Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 125/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 125
Ședința publică din 21 aprilie 2008
PREȘEDINTE: Veronica Grozescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Paula Brotac
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de reclamanta, domiciliată în B, sector 6,-,.522,.2,.3,. 49, împotriva sentinței civile nr. 1227 din 28 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații pârâți, domiciliat în B, sector 6,-, -.125, domiciliată în B,-, -. 125, sector 6, domiciliat în C,-, -.3,.A,.1,. 7 jud. C, domiciliată în B, sector 6,-,.3,.18, și, domiciliați în B,-,.8,.1,. 38, SC BANK cu sediul în B, sector 4, Calea, nr. 278,.68, parter, și SC SRL cu sediul în B, sector 6,-, -. 125.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: apelanta reclamantă reprezentată de avocat din Baroul București în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 15 dosar, intimații pârâți personal și asistat de avocat din Baroul București în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila 16 dosar, reprezentați de același avocat, intimata pârâtă SC SRL B prin administrator, lipsind intimații pârâți, SC BANK.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin serviciul registratură al instanței intimata-pârâtă SC Bank a depus la dosar întâmpinare.
Apărătorul intimaților-pârâți, avocat depune la dosar un exemplar al tranzacției între părți neîncheiată și arată că acestea nu au ajuns la nici o înțelegere în ceea ce privește încheierea pe cale amiabilă a litigiului.
Avocat, pentru apelanta- reclamantă, solicită suplimentarea în cauză a probatoriului cu administrarea interogatoriului intimaților-pârâți.
Avocat pentru intimații-pârâți, având cuvântul cu privire la cererea formulată de apărătorul apelantei-reclamante de suplimentare a probatoriului cu administrarea interogatoriului, arată că aceștia nu se pot prezenta în instanță, fiind persoane în vârstă și bolnave și solicită respingerea acesteia ca neîntemeiată.
Curtea, având în vedere cererea formulată de apărătorul apelantei-reclamante, avocat, de completare a probatoriului cu administrarea interogatoriului, apreciază că în speță această probă a fost încuviințată prin încheierea
de ședință pronunțată de Judecătoria Sinaia la data de 26.06.2006 în dosarul nr.1059/2006 (fila 154 dosar fond) și, în baza disp.art.295 Cod pr.civilă, o respinge ca neîntemeiată.
Părțile, având pe rând cuvântul prin apărători, arată că alte cereri nu mai au de formulat și solicită cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarațiile părților prin apărători, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru apelanta-reclamantă, arată că sentința instanței de fond este netemeinică și nelegală, dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale.
Apreciază că în mod greșit reclamanta a fost obligată să achite în totalitate taxa judiciară de timbru și consideră că aceasta trebuia să achite numai din valoarea acesteia, având în vedere că îi revine cota de 50% din imobile și nu de 100%.
Mai arată că, deși a solicitat instanței de fond constatarea nulității absolute a patru contracte de vânzare-cumpărare, în mod greșit i-a fost respinsă ca neîntemeiată această cerere, deși a prezentat suficiente dovezi cu privire la conivența părților și crearea voită a stării de insolvabilitate a pârâtului, pentru păstrarea imobilelor respective.
Solicită admiterea apelului, anularea sentinței civile nr. 1227 din 28 septembrie 2007 Tribunalului Prahova și admiterea acțiunii reclamantei, așa cum a fost modificată și completată.
Avocat având cuvântul pentru intimații-pârâți apreciază că obligarea apelantei-reclamante la plata taxei judiciare de timbru a fost corect dispusă de către instanța de fond.
În ceea ce privește solicitarea apelantei de constatare a nulității absolute a contractelor de vânzare-cumpărare, arată că acestea au fost încheiate cu respectarea tuturor dispozițiilor legale, iar în situația în care aceasta considera că a fost prejudiciată trebuia să solicite constatarea nulității absolute a actelor juridice încheiate anterior semnării acestor contracte.
Precizează că, între apelanta-reclamantă și societatea SC SRL nu există nici o relație patrimonială sau de altă natură.
Solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 1227 din 28 septembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Prahova.
Cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliber ând asupra apelului civil de față, curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sinaia sub nr. 1059/2006, reclamanta a chemat în judecată și personal la interogatoriu pe pârâții, și, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 866/6.04.2005, 2083/28.06.2005 și 835/1.04.2005.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că a fost căsătorită cu pârâtul, că în anul 2005 s-a dispus desfacerea căsătoriei acestora și că 1-a împuternicit pe fostul soț să vândă imobilele situate în, Zona, lot nr. 33, jud. P, nr. cadastral provizoriu 234/C1 și respectiv cel situat în, Zona, jud. P lot 32, având număr cadastral provizoriu 233/CI, sens în care i-a dat acestuia procură, urmând ca prețul ce va fi încasat să fie cel mai avantajos pentru ea, reclamanta, căreia urma să-i revină 50% din contravaloarea imobilelor.
A mai precizat reclamanta, că pârâtul, cu rea credință și cu încercarea clară de a frauda atât legea, cât și drepturile sale, a înțeles sa vândă imobilele unor prieteni de familie,care, în mod evident, nu au plătit nici o sumă de bani cu titlul de preț al vânzării și, mai mult decât atât, cumpărătorii, 1a rândul lor, au înstrăinat bunurile respective către terțe persoane în aceleași condiții, respectiv fără plata prețului.
A mai menționat reclamanta că primul imobil a fost înstrăinat către pârâta - pârâtului, iar cel de-al doilea imobil a fost vândut mamei pârâtului, cu mențiunea că pârâții și soții sunt doar persoane interpuse în operațiunea frauduloasă prin care pârâtul a transferat proprietatea celor două imobile rudelor sale cu scopul clar de a păstra controlul asupra acestora.
Totodată, reclamanta a mai învederat că procurile acordate nu cuprind nici o referire cu privire la concesiune, dreptul de folosință al imobilului - teren, fiind un bun comun potrivit art. 30.fam. astfel încât fiind vorba de un atribut al dreptului de proprietate nu putea fi vândut în lipsa unui consimțământ expres al reclamantei.
În final, reclamanta a mai arătat că mandatarul său nu a vândut imobilele la cel mai avantajos preț și nu i-a remis suma de bani ce reprezintă 50 % din prețul contractelor de vânzare cumpărare și, mai mult decât atât, cu ajutorul celorlalți pârâți a scos bunurile din patrimoniul părților (al foștilor soți) transferându-le în patrimoniul rudelor sale, fapt care a condus la crearea unei stări de insolvabilitate patrimonială.
La termenul de judecată din 26.09.2006, reclamanta a depus o cerere completatoare și modificatoare a acțiunii, arătând că pricina urmează a se soluționa și în contradictoriu cu, SC Bank - Sucursala T și SC SRL, motivat de faptul că prima persoană indicată, care este mama pârâtului, a adus imobilul situat în Zona lot 32, jud. P ca aport la capitalul social al SC SRL, devenind astfel acționar majoritar (99,99 %), imobilul fiind evaluat la acel moment la suma de 584.000 RON, ceea ce înseamnă o valoare de trei ori mai mare decât prețul stipulat în contractul de vânzare cumpărare.
Prin aceeași cerere, reclamanta a solicitat să se constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3455/28.12.2005 încheiat între pârâta în calitate de cumpărătoare și pârâții și în calitate de vânzători, contract ce a avut ca obiect imobilul - construcție situat în, Zona, lot 32, jud. P, precum și a contractului de ipotecă încheiat între SC SRL și SC Bank - Sucursala T, având ca obiect imobilul arătat.
La același termen Judecătoria Sinaiaa dispus introducerea în cauză în calitate de pârâți a numiților, SC Bank B și SC
SRL, punând în vedere reclamantei să completeze taxa judiciară de timbru conform Legii nr.146/1997.
În raport de susținerile reclamantei, pârâta SC Bank SA prin Sucursala T (fostă ) a formulat, în baza dispozițiilor art. 115 -118.pr.civ. întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
La rândul lor și pârâții și au formulat, în baza acelorași texte de lege, întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că în cel mai bun caz reclamanta este titulara unui drept de creanță în raport cu pârâtul pentru suma încasată cu titlul de preț și, prin urmare, această situație nu poate fundamenta calitatea procesuală activă a reclamantei, cu atât mai mult cu cât în cauză nu sunt incidente nici motivele de nulitate absolută prevăzute de lege.
Pe fondul cauzei, pârâții au arătat că prețul achitat pârâtului este unul real și sincer, cu o valoare mare, care reflectă fidel valoarea imobilului la data achiziționării și în starea în care acesta se afla în acel moment, prețul încadrându-se între limitele valorilor minime și maxime de tranzacționare a imobilelor.
La termenul de judecată din 17.10.2006 și pârâtul a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, arătând că, în procura autentică ce i-a fost acordată, reclamanta nu a menționat un preț anume sau un preț sub care nu ar fi putut înstrăina imobilele, aceasta în condițiile în care acțiunea introductivă nu are și un capăt de cerere privind partajarea bunurilor comune și/sau restituirea vreunei sume de bani din prețul încasat.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că împreună cu reclamanta au hotărât să-și dea reciproc mandat pentru înstrăinarea imobilelor dobândite în timpul căsătoriei, respectiv vânzarea apartamentului (domiciliul comun) de către reclamantă și vânzarea celor două imobile de acesta, oricui ar crede părțile de cuviință, urmând ca fiecare dintre foștii soți să păstreze prețul obținut din vânzarea bunurilor respective.
A mai învederat pârâtul că este de acord să restituie reclamantei cota parte din prețul încasat de acesta, iar în considerarea relației frumoase care a existat între părți nu dorește restituirea a 50 % din prețul pe care reclamanta 1-a încasat cu titlul de contravaloare a apartamentului.
Și pârâtul a formulat la același termen de judecată întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, motivat de faptul că efectul constatării nulității absolute a contractelor de vânzare cumpărare ar consta în repunerea părților în situația anterioară, ceea ce înseamnă că acestea vor fi obligate la returnarea prestațiilor care au fost deja efectuate, precum și a sumelor de bani plătite cu titlu de preț.
A mai învederat pârâtul că acțiunea formulată de reclamantă are un caracter evident patrimonial, evaluabil în bani, context în care se impune timbrarea la valoare a acțiunii.
Prin aceeași întâmpinare, pârâtul a invocat și excepția lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, întrucât aceasta invocă un interes personal patrimonial care nu poate face obiectul unei cereri în constatarea nulității absolute, ci a uneia de constare a nulității relative, nulitate care vizează încălcarea unei norme care ocrotește un drept particular, individual ori personal.
Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că reclamanta nu a precizat procedeul sau operațiunea pe care părțile contractante le-ar fi folosit în scopul de a încălca dispoziții legale imperative cu ocazia încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, prețul stipulat fiind plătit în integralitatea sa la momentul semnării contractului, pârâtului - personal și în calitate de mandatar al reclamantei.
La termenul de judecată din 31.10.2006, pârâta SC SRL, prin reprezentantul său legal, a formulat întâmpinare prin care, deasemenea, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că la încheierea contractului de vânzare cumpărare între și în calitate de vânzători și în calitate de cumpărător, au fost îndeplinite toate condițiile de fond și de formă prevăzute de codul civil, că aportul în natură la capitalul social al societății a avut o clauză licită, respectiv dobândirea de părți sociale în scopul valorii aportului în natură, că pe parcursul timpului au existat numeroase verificări de legalitate la încheierea tuturor contractelor de vânzare cumpărare și că nu se poate solicita nulitatea contractului de ipotecă fără o constatare a nulității contractului principal, respectiv cel de credit.
La termenul de judecată din 23.10.2007, reclamanta a depus o notă de ședință, intitulată "precizări", prin care a învederat că valoarea obiectului litigiului este de 584.000 RON pentru fiecare imobil ce a făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare a căror nulitate absolută se solicită a fi constatată.
Prin sentința civilă nr. 43/19.01.2007, Judecătoria Sinaiaa admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată de reclamantă și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Prahova Secția Civilă, reținând că obiectul cererii introductive completată și modificată îl reprezintă invalidarea a 4 contracte de vânzare cumpărare și a unui contract de ipotecă, iar față de valoarea imobilelor astfel cum a fost precizată de reclamantă, competența de soluționare a cauzei în primă instanță, revine instanței în favoarea căreia s-a declinat competența.
Primindu-se dosarul la ribunalul Prahova cauza a fost înregistrată sub nr-.
În baza probelor administrate, prin sentința civilă nr. 1227/28.09.2007, Tribunalul Prahovaa respins excepțiile - inadmisibilității acțiunii, netimbrării acțiunii, lipsei calității procesuale active a reclamantei, lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii, precum și acțiunea completată, modificată și precizată ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că:
- excepția inadmisibilității acțiunii nu este o veritabilă excepție reglementată ca atare de codul d e procedură civilă, iar prin modul în care a fost susținută și argumentată, îmbracă forma unor apărări de fond, fiind analizate ca atare;
- reclamanta, prin ordinele de plată nr. 1/11.06.2007 și nr. 2/6.09.2007, a achitat două taxe judiciare de timbru, fiecare în valoare de câte 6.486 lei și a depus timbru judiciar de 5 lei, conformându-se astfel dispozițiilor instanței în acest sens;
- reclamanta are calitate procesuală activă, întrucât solicită a se constata nulitatea absolută a unui contract de vânzare-cumpărare, nulitate ce poate fi invocată oricând și de orice persoană interesată, inclusiv de un terț față de contractul respectiv;
- interesul reclamantei în promovarea prezentei acțiuni este evident, câtă vreme se urmărește a se constata nulitatea absolută a contractelor de vânzare-cumpărare prin
care au fost înstrăinate imobilele dobândite de reclamantă împreună cu pârâtul în timpul căsătoriei și care fac, așadar, parte din comunitatea de bunuri a acestora, în cotă de 1/2 pentru fiecare.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că:
Pârâtul personal și în calitate de mandatar al reclamantei (conform procurilor autentificate sub nr. 1486 și 1487/31.03.2005) a înstrăinat pârâților și imobilul - locuință situat în orașul, zona, lot. 32, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 835/1.04.2005, iar pârâtului imobilul situat în, zona, lot. 33, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2083/28.06.2006, fiecare pentru prețul de 1650.000.000. ROL (165.000 RON).
Din moment ce în ambele contracte prețul, ca o condiție de valabilitate a unei operațiuni de vânzare-cumpărare, a fost determinat cifric, conform voinței părților contractante și plătit ca atare, susținerea reclamantei cum că prețul ar fi fost neserios este neîntemeiată. Mai mult decât atât, în conținutul procurilor nu se face nicio mențiune cu privire la un preț orientativ la care să fie înstrăinate imobilele.
S-a mai învederat că, deși reclamanta a susținut că imobilele au fost înstrăinate către prieteni sau rude apropiate ale pârâtului, în scopul de a păstra controlul asupra acestora, în răspunsurile la interogatoriu aceasta a menționat că nu avut nicio obiecție cu privire la vânzarea imobilelor către cei doi cumpărători inițiali, respectiv pârâții și soții.
Cu privire la pretinsa fraudă la lege, s-a reținut că reclamanta nu a arătat și nu a probat care a fost procedeul sau operațiunea prin care părțile contractante ar fi contravenit dispozițiilor legale imperative în materia vânzării-cumpărării, făcându-se referire numai la cuantumul prețului și că acesta în realitate nu ar fi fost plătit, susținere rămasă la stadiul de simplă afirmație.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, susținând, în esență, că:
- în mod greșit a fost obligată la plata unei taxe judiciare de timbru calculată la întreaga valoare a obiectului contractelor de vânzare-cumpărare a căror nulitate a solicitat-o, întrucât beneficiar al repunerii în situația anterioară este și pârâtul (fostul său soț) în proporție de 50%;
- numai prin ignorarea dovezilor prezentate de ea, prim instanță a concluzionat că prețul menționat în contractele de vânzare-cumpărare, de numai 165.000 lei RON, este sincer și real. Ori, în condițiile în care prețul respectiv este de trei-patru ori mai mic decât cel de circulație, este clar că ne aflăm în prezența unui preț derizoriu, împrejurare ce este sancționată cu nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare;
- relațiile de rudenie și de prietenie dintre pârâți, modul de derulare a operațiunilor juridice privind imobilele ce au constituit bunuri comune ale ei, reclamantei și pârâtului, denotă conivența pârâților, manoperele dolosive ale acestora, fraudarea legii.
Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de criticile formulate, precum și de dispozițiile legale incidente în cauză, curtea reține că apelul este nefondat, pentru considerentele ce se vor expune în continuare:
Potrivit art. 20 alin.1 coroborat cu art. 2 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, taxa judiciară de timbru se plătește anticipat de către reclamant, la valoarea obiectului acțiunii, neavând relevanță juridică, sub acest aspect, cine sunt cei ce ar beneficia de repunerea părților în situația anterioară încheierii contractelor de vânzare-cumpărare, a căror nulitate s-a solicitat.
Deci, sub acest aspect, apelul este nefondat.
Referitor la motivul de apel ce vizează fondul cauzei, se impun următoarele precizări:
Prin noțiunea de preț serios, în sensul art. 1303 civ. se înțelege prețul care constituie o cauză suficientă a obligației de transmitere a dreptului de proprietate asupra bunului.
Pentru ca prețul să fie serios, trebuie să rezulte existența unei proporții între cuantumul prețului stabilit de părți și valoarea reală a bunului vândut, proporție care nu reclamă însă o echivalență între preț și valoarea bunului. Tocmai această echivalență face diferențierea între prețul neserios și prețul lezionar.
Ori, în cazul în speță, cum în mod corect a reținut și prima instanță, prețul stipulat în contractele de vânzare-cumpărare, de 165.000 lei, este un preț serios, astfel cum este el definit de dispozițiile legale menționate.
De altfel, în procurile autentificate sub nr. 1486, respectiv 1487 la 31.03.2005, prin care reclamanta l-a împuternicit pe pârâtul să vândă, în numele ei și pentru ea, cota sa parte din cele două imobile bunuri comune, nu se menționează un preț orientativ sau un preț minim de înstrăinare.
Susținerea recurentei în sensul că relațiile de rudenie și prietenie dintre pârâți, modul de derulare a operațiunilor juridice privind cele două imobile, denotă conivența pârâților, manoperele dolosive ale acestora, fraudarea legii, nu poate fi reținută de instanță din moment ce însăși reclamanta, prin răspunsul la întrebarea nr. 14 din interogatoriu (fila 234 dosar fond), recunoaște că nu a avut nicio obiecție cu privire la înstrăinarea imobilelor către cumpărătorii pârâți, respectiv și, aceasta fiind, de fapt, înțelegerea între ea și fostul său soț, pârâtul.
Față de toate aceste considerente, curtea, în temeiul art. 296 pr.civ. va respinge apelul ca nefondat.
În baza art. 274.pr.civ. recurenta va fi obligată să plătească intimaților, și câte 1200 lei fiecăruia, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta, domiciliată în B,-,. 522,. 2,. 3,. 49, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 1227/28.09.2007 a Tribunalului Prahova, în contradictoriu cu
pârâții, domiciliați în B,-, -. 125, sector 6, domiciliat în C,-, -. A,. 1,. 7, jud. C, și, domiciliați în B,-,. 8,. 1,. 38, sector 1, BANK B, cu sediul în B, Calea B nr. 278,. 68, parter, sector 4 și SRL B, cu sediul în B,-, -. 4,. 1,. 125, sector 6.
Obligă recurenta să plătească intimaților, și câte 1200 lei fiecăruia, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21.04.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
- - --- -
GREFIER
- -
Red.
Tehnored.
11 ex / 23.04.2008
nr- Trib.
operator de date cu caracter personal
notificare nr.3120/2006
Președinte:Veronica GrozescuJudecători:Veronica Grozescu, Cristina Paula Brotac
