Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1321/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1321
Ședința publică de la 11 2009
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 04 2009, privind judecarea recursului formulat de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI împotriva deciziei civile nr. 393 din 02 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 10389 din 05 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Dezbaterile din ședința publică de la data de 04 2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
La data de 15 iulie 2006, reclamanta Curtea de Conturi a României, a chemat în judecată pe pârâții și, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la plata sumei de 4.479.524.477 lei vechi, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la imobilul situat în C,-, actualizată în luna iunie și în continuare a sumei, în raport de rata inflației.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în fapt a fost chemată în judecată de către pârâți pentru restituirea în natură a imobilului situat în C,-, conform Legii nr.10/2001, iar prin decizia civilă nr.380/05.05.2006, Tribunalul Timișa respins apelurile pârâților Curtea de Conturi a României, C și Consiliul Local C, menținând sentința instanței de fond și dispunând restituirea în natură a suprafeței de 1498 mp. din imobilul aparținând Curții de Conturi.
Că, pe întreaga perioadă de funcționare în imobil, reclamanta a susținut că a fost nevoită să realizeze reparațiile și îmbunătățirile unei bune desfășurări a activităților specifice acestei instituții, fapt ce a condus la sporirea valorii imobilului și implicit la sporirea patrimoniului pârâților în detrimentul reclamantei.
Prin sentința civilă nr. 1296/17.10.2006, Tribunalul Dolja declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Craiova, fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 19443/C/RJ/2006 și nr. nou -.
La data de 22.01.2007 reclamanta a precizat acțiunea, în sensul că imobilul în care își desfășoară activitatea Curtea de Conturi C este folosit în baza HG nr. 296/22.06.1993, iar detalierea lucrărilor a căror contravaloare a solicitat-o a fi restituită, reiese din actele depuse la dosar.
A precizat că valoarea solicitată rezultă din activitățile de reparații și îmbunătățiri efectuate și necesare bunei desfășurări a Camerei de Conturi
La data de 19.04.2007, pârâții și au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, învederând instanței că imobilul a fost preluat de către stat fără titlu valabil.
La data de 22.05.2007, reclamanta a formulat o nouă precizare la acțiune prin care a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților, având în vedere că aceștia și-au mărit patrimoniul pe seama patrimoniul Curții de Conturi a României, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic contractual, creându-se un dezechilibru patrimonial, în speță fiind aplicabile dispozițiile din dreptul comun prevăzute de Codul civil.
Prin sentința civilă nr.10389 din 5 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, a fost respinsă acțiunea precizată formulată de reclamantă.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a apreciat că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 53 alin. 2 din Legea 10/2001 republicată, astfel că a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților, invocată de aceștia prin întâmpinare.
S-a apreciat de asemenea, că verificarea temeiniciei acțiunii și pretențiilor invocate, implică necesitatea administrării unei expertize tehnice de specialitate, or, reclamanta nu a insistat în administrarea acestei probe, înțelegând să se folosească de un raport de evaluare extrajudiciar, întocmit de expert G și alte înscrisuri, care nu au fost suficiente și concludente pentru dezlegarea raportului litigios dintre părți.
Reclamanta nu a făcut dovada că a efectuat lucrări de reparații și îmbunătățiri utile la imobilul restituit pârâților, astfel că nu s-a putut stabili în ce măsură a sporit patrimoniul pârâților și în ce măsură s-a diminuat patrimoniul reclamantei.
Instanța nu și-a putut forma convingerea că reclamanta a executat la imobil lucrări necesare și utile a căror contravaloare este de 4.479.524.477 lei.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta Curtea de Conturi B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În esență a arătat că, deși instanța de fond a reținut în mod corect că nu sunt incidente în cauză dispozițiile Legii nr.10/2001, respectiv ale art.48, a respins în mod greșit acțiunea ca nedovedită.
A susținut că, atât din raportul de evaluare extrajudiciar, cât și din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, rezultă că îmbunătățirile efectuate la imobil se încadrau în categoria "cheltuielilor necesare și utile", deoarece din devizul anexat la raport rezultă că nu au fost utilizate materiale foarte scumpe.
Prin decizia civilă nr.588 din 26 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr.-, s-a respins apelul declarat de apelanta reclamantă Curtea de Conturi a României - B, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
S-a reținut că prin motivele de apel, reclamanta Curtea de Conturi a României și-a argumentat punctul de vedere în legătură cu inutilitatea administrării de către instanța de fond a probei cu expertiza tehnică, apreciind că înscrisurile prezentate sunt suficiente pentru a dovedi că sumele de bani au fost destinate efectuării unor reparații necesare și utile.
Totodată, apelanta a invocat concluziile raportului de expertiză extrajudiciară depus la instanța de fond, apreciind că acest înscris este suficient pentru dovedirea naturii cheltuielilor efectuate.
De asemenea, deși prin motivele de apel s-a susținut de către reclamantă că evaluarea efectuată de expertul extrajudiciar a avut în vedere doar cheltuielile necesare și utile, din cuprinsul raportului de expertiză rezultă că expertul a aplicat o majorare de 100 % pentru finisajele interioare speciale la parter și etaj, majorare care exclude susținerea apelantei referitoare la evaluarea doar a cheltuielilor necesare și utile
Că, la raportul de expertiză extrajudiciară au fost atașate anexele cuprinzând lista cu cantitățile de lucrări necesare reparării imobilului ( filele 26-30), expertul stabilind valoarea lucrărilor de reparații și consolidare, urmare a cutremurului din anul 1977, în timp ce înscrisurile atașate la filele 36-115 vizează cheltuieli efectuate în anul 1993.
S- mai reținut că, din facturile respective a rezultat că au fost efectuate cheltuieli pentru lambriuri la sala de judecată (fila 56), s-a realizat arhitectura de la subsol, parter, etajul I (fila 67), acestea fiind cheltuieli care exced categoriei cheltuielilor necesare și utile.
Prin urmare, având în vedere dispozițiile art.1169 Cod civil, conform cărora, cel ce face o propunere în fața instanței trebuie să o dovedească, în mod corect instanța de fond a reținut că reclamanta nu a făcut dovada că sumele de bani cheltuite în perioada în care a administrat imobilul, au fost destinate doar efectuării unor cheltuieli necesare și utile.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta Curtea de Conturi a României, criticând-o pentru nelegalitate, invocând în drept prevederile art.299 și următoarele Cod pr. civilă și art. 484, 493, 494, 997 și 1618 Cod civil.
A susținut că, deși instanța de fond a reținut în mod corect că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art. 48 din Legea nr.10/2001, a respins în mod greșit acțiunea ca nedovedită.
A arătat că atât instanța de fond, cât și cea de apel au respins acțiunea ca nedovedită, întrucât au apreciat că verificarea temeiniciei acțiunii și a pretențiilor invocate implică necesitatea administrării unei expertize tehnice de specialitate, iar reclamanta nu a insistat în administrarea acestei probe.
Recurenta a mai arătat că, potrivit prevederilor art. 201 Cod pr. civilă, dacă părțile nu cereau încuviințarea probei cu expertiză, instanța avea posibilitatea pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, în cazul în care considera necesar, să cunoască părerea unor specialiști, să numească din oficiu unul sau trei experți.
A precizat că a depus la dosar un raport de evaluare extrajudiciar, dar și alte înscrisuri prin care face dovada că îmbunătățirile efectuate la imobil se încadrează în categoria cheltuielilor necesare și utile și că deci, se impune obligarea pârâților la restituirea acestora.
A mai arătat că nerecuperarea cheltuielilor efectuate de reclamantă cu reparațiile la imobilul reprezentând sediul Camerei de Conturi D, ar echivala cu o îmbogățire fără justă cauză pârâților.
Prin decizia civilă nr.10389/5 iulie 2007, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA, în dosarul nr.-, fost admis recursul declarat de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, în contradictoriu cu intimații pârâți, .
A fost casată decizia și trimisă cauza spre rejudecare la Tribunalul Dolj.
Pentru se pronunța astfel, Curtea a constatat că în cauză subzistă motivul de casare prevăzut de art. 312 alin. 5 Cod pr. civilă, raportat la art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă, coroborat cu art.129 alin. 6 Cod pr. civilă, hotărârea recurată fiind afectată de nelegalitate.
Că, instanța de fond a respins acțiunea în pretenții formulată de reclamantă, reținând că aceasta nu a dovedit temeinicia pretențiilor invocate, nefiind de acord cu administrarea probei cu o expertiză tehnică de specialitate.
La rândul său instanța de apel, deși în considerentele hotărârii a făcut trimitere și la alte înscrisuri de care s-a prevalat reclamanta, a respins apelul, concluzionând că aceasta nu și-a dovedit acțiunea, așa cum prevede expres art.1169 Cod civil.
Procedând astfel, instanța de apel nu a examinat pe fond susținerile reclamantei referitoare la efectuarea unor îmbunătățiri necesare și utile la imobilul în litigiu ce a fost restituit pârâților în baza Legii nr.10/2001, susțineri invocate expres prin motivele de apel.
S-a mai reținut că în speță, reclamanta a susținut că a efectuat reparații la imobilul în litigiu în cuantum de 4.479.524.477 lei vechi, că aceste reparații erau necesare pentru desfășurarea în bune condiții a activității Camerei de Conturi D și ca atare, pârâții urmând să fie obligați la restituirea sumei în discuție.
Lămurirea situației de fapt cu privire la îmbunătățirile aduse imobilului, implicit delimitarea pe categorii a cheltuielilor efectuate de reclamantă nu putea fi făcută, decât prin administrarea probei cu o expertiză tehnică de specialitate, a cărei valoare probantă este covârșitoare în soluționarea legală și temeinică a procesului.
Că, deși reclamanta nu a solicitat în mod expres administrarea acestei probe, din atitudinea adoptată la ambele instanțe, a rezultat indubitabil că ar fi achiesat la suplimentarea probatoriilor cu proba menționată, dacă instanța punea în discuție administrarea acesteia.
Or, instanța de apel nu s-a preocupat să lămurească poziția reclamantei din acest punct de vedere, reținând că reclamanta se împotrivește administrării acestei probe.
S-a reținut de asemenea, că în conformitate cu art. 129 alin. 6 Cod pr. civilă, instanța de judecată trebuie să stăruie prin toate mijloacele legale pentru aflarea adevărului, aceasta putând ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părțile se împotrivesc.
În speță, instanța nu a făcut aplicarea acestor dispoziții legale, trecând la soluționarea cauzei pe baza unui material probatoriu incomplet, pentru stabilirea situației reale a imobilului în litigiu.
Procedând astfel, tribunalul a rezolvat litigiul fără a efectua o cercetare completă a fondului litigiului.
Examinarea completă a fondului litigiului nu putea fi făcută decât, după administrarea probei cu o expertiză de specialitate, deoarece numai în acest mod instanța de apel avea posibilitatea să lămurească pe deplin situația de fapt, în raport de care putea să pronunțe o hotărâre legală și temeinică.
Soluționând cauza în lipsa unei expertize de specialitate, în condițiile în care aceasta era obligatorie pentru aflarea adevărului, instanța de apel a încălcat atât prevederile art. 129 alin.6 Cod pr. civilă, dar și prevederile art. 6 din CEDO care stipulează expres dreptul părților la un proces echitabil.
Prin decizia civilă nr.393 din 02 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a respins apelul declarat de apelanta reclamantăCURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, împotriva sentinței civile nr. 10389/05.07.2007, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți și.
Pentru a decide astfel, tribunalul a avut în vedere că, prin sentința civilă nr.9128/2005 a Judecătoriei Timișoara, definitivă și irevocabilă, pronunțată în dosarul nr.1901/2005, a fost admisă acțiunea formulată de intimații pârâți din prezenta cauză, acțiune ce privea ca obiect derivat imobilul compus din construcțiile C 1, 2, 1 - G 4 și terenul aferent de 3050,93. situat în C, str. - nr.1
În considerentele acestei hotărâri, instanța de judecată a constatat preluarea imobilului de către stat abuziv, fără titlu și pe cale de consecință, faptul că o parte din imobil era ocupat de Curtea de Conturi, nu e de natură să legalizeze titlul de preluare al statului.
Corespunzător înscrisurilor depuse, precum și a raportului de expertiză, reiese realizarea unor lucrări de renovare, recompartimentare interioară și respectiv îmbunătățiri estimate la suma de 583.253,05 lei.
Tribunalul a constatat că o parte din îmbunătățirile aduse sunt cauzate de folosința imobilului pe întreaga perioadă de la preluarea abuzivă și până la restituirea efectivă către intimați, aceștia având dreptul, potrivit dreptului comun, de a prelua imobilul în aceeași stare sau într-o situație materială apropiată celei de la data preluării imobilului de către stat.
În privința altor categorii de îmbunătățiri, privind reamenajarea interioară conform necesităților de funcționare ale Curții de Conturi, tribunalul a constatat că acestea nu sunt opozabile intimaților privați de proprietate, întrucât au fost realizate cu nerespectarea conținutului dreptului de dispoziție al acestora, câtă vreme prin sentința de restituire s-a constatat că foștii proprietari nu au pierdut niciodată dreptul de proprietate.
Împotriva deciziei în termen legal a declarat recurs reclamanta Curtea de Conturi, susținând că este nelegală.
În motivele de recurs, se susține în esență,că:
- este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod pr. civilă potrivit căruia, hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii;
- că, instanța de apel după casare, deși a reținut indiscutabil că prin preluarea concretă a imobilului de către intimați se produce diminuarea patrimoniului corespunzător sumelor achitate pentru reamenajare, renovare, îmbunătățiri apreciate la 583.253,05 lei, totuși constată că nu au fost realizate probe pentru mărirea patrimoniului pârâților;
- că în speță, sunt realizate condițiile pentru a opera îmbogățirea fără justă cauză, pe care le enumeră reclamanta;
- că, lucrările realizate pe cheltuiala reclamantei pentru imobilul în cauză au fost realizate de reclamantă în calitate de administrator al imobilului, calitate dobândită în baza nr.HG296/1993, iar potrivit art. 12 alin. 3 din Legea nr.213/1998 "(3) Titularul dreptului de administrare poate să posede, să folosească bunul și să dispună de acesta, în condițiile actului prin care i-a fost dat bunul în administrare. Dreptul de administrare va putea fi revocat dacă titularul său nu-și exercită drepturile și nu-și execută obligațiile născute din actul de transmitere."
- că, prin îmbogățirea unui patrimoniu în dauna altuia ar lua ființă un raport obligațional, debitorul obligației de restituire fiind cel al cărui patrimoniu s-a mărit, iar creditor al aceleiași obligații fiind cel al cărui patrimoniu a fost diminuat;
- că, dubla limită care afectează obligația de restituire rezidă în următoarele: debitorul obligației va restitui numai în măsura îmbogățirii patrimoniului său, următoarea limită are în vedere faptul că nu se poate cere mai mult decât diminuarea patrimoniului;
- că, lucrările executate de Curtea de Conturi a României și reținute în raportul de expertiză, întrunesc condițiile mai sus - menționate, deoarece au dus la evitarea diminuării imobilului în cauză, au contribuit la menținerea într-o stare bună a acestuia și reprezintă sporul de valoare, respectiv cel care a contribuit la creșterea valorii de circulație a imobilului, motiv pentru care instanța trebuia să rețină această valoare ca fiind îmbogățirea fără just temei a intimaților;
- concluzionează reclamanta că sunt îndeplinite condițiile instituirii obligației de plată ca fapt juridic licit, pe principiul îmbogățirii fără just temei.
În drept, recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă.
În cauză, intimații au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului.
Recursul este nefondat.
Instanțele au fost investite de reclamanta Curtea de Conturi a României cu o acțiune în pretenții, în cuantum de 4.479.524.477 lei vechi, împotriva pârâților și, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la imobilul situat în C,-, actualizată în luna iunie și în continuare a sumei, în raport de rata inflației.
Pârâții sunt proprietarii imobilului din litigiu, redobândit prin sentința civilă nr.9128/ 8 octombrie 2005, pronunțată de Judecătoria Timișoara, rămasă definitivă și irevocabilă, în dosarul nr.1901/2005, sentință ce privea ca obiect derivat imobilul compus din construcțiile C 1, 2, 1 - G 4 și terenul aferent de 3050,43. situat în
Din considerentele acestei hotărâri, rezultă că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv și fără titlu de către stat în 1948 și a fost atribuit prin subînchiriere la mai mulți întreprinzători și sindicate din oraș. În anul 1993 imobilul a fost atribuit ca sediu pentru reclamantă, transmis din patrimoniul SA C, în baza HG nr.296/1993.
Reclamanta a adus îmbunătățiri acestui imobil ce au necesitat cheltuieli și au fost estimate prin expertiza tehnică efectuată de expert.
În capitolul concluzii, expertul a grupat pe capitole cheltuielile efectuate, perioada în care s-au efectuat și a conchis că reparațiile efectuate asupra imobilului la interior, cât și la exterior au fost făcute în scopul de a aduce clădirea la starea inițială cu toate elementele de arhitectură pe care le-a avut la data naționalizării și pentru desfășurarea activității instituției într-un cadru adecvat pentru prestanța acesteia.
Că, aceste lucrări au fost necesare și utile, iar dacă imobilul ar fi avut altă destinație, nu ar fi fost necesare, dar, indiferent de activitatea desfășurată la interior, toate celelalte lucrări care s-au efectuat au fost necesare pentru aducerea clădirii la starea inițială și consacrarea elementelor de rezistență și arhitectură a clădirii și implicit, utile pentru orice activitate.
Că, datorită acestor lucrări de consolidare și reparare a zonelor afectate de igrasie a fost posibilă amenajarea sălilor de ședință, că nu au existat lucrări care s-au executat și nu sunt necesare conservării și desfășurării normale a activității în imobil, iar expertul nu a identificat cheltuieli voluptorii care să depășească limitele unei conservări și administrări normale a imobilului.
Deci, prin aceste lucrări nu s-a mărit patrimoniul pârâților, care, dacă nu ar fi fost deposedați de proprietate, prin preluarea abuzivă de către stat, ar fi depus diligențe de buni proprietari și și-ar fi conservat imobilul.
În speță, deci, reclamanta recurentă nu poate reclama de la pârâți, prin acest mijloc juridic procedural denumit "actio de in rem verso", îmbogățire fără just temei, sărăcirea patrimoniului său cu suma de 4.479.524.477 lei vechi, care de fapt reprezintă contravaloarea lucrărilor necesare și utile efectuate în anii 1993 și 1994, reactualizate până în prezent, reclamanta ignorând faptul că aceste cheltuieli au fost amortizate prin folosirea spațiului.
În consecință, în speță nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, hotărârea pronunțată este legală și temeinică.
Nu are nici o relevanță juridică faptul că lucrările au fost realizate de reclamantă, în calitate de administrator, calitate dobândită în baza nr.HG 296/1993, în virtutea căreia a dispus de imobil începând cu anul 1993 și până în prezent, potrivit destinației date prin hotărârea de guvern.
Întrucât nu s-au precizat de expert lucrările voluptorii efectuate, nu se poate vorbi de dubla limită care afectează obligația de restituire, adică aceea în care debitorul obligației va restitui numai în măsura îmbogățirii patrimoniului său, iar următoarea limită, că nu se poate cere mai mult decât diminuarea patrimoniului său.
Critica referitoarea la faptul că prin lucrările executate de reclamantă au dus la evitarea diminuării valorii imobilului, la menținerea acestuia într-o stare bună și implicit la creșterea sporului de valoare nu poate fi reținută, pentru că în administrarea oricui s-ar fi aflat imobilul, administratorul acestuia ar fi efectuat lucrări de întreținere, potrivite cu scopul pentru care i s-ar fi atribuit.
Față de considerentele mai sus - expuse, apreciind că în cauză nu subzistă motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 Cod pr. civilă, urmează ca în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă,să se respingă recursul ca nefondat.
În baza art. 274 Cod pr. civilă, urmează a obliga reclamanta la 4000 lei cheltuieli de judecată, către intimatul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamanta CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI împotriva deciziei civile nr. 393 din 02 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- și a sentinței civile nr. 10389 din 05 iulie 2007, pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți,.
Obligă recurenta la 4000 lei cheltuieli de judecată către intimatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.Judec.-
Tehn./2 ex.
17.12.2009
Jud.apel
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
