Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 126/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.126/R
Ședința publică din 15 februarie 2010
PREȘEDINTE: Carmina Orza
JUDECĂTOR 2: Erica Nistor
JUDECĂTOR 3: Marinela Giurgincă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G împotriva deciziei civile nr.388/A/15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanta I și cu pârâtul, având ca obiect punere sub interdicție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reclamantul recurent G, lipsă fiind celelalte părți.
Ministerul Publica fost reprezentat de către procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termen și este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul recurent G solicită admiterea recursului pentru motivele invocate în scris la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta Ministerului Public - procuror, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6241 din 25 iunie 2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea civilă având ca obiect punere sub interdicție formulată de reclamanții G și I în contradictoriu cu pârâtul. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanța a reținut următoarele:
Instanța a analizat temeinicia cererii prin prisma interesului pe care reclamanții îl au în soluționarea cererii de partaj existentă pe rol în contradictoriu cu pârâtul față de care s-a solicitat punerea sub interdicție, precum și a concluziilor controlului medical la care a fost supus pârâtul în Anglia, concluzii ce au fost comunicate instanței.
Atâta timp cât între cele două părți există procesul de partaj, prin care se urmărește soluționarea de o manieră contradictorie a unor drepturi devenite litigioase între acestea, există o prezumție rezonabilă, în sensul prev. art. 1199.civ. cu privire la faptul că reclamanții pot fi considerați ca neacționând exclusiv în interesul protejării sănătății și a drepturilor legitime ale pârâtului.
de familie existentă între părți nu este de natură să estompeze interesul evident patrimonial, precum și dimensiunea reală a acestuia, pe care îl au reclamanții în cadrul procedurii judiciare deschise de pârât față de ei cu privire la un bun evaluat ab intio la suma de 100.000 euro și cu privire la care se dispută această valoare, cu atât mai mult cu cât prin acțiunea de partaj formulată, pârâtul a arătat că dispune de sumele necesare pentru acoperirea eventualelor sulte ce urmează a se stabili în favoarea descendenților săi.
Pe de altă parte, instanța a stabilit că pârâtul a fost supus unui examen medical realizat de către un medic psihiatric cu activitate în domeniul protejării persoanelor în vârstă.
Concluziile acestui raport, de altfel singurul raport medical cu caracter de specialitate întocmit în cauză, sunt în sensul evidențierii unei stări corespunzătoare sub aspect fizic și psihic a pârâtului, acesta fiind apreciat ca fiind de a lua deciziile în mod singur, de o manieră coerentă și adecvată în raport cu realitatea înconjurătoare.
Depoziția medicului curant din România, luată în cadrul cercetărilor efectuate de Ministerul Public, este și ea în concordanță cu aceste concluzii.
Starea fizică și psihică a pârâtului relevată de raportul respectiv nu evidențiază alienația mintală ori debilitatea mintală care să îl lipsească pe pârât de discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale.
Împotriva acestei sentinței, în termen legal, au declarat apel reclamanții G și
În motivarea apelului, reclamanta reiterează starea de fapt susținută în fața primei instanțe, arătând că înțelege să conteste scrisoarea medicală provenind de la dl.Noble din Anglia și că a fost în Anglia unde s-a întâlnit cu tatăl său care i-a promis că se întoarce acasă.
A mai arătat că pârâtul nu a fost citat niciodată pentru a fi adus acasă, iar cu ocazia decesului soției sale (mama reclamantei), acesta s-a comportat necorespunzător, în sensul că nu a însoțit-o la serviciul medical de urgență ci a rămas acasă și a dormit, iar când copii i-au cerut bani pentru înmormântarea defunctei, pârâtul a spus că nu are, dar urmează să vină poștașul cu pensia.
Prin decizia civilă nr.388/15.10.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Arada respins apelul declarat de reclamanții G și I împotriva sentinței civile nr.6241/25.06.2009 pronunțată de Judecătoria Arad în dosar nr-.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că din probele administrate în cauză rezultă că starea mintală a pârâtului este una bună în raport de vârsta acestuia de 90 de ani, nefiind evidențiată lipsa discernământului cauzată de alienația ori debilitatea mintală, cerință prevăzută expres de art.142 din Codul familiei.
În acest sens sunt declarația dată în fața organului de poliție de dr., medicul de familie al pârâtului, precum și constatările serviciilor sociale pentru adulți și a medicului din Anglia.
De altfel, chiar apelanta în detalierea motivelor de apel, a arătat că s-a întâlnit cu tatăl său în Anglia și a discutat cu acesta la o masă festivă, ocazie cu care pârâtul a promis că se va întoarce în România după intervenția chirurgicală pe care o va suferi la.
Faptul că din cauza infirmității și a bătrâneții, pârâtul nu se poate îngriji singur, nu este de natură a justifica prin ele însele punerea sub interdicție a persoanei, ci eventual numirea unui curator.
Impotriva deciziei civile nr. 388/A/15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-, în termen legal, a declarat recurs reclamantul G, la data de 22 decembrie 2009, solicitând, în principal admiterea recursului, casarea deciziei civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Arad pentru administrarea probelor. In subsidiar, reclamantul a solicitat admiterea recursului, modificarea în totalitate a ambelor hotărâri și pe fond, admiterea acțiunii civile, dispunând punerea sub interdicție a lui.
In motivarea recursului reclamantul Gas usținut că în mod nelegal instanța de apel i-a respins probatoriul testimonial solicitat, în dovedirea Susținerilor sale, relativ la starea de incapacitate a tatălui său, martorii propuși fiind un medic și o veche prietenă a familiei, apți să dovedească situația reală a stării de sănătate a acestuia.
Sub acest aspect, reclamantul a criticat și respingerea probei cu expertiza neuro-psihiatrică a tatălui său, susținând că astfel i-a fost încălcat dreptul la apărare.
Pe de altă parte, reclamantul susține că în mod neîntemeiat instanța de judecată a dat eficiență juridică actelor medicale trimise de sora lui, respectiv o altă fiică a tatălui, precum și scrisorii afirmativ emanate de la acesta, acte ce nu sunt relevante în lipsa unei expertize medicale de specialitate.
Reclamantul criticat argumentul reținut de instanța de judecată, în sensul că prezentul dosar are legătură cu cererea de partaj judiciar promovată de tatăl său, la Judecătoria Arad pentru un imobil situat în această localitate; întrucât starea de interdicție asupra tatălui său nu poate favoriza pe vreunul din copii, sub aspectul partajului, cotele de proprietate fiind stabilite prin certificatele de moștenitor, pârâtul exprimându-și la ultimul termen de judecată dorința de a-și înstrăina, în favoarea copiilor, cota pe care o deține.
Reclamantul susține că, în fapt, sora lui, din Anglia, este cea care beneficiază de ajutor financiar de pe urma pârâtului, ea fiind cea care ridică pensia cuvenită pârâtului, din România, precum și contravaloarea arendării unui teren arabil. In concluzie, susține recurentul, pârâtul este ținut în Anglia de sora reclamantului, pentru a putea obține beneficiile materiale de pe urma lui.
In drept, au fost invocate prevederile art.304 pct.9 pr.civ. și art.312 alin.3 pr.civilă.
La dosar, pentru termenul de judecată din 15.02.2010, s-a depus prin serviciul registratură o scrisoare emisă de pârâtul, prin care își exprimă regretul și nemulțumirea față de intenția celor doi copii din România, și I, de a-l declara incapabil și a-l pune sub interdicție, solicitând "închiderea acestui dosar", și declarând, totodată, că dorește să fie lăsat în continuare, de reclamanți (cei doi copii ai săi) să își continue viața în Anglia, alături de fiica sa și familia acesteia, cu care trăiește în și armonie.
Examinând recursul, prin prisma motivelor invocate de reclamantul G, în raport de actele depuse la dosar, obiectul cauzei și dispozițiile art.142. Curtea constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art.142 alin.1. cel care nu are discernământ pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienației mintale ori debilității mintale, va fi pus sub interdicție. Din dispozițiile acestui text rezultă că situațiile de punere sub interdicție sunt limitativ prevăzute, respectiv: alienația mintală ori debilitatea mintală, care provoacă lipsa de discernământ.
Din actele depuse la dosar și verificările preliminare efectuate de către organele de poliție, Curtea reține că cele două instanțe de judecată au pronunțat hotărâri legale și temeinice, nefiind îndeplinite condițiile reglementate de art.142. pentru a se dispune punerea sub interdicție a numitului.
Prezenta cerere de punere sub interdicție a numitului a fost formulată de reclamanții G și (copii pârâtului) la data de 20 iunie 2008, care au motivat-o prin faptul că tatăl lor are afecțiuni fizice și psihice care-l pun în imposibilitatea de a se îngriji singur, de actele și faptele sale (fila 4 dosar - al Judecătoriei Arad ).
In prezent pârâtul, aflat la vârsta de 90 de ani, se află în Anglia, la o altă fiică a sa, unde a cerut să fie dus pentru a-și continua viața alături de aceasta și familia ei, încă din luna iunie 2008.
Relativ la incapacitatea psihică de care, afirmativ, pârâtul ar suferi, este important de evidențiat adeverința medicală nr.3848 eliberată la data de 28.07.2008 ( la o lună de la plecarea pârâtului în Anglia) de medicul curant al acestuia, potrivit cu care, numitul "nu este în evidența cu boli psihice".
Acest înscris se coroborează întocmai cu declarația dată de martorul - medicul de familie al pârâtului, în faza de cercetare prealabilă a cererii, și mai mult este confirmată și de concluziile anchetei sociale întocmită relativ la persoana pârâtului, în Anglia, cu ocazia cererii acestuia de a i se acorda rezidență pe teritoriul acestui stat.
Starea de sănătate fizică, precară a domnului, raportat și la vârsta înaintată - 90 de ani, asociată cu evenimentul tragic al pierderii soției sale, în primăvara anului 2008, în condițiile în care aceasta era cea care se ocupa exclusiv de îngrijirea permanentă a soțului (fiind dovedit faptul că se impune o îngrijire permanentă a domniei sale), sunt împrejurări reale, obiective, care nu justifică însă dispunerea punerii sun interdicție.
Această măsură, prin însăși denumirea ei, are în vedere situații extreme în care o persoană nu mai are reprezentarea faptelor sale și a consecințelor juridice ce decurg, și nu situația în care, o persoană de vârstă înaintată, suferă de afecțiuni specifice acestui statut, fără a-i fi afectat discernământul faptelor sale.
Potrivit dispozițiilor art.142 alin.1, cel care nu are discernământ pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienației mintale ori debilității mintale, va fi pus sub interdicție. Din dispozițiile acestui text rezultă că situațiile de punere sub interdicție sunt limitativ prevăzute, respectiv: alienația mintală ori debilitatea mintală, care provoacă lipsa de discernământ.
In consecință, orice alte deficiențe fizice, care nu antrenează lipsa discernământului, nu pot constitui cauze de punere sub interdicție, putând justifica, eventual, luarea unor măsuri în vederea ocrotirii persoanei respective, însă pe calea curatelei.
Pe de altă parte, dacă o persoană, deși capabilă, deci cu discernământ, nu poate să-și administreze bunurile și să-și apere interesele în condiții mulțumitoare din cauza bătrâneții, a bolii sau a unei infirmități fizice, nu sunt întrunite condițiile pentru punerea sub interdicție, ci cele pentru instituirea curatelei de către autoritatea tutelară.
In consecință, Curtea reține că recursul declarat de reclamantul G este nefondat și în baza art.312 alin.1 pr.civ. îl va respinge ca atare.
Recursul declarat de reclamanta, depus la dosarul cauzei prin registratura instanței în data de 15.02.2010, după deliberare, nu întrunește condițiile formale pentru examinarea lui, fiind declarat peste termenul prevăzut de lege (respectiv, în termenul de 15 zile de la comunicarea hotărârii pronunțate de instanța de apel, Tribunalul Arad ), direct la Curtea de Apel Timișoara, deși, potrivit art. 302.pr.civilă, acesta trebuia înregistrat la instanța a cărei hotărâre se atacă, sancțiunea fiind cea a nulității lui.
Față de împrejurarea că el a fost depus după deliberare, conform mențiunii din antet, excede oricărui control din partea instanței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G împotriva deciziei civile nr.388/A/15.10.2009 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 februarie 2010.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.:/15.03.2010
Tehnored./M/ 2 ex./16.03.2010
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Președinte:Carmina OrzaJudecători:Carmina Orza, Erica Nistor, Marinela Giurgincă
