Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1315/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1315/ Dosar nr-
Ședința publică din 30 octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică
JUDECĂTOR 2: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 3: Daniel
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtaSC SA,împotriva sentinței civile nr. 884 din data de 11 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 26.10.2009, când au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 30.10.2009.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 884/M/11.05.2009, Tribunalul Brașova admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta SC SA și.
A obligat pârâta SC SA să acorde reclamantei, cu titlu gratuit, numărul de acțiuni, în conformitate cu art. 168 din CCM, pentru ultimii trei ani, până la data de 13.03.2007;
A obligat pârâta SC SA la plata dividendelor corespunzătoare acestor acțiuni, pentru aceeași perioadă.
A respins petitul 3 al acțiunii formulate, privind obligarea pârâtei la acordarea cotei de participare la profit, ca fiind neîntemeiat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanta a avut calitatea de salariată pârâtei SC SA, conform mențiunilor din carnetul de muncă depus la dosar.
Potrivit art. 168 alin 6 din Contractul Colectiv de Muncă pe anii 2006, se prevede că în situația trecerii la o formă de privatizare, salariații vor beneficia de un număr de acțiuni negociat de cu SA, - acordate gratuit - și de facilități de participare directă la privatizare.
Așa cum a susținut reclamanta și cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, în CCM la nivel de unitate pe anii 2004, 2005 - 2008, au fost prevăzute acordarea drepturilor solicitate de către reclamanta din prezenta cauză, respectiv acordarea de acțiuni cu titlu gratuit și plata dividendelor aferente acestor acțiuni.
De altfel la dosar a fost depus Protocolul din 10.10.2008, încheiat între SC SA și, prin care se acordă fiecărei "persoane îndreptățite" un număr de 100 de acțiuni, ordinare, nominative și dematerializate ale SA.
La art. II al acestui protocol se arată că prin persoane îndreptățite se înțeleg persoanele care au avut calitatea de salariat al SA, începând cu data de 14.12.2004 și până la data demarării procesului de distribuire acțiunilor.
Cum reclamanta din cauza de față a avut calitatea de salariată a SC SA, în această perioadă, raporturile sale de muncă cu societatea pârâtă încetând la data de 13.03.2007, urmează ca aceste solicitări ale reclamantei să fie admise însă, privind perioada ultimilor trei ani, anteriori încetării raporturilor de muncă.
Este adevărat că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat plata acestor dividende în cuantum actualizat, însă nici la acel moment, nici pe parcursul procesului, nu a precizat în ce constau aceste actualizări și funcție de ce anume se solicită a fi făcută actualizarea. Ori în lipsa acestor precizări, instanța nu poate dispune asupra acestui aspect.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei de a se dispune obligarea pârâtei la acordarea cotei de participare la profit, instanța a constatat că acest capăt de cerere este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:
Prin art. 139 din CCM la nivel național, pe care reclamanta și-a întemeiat pretențiile, cota de participare a salariaților la profitul anual, modalitatea concretă de participare, precum și condițiile de diferențiere, vor fi stabilite prin negociere cu.
Instanța a apreciat că reglementările cuprinse în articolul menționat au un caracter generic, și nu unul concret, ceea ce înseamnă că acestea nu au putut produce efecte directe asupra contractelor individuale de muncă ale salariaților.
În lipsa negocierii între angajator și salariat, această clauză nu naște un drept individual în favoarea salariaților - motiv pentru care instanța va respinge solicitarea reclamantei în acest sens.
Față de aceste considerente, a fost admisă în parte acțiunea formulată potrivit mențiunilor din dispozitiv.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen, motivat, pârâta SC SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
1. Se arată că în mod greșit, instanța respins excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Brașov, în speță fiind incidente prevederile art. 10 pct. 4 Cod procedură civilă, care atrag competența Judecătoriei Sectorului 1
2. În ceea ce privește fondul cauzei, solicită a admite recursul, a modifica sentința, în sensul respingerii acțiunii.
În mod greșit s-a aplicat de către instanța de fond că simpla prevedere în Contractul colectiv de muncă la nivel național și preluată în cuprinsul Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate ar da naștere automat unui drept subiectiv civil, deși oferea doar posibilitatea angajaților de a participa la împărțirea profitului societății.
Aceste drepturi sunt condiționate de instanța unor negocieri între patronat și sindicate care să stabilească: - dacă se vor acorda în anul respectiv aceste cote de profit, modalitatea concretă de acordare, modalitatea de acordare, modalitatea de diferențiere.
Având în vedere că negocierile dintre patronat și sindicat nu au fost purtate, dreptul salariaților la cota de profit nu s-a născut. Recurenta consideră că acesta este un drept afectat de o condiție suspensivă.
În mod greșit a reținut instanța că inițiativa declanșării negocierilor aparține doar angajatorului. Sindicatele au oricând posibilitatea de a solicita societății purtarea de negocieri. În acest caz, angajatorul are obligația de a convoca părțile la negocieri în termen de 15 zile conform Legii nr. 130/1996, ceea ce nu s-a întâmplat.
Analizând recursul formulat, instanța constată că este întemeiat în parte, doar în ceea ce privește critica referitoare la nelegalitatea și netemeinicia soluționării în fond a cauzei.
1. Critica adusă sentinței cu privire la soluționarea excepției necompetenței materiale a Tribunalului Brașov din cadrul primului motiv de recurs este nefondată.
Aceasta întrucât dispozițiile art. 10 Cod procedură civilă instituie natura alternativă a competenței materiale a instanței de judecată, stipulând căîn afară de instanța domiciliului pârâtului, mai sunt competente, printre altele, instanța locului unde, în cererile privitoare la obligații comerciale, aceste obligații au luat naștere, sau aceea a locului plății.
Alegând ca instanță competentă tribunalul în raza căruia reclamanta își are domiciliul, potrivit normelor speciale din materia litigiilor de muncă, instanța nu a ignorat dispozițiile cu caracter absolut referitoare la competență.
Pentru aceste considerente, instanța va constata nefondat primul motiv de recurs.
2. În ceea ce privește soluționarea în fond a cererii de chemare în judecată, Curtea reține motivele de recurs ca fiind fondate.
Reclamanta își întemeiază acțiunea pe dispozițiile art. 168 din Contractul colectiv de muncă la nivel de SC SA și în baza acestuia, consideră că are dreptul la acordarea cotei de participare la profitul anual, fiind o clauză inserată în Contractul colectiv de muncă la nivel național și respectiv la nivel de ramură și de unitate.
Dreptul angajaților la acordarea cotei de profit este un drept virtual, facultativ. El depinde într-adevăr de condiția "negocierii" clauzelor și condițiilor de acordare, iar această condiție a negocierii prealabile este inserată în Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005-2006 (art. 41 alin. 3 ), cât și în contractul la nivel de.
Instanța de fond recunoaște că acordarea acestei cote din profit se poate realiza doar cu respectarea condiției "negocierii" dintre patronat și sindicate, însă consideră că inițiativa negocierii îi revine în exclusivitate angajatorului. astfel dispozițiile art. 3 alin. 6 din Legea nr. 130/1996, privind Contractul colectiv de muncă, în care se menționează că: "în cazul în care patronul nu angajează negocierea, aceasta are loc la cererea organizației sindicale sau a reprezentanților salariaților, după caz, în termen de 15 zile de la formularea cererii".
Prin urmare și sindicatul din cadrul SC SA putea să declanșeze procedura negocierii prevăzută de art. 139 din Contractul colectiv de muncă, la nivel de unitate, în scopul determinării cotei de profit, modalitatea concretă de acordare către salariați, condițiile de diferențiere.
În lipsa unei astfel de negocieri reclamanții, angajați ai pârâtei, nu au un drept deschis "ope legis" la acordarea cotei din profitul anual.
Este adevărat că în Contractul colectiv de muncă la nivel național se recunoaște dreptul imperativ al angajaților la un salariu, însă tot în Contractul colectiv de muncă la nivel național, pe anii 2005-2006 aplicabil în speță se prevede și faptul că "salariul" cuprinde: salariul de bază, indemnizațiile, sporurile precum și alte adaosuri (art. 38 alin. 4) din aceste adaosuri nefăcând parte și cota de profit cerută de angajați.
Aceasta are o reglementare aparte la art. 42 alin. 2 la categoria"alte venituri", care nu cunosc o acordare de drept, ci doar după o negociere părților, negociere ce nu s-a realizat în speță.
Pentru toate aceste considerente, se constată că soluția instanței de fond nu este legală sub aspectul raționamentului juridic folosit ca argument și admiterea acțiunii.
În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, raportat la art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța va admite, în parte recursul pârâtei și va modifica sentința conform celor din dispozitivul prezentei.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta B împotriva sentinței civile nr.884/M/11.05.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte.
Respinge acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții B și
Menține soluția de respingere a petitului 3 din acțiunea introductivă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.10.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./17.11.2009
Tehnoredact./19.11.2009/ 7 ex
Jud. fond ,
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Nicoleta Grigorescu, Daniel
