Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 132/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2346/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 132
Ședința publică din 22.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelantul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 283 din 27.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimații reclamanți și.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru pretenții.
La apelul nominal se prezintă consilierul juridic, în calitate de reprezentant al apelantului pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, în baza delegației pe care o depune la dosar, avocatul, în calitate de reprezentant al intimatului reclamant, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/2010, eliberată de Baroul București, intimata reclamantă - și consilierul juridic, în calitate de reprezentant al intimaților pârâți Consiliul General al Municipiului B și Municipiul B prin Primarul General.
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Curtea pune în discuție calitatea procesuală pasivă a intimaților pârâți Consiliul General al Municipiului B și Municipiul B prin Primarul General, având în vedere împrejurarea că, primul ciclu procesual, s-a constatat lipsa calității procesuale a acestora, aspect care nu a fost contestat, astfel că a intrat în puterea lucrului judecat.
Reprezentantul apelantului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicită respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliul General al Municipiului B și Municipiul B prin Primarul General, apreciind că, în această etapă procesuală, se poate discuta problema calității procesuale în raport de probele administrate în cauză.
În urma deliberării, Curtea constată că, în raport de prevederile art. 315 din Codul d e procedură civilă, având în vedere hotărârile pronunțate în primul ciclu procesual, instanța a reținut cu putere de lucru judecat, obligatoriu pentru judecătorii din rejudecare, că Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă în cauză, acesta fiind și motivul pentru care hotărârea apelată a fost pronunțată în contradictoriu numai cu acest pârât.
Față de aceste considerente, Curtea dispune rectificarea erorii materiale strecurate în citativul încheierii de ședință de la termenul anterior, în sensul că au fost trecuți din eroare și intimații pârâți Consiliul General al Municipiului B și Municipiul B prin Primarul General - care nu au calitate procesuală pasivă în cauză.
În continuare, Curtea acordă cuvântul asupra probelor.
Reprezentantul apelantului pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicită proba cu înscrisuri, arătând că urmează să facă diligențe pentru a aduce, din inventarul ministerului, dovezi privind natura juridică a imobilului în litigiu, în raport de motivele de apel.
De asemenea, solicită efectuarea unei expertize pentru evaluarea bunului la momentul emiterii deciziei nr. 51/2001.
Avocatul intimatului reclamant arată că se opune la administrarea probelor solicitate, observând că Statul prin reprezentant a fost de acord cu expertiza efectuată în primul ciclu procesual, iar în rejudecare a fost de acord cu valoarea stabilită pentru imobilul în discuție, precizează că această valoare era, oricum, sub cea reală la acel moment, însă reclamanții au acceptat-
Cu privire la cererea apelantului de a se stabili valoarea imobilului la momentul emiterii dispoziției de către primărie, acest aspect nu are relevanță și, oricum, apelantul nu face o estimare proprie a acestei valori.
În ceea ce privește proba cu înscrisuri, se opune și la administrarea acesteia, întrucât aspectele legate de menționarea bunului într-un inventar al instituției apelante nu are relevanță în situația de față.
De altfel, partea apelantă a avut suficient timp pentru a obține și depune la dosar toate înscrisurile de care înțelege să se folosească în proces.
Intimata reclamantă - solicită respingerea cererii apelantului, întrucât dorește ca procesul să se judece astăzi, dacă sunt întrunite toate elementele legale.
În urma deliberării, Curtea respinge probele solicitate de apelantul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pentru următoarele considerente:
Cu privire la expertiză, se reține că necesitatea administrării unei astfel de probe a fost pusă în discuție din oficiu de către Tribunalul București, la termenul din 2.02.2009, iar părțile, inclusiv reprezentantul Ministerului Finanțelor Publice, au arătat că nu sunt de acord cu efectuarea acesteia.
În legătură cu susținerea reprezentantului apelantului privind necesitatea evaluării imobilului la momentul restituirii, Curtea reține că acest aspect nu constituie un motiv de apel pentru a putea fi pus în discuție.
Referitor la proba cu înscrisuri, Curtea apreciază că aceasta nu este utilă în cauză, nefiind nici concludentă, deoarece se dorește a se demonstra situația juridică reală a terenului, iar această problemă, ca și lipsa calității procesuale pasive a Ministerul Finanțelor Publice sunt chestiuni de drept care au fost dezlegate de instanță în primul ciclu procesual și intrate în puterea lucrului judecat, fiind obligatorii în rejudecare potrivit art. 315 din Codul d e procedură civilă. În primul ciclu procesual, la momentul rezolvării excepției lipsei calității procesuale pasive, partea a avut posibilitatea să depună la dosar toate actele de care înțelegea să se folosească.
Părțile arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea apelului.
Reprezentantul apelantului pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice solicită admiterea cererii de apel astfel cum a fost formulată și admiterea excepției lipsei calității de reprezentant a Ministerul Finanțelor Publice.
În subsidiar, înțelege să invoce excepția prescripției dreptului la acțiune, astfel cum a susținut-o prin motivele de apel.
Avocatul intimatului reclamant solicită respingerea cererii de apel, ca nefondată și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală.
În ceea ce privește calitatea de reprezentant a Ministerul Finanțelor Publice, această problemă a fost dezlegată în primul ciclu procesual, iar referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, solicită a fi respinsă, întrucât nu a fost invocată la fond.
Chiar dacă s-ar reține că este o excepție de ordine publică și poate fi invocată în orice moment al procesului, solicită respingerea acesteia, întrucât cererea privind acordarea de despăgubiri este subsidiară cererii de restituire a bunului și urmează regula acțiunii în revendicare, ce nu este supusă prescripției.
Oricum, solicită ca la soluționarea excepției prescripției, să se aibă în vedere că data de la care ar curge termenul de acționare în judecată este data emiterii procesului verbal de punere în posesie, în anul 2003, astfel că acțiunea, promovată în 2006, nu este prescrisă.
Solicită și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1500 lei, reprezentând onorariu avocat, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Intimata reclamantă - arată că susține același punct de vedere ca și apărătorul intimatului.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea introdusă la data de 14.06.2006 pe rolul Judecătoriei sectorului 5 B, reclamanții și au chemat în judecată pe Consiliul General al Municipiului B prin Primarul General solicitând obligarea acestuia să ridice lucrările existente pe suprafața de teren de 265,06 mp. ocupată cu parcajul, trotuarul și carosabilul străzii -, iar în subsidiar, să fie obligat să acorde în compensare alt teren de valoare egală cu cea a terenului ocupat de către acesta, sau despăgubiri reprezentând valoarea de circulație a terenului ocupat la cotația zilei, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 27.09.2006, reclamanții formulează o cerere precizatoare a cadrului procesual, solicitând citarea în calitate de pârâți, alături de Consiliul General al Municipiului B, a Municipiul B prin Primarul General și Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, iar prin întâmpinarea de la 20.11.2006, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice invocă excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât unitatea deținătoare este, în speță, Municipiul B prin Primarul General.
Prin sentința civilă nr.8346 din 20.12.2006, Judecătoria Sectorului 5 Baa dmis excepția lipsei capacității procesuale a pârâtului Consiliul General al Municipiului B și a anulat acțiunea reclamanților, în contradictoriu cu acest pârât, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a respins, ca atare, acțiunea formulată de reclamanți în contradictoriu cu acest pârât și a admis excepția inadmisibilității capetelor de cerere având ca obiect acordarea unui teren în compensare sau despăgubiri, respingând ca atare acțiunea sub aspectul acestor capete de cerere. Cu privire la primul capăt de cerere, instanța l-a respins ca nefondat.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin sentința civilă nr.1150 din 21.06.1999 a Tribunalului București, schimbată prin decizia civilă nr.52/02.02.2001 a Curții de APEL BUCUREȘTI, s-a dispus obligarea Consiliului General al Municipiului B să lase în deplină proprietate și posesie reclamanților (din prezenta cauză) terenul în suprafață de 400 mp. situat în B,-, sector 5.
S-a mai reținut că față de prevederile din Legea nr.215/2001 Consiliul General al Municipiului B este un organ deliberativ fără personalitate juridică, astfel că acesta nu are capacitate procesuală precum și că imobilul din litigiu poate aparține Municipiului B, aflându-se pe teritoriul acestei unități administrativ - teritoriale, astfel încât, nici Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice nu are legitimitate procesuală pasivă.
Prima instanță a mai arătat că, după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001, restituirea imobilelor preluate abuziv sau acordarea de despăgubiri, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, se poate face doar urmând procedura reglementată de acest act normativ, lucru pe care reclamanții nu l-au respectat, fiind lipsit de relevanță faptul că anterior apariției Legii nr.10/2001 acestora li s-a admis o acțiune în revendicare, arătând că lipsa lor de diligențe i-a adus în situația de a li se restitui o suprafață de teren parțial ocupată de carosabilul și trotuarul unei străzi.
Referitor la primul capăt de cerere, având ca obiect ridicarea lucrărilor existente pe suprafața de 265,06 mp. reprezentate de parcarea, trotuarul și carosabilul străzii -, prima instanță a reținut că potrivit punctului III anexa 1 la Legea nr.219/1998, acestea fac parte din domeniul public ceea ce face ca cererea reclamanților să fie nefondată.
Prin decizia civilă nr.860 din 08.06.2007, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis apelul reclamanților împotriva sentinței civile de mai sus, pe care a desființat-o în parte, în sensul că a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, precum și excepția inadmisibilității capătului 3 de cerere, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecarea acestui capăt de cerere al acțiunii principale la instanța de fond, celelalte dispoziții ale sentinței apelate fiind menținute.
Tribunalul a arătat, la rândul său, că, în mod corect, prima instanță a reținut situația de fapt făcând o justă apreciere a probelor existente la dosar, și că în mod corect a considerat că dispozițiile Legii nr.10/2001 nu-și găsesc aplicabilitatea în cauză, în condițiile în care reclamanții nu au urmat procedura reglementată de acest act normativ, prin depunerea notificării la unitatea deținătoare.
Pe cale de consecință, reclamanții nu pot fi beneficiarii măsurilor reparatorii prin echivalent constând în bunuri, servicii, sau despăgubiri în condițiile cerute de legea specială, iar acest lucru nu vine în contradicție cu faptul că reclamanții au obținut retrocedarea terenului preluat abuziv în condițiile dreptului comun, prin admiterea acțiunii în revendicare întemeiată pe dispozițiile art.480 din Codul civil, înainte de intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001.
Cererile reclamanților referitoare la acordarea unui teren alăturat în aceeași suprafață, respectiv, la acordarea de despăgubiri, vor fi analizate în contextul dreptului comun.
Referitor la acordarea unui teren în compensare, din răspunsul Primăriei Municipiului B rezultă că nu există terenuri în patrimoniul unității administrativ - teritoriale care să poată fi acordate în compensare și, având în vedere că cedarea terenurilor în compensare este atributul exclusiv al Municipiului B de a dispune de terenurile proprietatea sa, instanța apreciază că nu poate impune acestuia printr-o hotărâre judecătorească o anumită modalitate de exercitare a atributului dispoziției juridice, fără să depășească limitele puterii judecătorești și să comită o ingerință în sfera administrației publice, excepția inadmisibilității, sub aspectul acestui capăt de cerere, fiind în mod corect soluționată.
Cu privire la celălalt capăt de cerere având ca obiect acordarea despăgubirilor constând în valoarea de circulație a terenului, instanța apreciază că apelanții au înțeles să solicite aceste pretenții în temeiul dispozițiilor art.998 - 999 din Codul civil, de la cel responsabil de producerea prejudiciului și, așa cum rezultă din decizia civilă nr.52/2001 a Curții de APEL BUCUREȘTI, imobilul în litigiu a făcut obiectul unei preluări abuzive în baza Decretului nr.121/1998 fiind expropriat pentru cauză de utilitate publică, fără însă a se plăti proprietarilor o dreaptă și prealabilă despăgubire.
Instanța de control judiciar a considerat că deși reclamanților li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra întregii suprafețe de teren, din motive neimputabile lor, nu pot fi puși în posesie asupra terenului în totalitate, datorită existenței unor elemente de sistematizare care-l afectează, astfel că dreptul de proprietate poate fi restabilit prin recunoașterea posibilității obținerii despăgubirilor pentru suprafața ocupată de construcții și care nu poate fi retrocedată în natură de la Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, care este cel răspunzător, din punct de vedere patrimonial de exproprierea ilegală a terenului, el fiind cel care trebuie să plătească despăgubiri pentru suprafața de 265,06 mp. care nu poate fi restituită în natură.
Această decizie a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr.101 din 24.01.2008 pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă.
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 B, sub nr- care, în temeiul dispozițiilor art.2 din Codul d e procedură civilă având în vedere valoarea obiectului litigiului, prin sentința civilă nr.4018 din 03.06.2008 a declinat cauza în favoarea Tribunalul București - Secția Civilă.
Astfel învestit, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, prin sentința civilă nr.283 din 27.02.2009 a admis cererea reclamanților în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice pe care l-a obligat la plata sumei de 861.481,3 lei cu titlu de despăgubiri către reclamanți.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul, în condițiile prevăzute de dispozițiile art.315 din Codul d e procedură civilă, având în vedere aspectele de drept dezlegate cu forță obligatorie de către instanța de casare, în temeiul dispozițiilor art.998 -999 din Codul civil și ale art.1 din Protocol adițional nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului a apreciat faptul că Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice este cel răspunzător din punct de vedere patrimonial de exproprierea ilegală a terenului așa încât el este cel care trebuie să plătească reclamanților despăgubirile pentru suprafața de teren care nu poate fi restituită în natură și a cărui valoare a fost stabilită prin raportul de expertiză topografică efectuată în cauză.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul a formulat apel susținând că analizând probatoriul administrat în cauză, instanța a admis greșit acțiunea deși obligația stabilită de instanța de judecată a fost adusă la îndeplinire de Municipiul B prin Primarul General și s-a concretizat prin emiterea dispoziției nr.1792 din 16.10.2001, Municipiul B fiind cel care deține imobilul în litigiu.
Legitimarea procesuală pasivă a Statului Român s-a stabilit și obligația acestuia de plată însă beneficiarul terenului expropriat este cel care a fost parte în acțiunea în revendicare și anume Municipiul B prin Primarul General în temeiul art.12 alin.5 din Legea nr.213/1998, astfel că Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate de reprezentant, nefiind debitorul obligației de despăgubire.
Instanța a încălcat dispozițiile art.129 alin.1 și ale art.130 alin.2 din Codul d e procedură civilă, deoarece calificarea legală sub aspectul temeiului juridic al acțiunii, s-a făcut de către instanță fără se pune în discuția părților acest aspect, încălcându-se astfel principiul contradictorialității.
Întrucât instanța de fond din primul ciclu procesual a soluționat litigiul pe excepții, fără a intra în cercetarea fondului, instanța de apel nu putea proceda, în această fază, la o calificare a acțiunii, cu atât mai mult cu cât nici nu a pus în discuția părților temeiul de drept în baza căruia are loc judecata.
Față de calificarea juridică a acțiunii făcută de instanța de apel, ceea ce reprezintă o recalificare în detrimentul principiului disponibilității procesului civil, apelantul - pârât susține că dreptul de a obține despăgubiri, este potrivit cu dispozițiile art.3 din Decretul nr.167/1958 este prescris.
Sub acest aspect, apelantul arată că, în opinia sa, momentul de la care începe să curgă termenul de prescripție pentru formularea unei cereri de despăgubire, este cel al emiterii dispoziției art.1792/2001 de către Municipiul B prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului în litigiu, iar cel mai târziu acest termen ar putea începe să curgă de la data pronunțării încheierii nr.608/2003 de către Judecătoria Sectorului 5 B prin care s-a încuviințat cererea formulată în dosarul execuțional nr.773/2003 al BEJ.
Pornind de la hotărârea dată în recurs, instanța care a analizat fondul după casare se mulțumește să reia ce au reținut instanțele de control judiciar, fără a motiva și a expune considerentele pentru care Statul Român este ținut a acorda despăgubiri, deși Ministerul Finanțelor Publice nu are calitatea de reprezentant al Statului Român în litigiul de față.
Hotărârea a mai fost criticată și sub aspectul greșitei aplicări a dispozițiilor art.160 din Codul d e procedură civilă, apelantul arătând că proba cu expertiză nu a fost administrată în fața unei instanțe necompetente, ci în primul ciclu procesual, în fața instanței de apel, iar în opinia acestuia, se impunea efectuarea unei expertize pentru determinarea valorii imobilului la prețul actual al pieței dat fiind faptul că această probă a fost administrată în anul 2007 și ținând cont că s-a dispus rejudecarea cauzei tocmai pentru a se analiza incidența art.998 - 999 din Codul civil și a se stabili cuantumul prejudiciului.
În speță, trebuia analizat în ce măsură condițiile prevăzute de norma legală - art.998 - 999 din Codul civil - sunt întrunite în persoana care a comis fapta raportat la art.35 și art.37 din Decretul nr.31/1954 raportat la art.25 alin.2 din același act normativ.
Instanța de fond face o confuzie între cel care a preluat terenul prin expropriere și cel care se face vinovat de nerespectarea dispozițiilor unei hotărâri judecătorești, în speță de nerestituirea în natură a întregii suprafețe de teren.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 05.01.2010, intimații - reclamanți au solicitat, în esență, respingerea apelului ca nefondat, arătându-se că instanța de fond a aplicat și interpretat corect atât dispozițiile art.129 cât și ale art.315 din Codul d e procedură civilă cu privire la calitatea procesuală pasivă a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice, fiind lipsit de relevanță faptul că acțiunea în revendicare a fost soluționată în contradictoriu cu Consiliul General al Municipiului
Potrivit dispozițiilor Legii nr.213/1998, acțiunea de față este imprescriptibilă, iar critica privind efectuarea unei noi expertize este de asemenea nefondată, deoarece potrivit cu dispozițiile art.160 din Codul d e procedură civilă acestea reglementează doar câștigarea probelor în fața unei instanțe necompetente, ipoteză care nu se regăsește în speța de față.
Apelul este nefondat.
Examinând cauza prin prisma motivelor de apel, în condițiile prevăzute de dispozițiile art.295 din Codul d e procedură civilă, Curtea reține că în mod corect, instanța de fond a aplicat și interpretat dispozițiile legale incidente în speță și la care face trimitere pârâtul prin motivele de apel.
Astfel, potrivit cu dispozițiile art.129 din Codul d e procedură civilă, tribunalul a respectat principiul disponibilității procesului civil și a avut în vedere forța obligatorie a deciziei de casare asupra problemelor de drept dezlegate irevocabil prin decizia civilă nr.860 din 08.06.2007 pronunțată de către Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, dând eficiență, deopotrivă, și dispozițiilor art.315 din Codul d e procedură civilă.
Prin urmare, tribunalul ca și instanță de fond, de această dată, nu mai putea reveni asupra chestiunii prejudiciale a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și nici asupra calificării juridice a acțiunii pe care aceeași instanță de casare a acordat-o cererii care a fost trimisă spre rejudecare instanței de fond căreia îi revenea sarcina stabilirii cuantumului despăgubirilor.
Toate criticile reiterate în prezentul apel sunt de fapt critici aduse hotărârii de trimitere și care au fost formulate, de altfel, și pe calea recursului declarat împotriva acestei hotărâri, critici respinse prin decizia civilă nr.101 din 24.01.2008 a Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a IV-a Civilă.
Nefondată este și excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice față de pârâtul Statul Român deoarece, pe de o parte, așa cum am arătat mai sus, prin decizia de casare s-a reținut legitimarea procesuală pasivă a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice și obligația sa de plată în temeiul dispozițiilor art.998 - 999 din Codul civil, iar pe de altă parte, în temeiul dispozițiilor art.25 din Decretul nr.31/1954 reprezentarea Statului Român este asigurată prin Ministerul Finanțelor Publice, fiind lipsit de relevanță juridică răspunsul Municipiului B cu privire la restituirea în natură a imobilului conform Legii nr.10/2001, incidența legii speciale în cauză fiind înlăturată.
Tocmai în virtutea rolului său activ instanța de apel a calificat acțiunea și a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond față de calificarea pe care a primit-o cerere nesoluționată pe fond de către prima instanță.
Curtea nu poate primi nici critica relativă la prescripția cererii în despăgubire în condițiile prevăzute de dispozițiile art.998 - 999 din Codul civil având în vedere atât dispozițiile art.481 din Codul civil cât și pe cele ale art.8 din Decretul nr.167/1958 deoarece despăgubirile au fost solicitate în subsidiar de reclamanți, numai dacă nu se pot ridica elementele de sistematizare care ocupă suprafața de teren și dacă nu se poate acorda un alt teren în compensare, iar cu ocazia punerii în posesie a reclamanților în anul 2003 aceștia au cunoscut prejudiciul care rezultă din imposibilitatea de a se bucura de atribuitul posesiei bunului lor, precum și pe autorul acestuia.
De asemenea, nefondat este și ultimul motiv de apel.
La termenul de judecată de la 02.02.2009 în condițiile prevăzute de dispozițiile art.129 și ale art.315 din Codul d e procedură civilă, tribunalul a supus dezbaterii părților efectuarea unei expertize specialitatea construcții având ca obiect stabilirea valorii de circulație a terenului, iar pârâtul a arătat că nu solicită probe, astfel că, în aceste condiții critica privind efectuarea unei expertize pentru determinarea valorii imobilului la prețul actual al pieței este pur formală.
Existența condițiilor prevăzute de norma art.998 - 999 din Codul civil a fost analizată de asemenea, de către instanța de trimitere, astfel că nici această chestiune de drept nu mai putea fi reluată cu ocazia judecării fondului cererii de despăgubire reprezentând valoarea de circulație a terenului ocupat la cotația zilei, aspect în legătură cu care Curtea a înlăturat și critica prin care se face referire la nemotivarea hotărârii pronunțată de instanța de apel.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelantul pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 283 din 27.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații reclamanți cui domiciliul în B,-, sector 5 și cu domiciliul în B, nr.239,.11,.A,.23, sector 5.
Obligă apelantul la 1.500 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact.
Ex.5/23.03.2010
Secția a V-a Civ.-
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea
