fost vândută acestuia de către reclamantul în anul 1971, ultima din preț s-a achitat în anul 1972, dată la care reclamantul și defuncta erau căsătoriți de aproape 20 de ani și aveau în întreținere patru copii minori.
Chiar dacă suma obținută de reclamant a fost investită în cumpărarea terenului și edificarea casei de pe str. -, masa comunitară se apreciază global, și nu poate fi înlăturată contribuția defunctei la edificarea construcției, aspect ce rezultă din declarațiile de martor, la întreținerea gospodăriei și la creșterea celor patru copii minori rezultați din căsătoriile anterioare ale părților.
Prin urmare, nu se poate reține că în situația imobilului de pe str. - ar fi vorba de o subrogație reală, în înțelesul art. 31 lit. f din Codul familiei.
Esențial este că atât imobilul de pe str. -, înscris în nr. 7790 O, cât și imobilul reținut de instanța de apel ca făcând parte din masa de împărțit, înscris în nr. 15416 O, au fost dobândite sub durata căsătoriei defunctei cu reclamantul, cu contribuția comună a acestora, în părțile egale, conform art. 30 Codul familiei.
Cu privire la locul de veci în suprafață de 2,60 mp. situat în Cimitirul Municipal O, în mod corect a reținut Tribunalul Bihor că acesta a fost concesionat sub durata căsătoriei, în anul 1982, astfel că, în masa succesorală după defuncta, se cuprinde cota aferentă dreptului de folosință al acesteia, de 1/2 parte, intervenientul și reclamanta reconvențională nefăcând dovada că o parte a acestui loc de veci este bun propriu al lor, așa cum s-a solicitat prin cererea de recurs.
Și cu privire la investițiile efectuate la casa de pe str. -, Tribunalul Bihora pronunțat o soluție legală, întemeiată pe înscrisurile depuse la dosar, care sunt valabile, conținutul acestora nefiind înlăturat de probele depuse de reclamanții principali.
Tribunalul a reținut că intervenientul și reclamanta reconvențională au efectuat doar o parte din investițiile solicitate, înlăturând depozițiile unor martori în mod corect, acestea necoroborându-se cu alte probe, fiind chiar contrare depozițiilor martorilor propuși de reclamanții principali. Prin urmare, instanța de apel a înlăturat aceste depoziții contradictorii și a reținut că apelanții au efectuat doar investițiile pe care le-au probat cu înscrisurile depuse la dosar.
Terenul de 10 hectare, corect a fost reconstituit în baza Legii nr. 18/1991 reclamantului și succesorilor acestuia, reclamantul a fost singurul care a formulat cerere în baza legii speciale, acesta a figurat în registrul agricol cu suprafețele respective, iar în ce privește moștenirea defunctului, defuncta este străină de aceasta, conform art. 700 Cod civil, constatări făcute prin certificatul de moștenitor nr. 310/1991 eliberat de Notariatul de Stat Județean
De asemenea, recurenta nu a făcut dovada că parte din terenurile incluse în titlurile de proprietate contestate au aparținut defunctei sale mame, cu titlu de moștenire, nu au fost identificate aceste terenuri și nu s-a făcut dovada proprietății acestora.
În concluzie, în mod corect instanțele au respins acest capăt de cerere din acțiunea reconvențională.
În ce privește recursul reclamanților principali, acesta apare ca nefondat, din masa succesorală a defunctei nu poate fi exclus imobilul înscris în nr. 15416 O, acesta a fost cumpărat în anul 1967, sub durata căsătoriei defunctei cu, senior, împrejurarea că doar acesta realiza venituri neavând relevanță față de regimul juridic al comunității de bunuri, așa cum este el reglementat de dreptul familiei.
Sunt neprobate susținerile recurenților, privind contribuția acestora la edificarea cavoului din Cimitirul Municipal O, contractul de concesiune fiind încheiat sub durata căsătoriei defuncților, doar ei fiind beneficiarii acestuia.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 cu referire la art. 316 și 296 Cod procedură civilă, se va admite recursul declarat de reclamanta reconvențională și inervenient și se va schimba în parte decizia instanței de apel, numai în sensul includerii în masa succesorală a defunctei, și a imobilului înscris în nr. 7790 O, casă și teren, situat în O,-.
Față de cele de mai sus și în temeiul acelorași texte legale, recursul reclamanților principali urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil introdus de pârâții reclamanți reconvenționali și împotriva deciziei civile nr. 710 din 13 iulie 2007 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în parte în sensul că:
Constată că în masa succesorală rămasă după defuncta, decedată la 24 aprilie 1996, se include și cota de 1/2 parte din imobilul înscris în nr. 7790 O, având nr. top. 9633/1, în natură casă și teren de 500 mp. situate în O,-.
Menține restul dispozițiilor deciziei.
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de reclamanții pârâți reconvenționali, G și -.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 septembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - R - - - - -
red.R
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
2 ex./25.09.2008.
Președinte:Pantea ViorelJudecători:Pantea Viorel, Roman Florica, Bocșe Elena
