Rezoluțiune contract. Jurisprudență. Decizia 1320/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 1320
Ședința publică de la 11 2009
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
Judecător: - - -
Grefier: -
Pe rol, rezultatul dezbaterilor din ședința publică din data de 04 2009, privind judecarea recursului formulat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 46 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatul pârât, având ca obiect rezoluțiune contract.
La apelul nominal, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței depunerea de concluzii scrise de către intimata reclamantă, la data de 11.11.2009, după care:
Dezbaterile din ședința publică de la data de 04 2009, au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin acțiunea înregistrată la 01.10.2007 reclamanta a chemat în judecată pe pârâții și pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 850/26.07.1999 de BNP prin care reclamanta a transmis pârâților cota indiviză de 5/8 din imobilul proprietatea sa din C,-, în schimbul întreținerii.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că a încheiat contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere în anul 1999 la insistențele pârâtei și în schimbul cotei de 5/8 din imobilul în care locuiește, imobil ce a fost dobândit împreună cu soțul său prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 183/1968 la notariatul de Stat Regional Oltenia. În anul 1984, prin contractul de întreținere autentificat sub nr. 11868/15.12.1984, reclamanta și soțul său au transmis din imobil către fiica lor, și soțul acesteia,.
După decesul lui, la 13 martie 1988, s-a dezbătut succesiunea acestuia și, conform certificatului de moștenitor nr. 1519/08.10.1990 eliberat Notariatul de Stat Județean, cota de din imobilul din C, str.- nr.59, s-a transmis către soția supraviețuitoare, și fiicele și.
La data de 13 octombrie 1990 decedat și, apoi la data de 26.02.1996 a decedat, astfel că, conform certificatului de moștenitor nr. 423/20.05.1996 eliberat de BNP Gh. cota sa din imobil se transmitea către în calitate de părinte.
A mai arătat reclamanta că la data de 03.07.1999 a decedat și ginerele său, astfel că la insistențele fiicei sale adoptive, reclamanta a acceptat să încheie contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere însă de aproximativ 4 ani nu se mai poate deplasa decât cu ajutorul unui cadru metalic și, practic, este nevoită să se întrețină singură.
Pârâții și au formulat întâmpinare în cauză prin care au solicitat respingerea acțiunii arătând că, încă din anul 1999 au îngrijit-o pe reclamantă așa cum se impunea, în acest sens angajând chiar o vecină care să se ocupe permanent de îngrijirea și supravegherea reclamantei, să-i facă menajul, să îi aducă cele necesare meselor și să-i cumpere medicamentele necesare.
Au precizat că în toată această perioadă toate cheltuielile privind mâncarea, căldura, energia electrică, apa, medicamentele și curățenia au fost suportate de pârâți, la acestea adăugându-se și plata unei femei care face menajul zilnic (mâncare, spălat, curățenie).
S-a mai precizat că, în cei opt ani reclamanta a avut o singură internare în spital numai o perioadă de 5 zile și nu i s-au descoperit afecțiuni care să presupună supravegherea permanentă iar pârâta a însoțit-o timp de 4 zile.
Au precizat, de asemenea, că în repetate rânduri doctorul de familie a venit la domiciliu, a examinat-o, a stat de vorbă cu aceasta și i-a prescris medicamentele necesare pentru rețete compensate lunar, medicamente pe care le-au cumpărat și le-au înmânat reclamantei.
În subsidiar, pârâții au solicitat ca obligația de întreținere asumată să fie transformată în bani pe care să îi achite lunar prin mandat poștal.
Prin sentința civilă nr. 5799 din 16 aprilie 2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâții și.
A fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâți.
Pentru se pronunța astfel, instanța a reținut că reclamanta a încheiat cu pârâții și, la data de 26.07.1999 un contract de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere (fila 8) prin care a transmis părților cota sa indiviză de 5/8 din imobilul situat în C,-, compus în întregime din teren-loc de casă în suprafață de 463 mp și casă din cărămidă cu 4 camere, hol și antreu iar pârâții au achitat prețul de 40 milioane lei și s-au obligat să o îngrijească și să o întrețină pe reclamantă cu toate cele necesare traiului zilnic până la deces, precum și să respecte dreptul reclamantei de a locui, pe tot timpul vieții în camera dinspre nord a imobilului.
Contractul de vânzare cumpărare cu clauză de întreținere este un contract cu titlu oneros, aleatoriu, bilateral, consensual și translativ de proprietate, căruia i se aplică regulile generale din materia obligațiilor înscrise în art. 1020 și 1021.civ. cu privire la condiția rezolutorie, aceasta fiind subînțeleasă atunci când una din părți nu-și îndeplinește angajamentul luat.
Într-o atare situație, contractul nu se desființează de drept; partea în privința căreia nu s-a executat angajamentul are alegerea, fie să silească pe cealaltă parte să execute contractul, dacă este posibil, fie să ceară desființarea contractului.
Noțiunea de întreținere trebuie luată în sensul cel mai larg, ea incluzând o serie de prestații ca: procurarea și prepararea hranei, medicamente, îngrijiri medicale, efectuarea curățeniei în locuință, plata consumului de electricitate, apă, canal, combustibil.
În speță, s-a apreciat în temeiul art.977 și art.981 civ. că obligația de întreținere trebuie să se circumscrie nevoilor persoanei întreținute, în sensul că, dată fiind vârsta înaintată a reclamantei (83 ani) și problemele locomotorii, obligația de întreținere conține și obligația unui ajutor permanent la menaj, preparatul și servitul hranei precum și obligația de supraveghere, chiar dacă acestea nu au fost stipulate în contract.Instanta a retinut ca paratii si-au indeplinit obligatia contractuala de intretinere,in raport de probele administrate.
Cum în speță nu s-a făcut dovada neîndeplinirii culpabile a obligației contractuale de întreținere, cu conținutul determinat de natura și esența acestuia, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile legale ale rezoluțiunii prevăzute de art. 1020-1021.civ. astfel că s-a respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Reținând că pârâții și-au îndeplinit obligațiile contractuale de întreținere și având în vedere lipsa acordului reclamantei privind transformarea obligației de întreținere, instanța a respins cererea reconvențională formulată de pârâți privind transformarea obligațiilor asumate de pârâți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului s-a arătat că de aproximativ 4 ani nu se mai poate deplasa decât cu ajutorul unui cadru metalic și nu mai poate părăsi casa. Pârâta locuiește în apartamentul său din C iar soțul său la B, au închiriat o cameră din imobil la două studente de aproximativ 3 ani care au acces la baie și bucătărie.Pârâta i-a interzis accesul în bucătărie cât timp acestea sunt acolo și de asemenea sunt vizitate de persoane tinere fiind astfel nevoită să stea în cameră în timpul acestor vizite. Deși a solicitat pârâtei să-i acorde întreținere conform vârstei și stării de sănătate,aceasta are în continuare o atitudine ostilă,mai mult,o împiedică să ia legătura cu ceilalți membri ai familiei.
A mai arătat că și martorii propuși de către pârâți arată că diversele menajere vin în domiciliul său de două-trei ori pe săptămână, însă datorită stării precare de sănătate are nevoie de prezența și ziua și noaptea a unei persoane.
Au formulat întâmpinare intimații pârâți, solicitând respingerea apelului și menținerea soluției primei instanțe ca legală și temeinică.
Prin decizia nr.46 din 27 ianuarie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, s-a admis apelul declarat de reclamanta, împotriva sentinței civile 5799/16-04-2008, pronunțată de Judecătoria Craiova, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații pârâți,.
S-a schimbat sentința civilă arătată în sensul că, pe fond s-a admis acțiunea formulată de reclamanta.
S-a dispus rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr.870/26 iulie 1999.
Au fost obligați intimații pârâți către apelanta reclamantă la 30 lei cheltuieli de judecată aferente în apel și fond.
S-a reținut că reclamanta a solicitat rezilierea contractului de întreținere autentificat sub nr.850/1999, având ca obiect cota de 5/8 din imobilul proprietatea sa din-, întrucât pârâții nu și-au respectat obligațiile contractuale, de a-i asigura întreținerea.
Obligațiile părților contractante urmează să fie executate potrivit regulilor generale referitoare la executarea obligațiilor. Debitorul întreținerii este obligat să acorde întreținerea în natură în condițiile prevăzute în contract, potrivit regulilor aplicabile obligațiilor de a face.
Din ansamblul materialului probator administrat în cauză, tribunalul constată că intimații-pârâți nu au acordat o întreținere corespunzătoare vârstei și stării de sănătate a intimatei-reclamantă, ceea ce echivalează cu o neexecutare culpabilă a obligațiilor asumate. De menționat că apărările formulate în întâmpinare atât în apel cât și la instanța de fond, prin care se învederează motivele și mobilul reclamantei la promovarea acțiunii nu pot fi reținute, esențiale fiind mijloacele de probă administrate, față de specificul contractului încheiat de către părți.
Este de necontestat că în prezent reclamanta, o persoană în vârstă și care potrivit actelor medicale aflate la dosarul cauzei nu poate fi ajutată doar prin cumpărarea hranei și medicamentelor, ci necesită o îngrijire specială cu supraveghere permanentă, în acest sens fiind chiar adeverința medicală de la fila nr.77 din dosarul de fond care atestă că aceasta este nedeplasabilă.
Instanța de fond a făcut o apreciere eronată a mijloacelor de probă administrate, respectiv proba testimonială și proba cu înscrisuri, reținând astfel că pârâții și-au respectat obligațiile asumate. De altfel, nici reclamanta nu contestă împrejurarea că pârâții i-ar fi acordat întreținere până la un moment dat, însă datorită caracterului alimentar al prestației la care se obligă debitorul și care trebuie să fie efectuată în mod succesiv, executarea obligațiilor are un caracter esențial, debitorul fiind de drept pus în întârziere și creditorul în drept să ceară rezoluțiunea.
În mod cert, având în vedere vârsta reclamantei precum și starea precară a sănătății sale, așa cum rezultă din actele medicale, tribunalul constată că este vorba de o neexecutare a obligațiilor care, raportată la starea de fapt expusă, lipsesc prestația de orice interes pentru creditor. Ținând seama de ansamblul obligațiilor născute din contract, în speță suntem în prezența unei neexecutări a contractului, care din punct de vedere juridic are semnificația unei neexecutări totale, față de specificul și finalitatea contractului de întreținere.
Așadar, neexecutarea obligațiilor este importantă și gravă și nu se poate reține vreo culpă a reclamantei prin refuzul de a primi întreținerea, transmiterea dreptului sau de proprietate s-a făcut tocmai în scopul de a primi o întreținere reală și efectivă și nu în scopul de a- gratifica pe pârâți.
De asemenea, față de susținerile atât ale reclamantei cât și ale pârâților, relațiile tensionate dintre părți sunt evidente, ori în aceste condiții nu se poate reține că neexecutarea este determinată de culpa reclamantei care să fi refuzat nejustificat primirea întreținerii sau din motive personale, fără culpă din partea debitorilor.
Instanța de fond a apreciat ca fiind concludente anumite pasaje din declarațiile martorilor propuși de către intimații-pârâți care susțin apărările intimaților în sensul că au chemat un medic pentru consultarea acesteia sau cu privire la persoana care pregătea hrana, fără însă a le corobora și cu celelalte depoziții pentru a reține o situație de fapt conformă cu situația reală și din din care rezultă adevăratele relații părți.
În consecință, față de mijloacele de probă administrate și în lumina dispozițiilor legale arătate, tribunalul a constatat că prima instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art.1020-1021 din Codul Civil, urmând ca în baza art.296 Cod Procedură civila să se admită apelul, să se schimbe sentința în sensul că pe fond s-a admis acțiunea în rezoluțiunea contractului nr.850/26 iulie 1999.
Celălalt capăt de cerere din cererea reconvențională având ca obiect transformarea în bani a obligației de întreținere nu a fost criticat și nu au fost avute în vedere aspectele ce țin de soluția pronunțată.
Împotriva deciziei a declarat recurs, prin reprezentantul său legal în calitate de mandatar al recurentei pârâte, solicitând în conformitate cu art.304 pct.7 și 9 Cod pr.civilă, admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii pronunțată în apel și pe fondul cauzei să fie păstrată ca temeinică și legală sentința civilă și respingerea acțiunii formulată de reclamantă.
A arătat că soluția pronunțată este rezultatul interpretării greșite a legii și a materialului probator ce a fost administrat în cauză, astfel a extins obligațiile asumate de părți prin convenția " contract de întreținere si a conferit o valoare juridică exagerată unor înscrisuri cu conținut discutabil (acte medicale), în contradicție vădită cu celelalte înscrisuri medicale aflate la dosarul cauzei.
Nu s-a pronunțat pe cel de-al doilea capăt de cerere al cererii reconvenționale, ce avea ca obiect transformarea în bani a obligației de întreținere.
Au menționat că și-au îndeplinit obligațiile de întreținere în mod corespunzător și au efectuat și o serie de îmbunătățiri la imobil pentru a mări gradul de confort, așa încât prima instanță a apreciat just acest aspect.
S-au depus la dosar:taxă timbru, timbru judiciar, adeverința medicală 1001/2009, împuternicire avocat, procura autentificată sub nr.172/2009, încheiere din 3.09.2003, copie citație, adeziune angajament, certificat emis în dosarul nr- a ÎCCJ, adeverința medicală 3051/2009, concluzii scrise.
S-a formulat întâmpinare de către, solicitând respingerea recursului întrucât atitudinea pârâților este ireverențioasă și nu și-au îndeplinit obligațiile de întreținere ce le revenea, creându-i un climat de stres și insecuritate și un real sentiment de frustrare, întrucât pe langa prestatia materiala există și o componentă psihologică dată de caracterul intuitu personae al contractului.
S-a întocmit referatul de către instanță, în urma verificării efectuate pe site-ul ÎCCJ, constatându-se că prin încheierea nr.8823 din 29 octombrie 2009 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr-, a fost respinsă cererea de strămutare formulată de petentul Comisariatul pentru Societatea Civilă,în contradictoriu cu intimații și.
Recurenta pârâtă a formulat cerere prin care a arătat că înțelege să renunțe la serviciile Comisariatului pentru Societatea Civilă.
Recursul este fondat.
Soluționarea în acest caz, având în vedere obiectul pricinii nu este posibilă fără o analiză a probelor administrate în cauză. În această situație motivele de netemeinicie invocate sunt motive de nelegalitate.
Este de esența acestei cauze, cu un asemenea obiect, de a se stabili starea de fapt și aceasta nu se poate face decât pe baza probelor administrate, prin urmare motivele de nelegalitate se circumscriu situației de fapt și nu pot fi analizate decât dacă se examinează materialul probator.
De esența rezoluțiunii unui contract și în special, a contractului de întreținere, este neexecutarea culpabilă a obligației așa cum este reglementată prin art.1020-1021 Cod civil.
Potrivit art.1169 cod civil " cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească".
Or, în speță reclamanta nu a reușit să facă dovada celor susținute.
Toate probele demonstrează fără echivoc faptul că, pârâții si-au îndeplinit obligația de întreținere, în mod corespunzător.
Martorii propuși de către reclamantă și, intră în contradicție cu toate celelalte probe din dosar și chiar cu răspunsurile la interogatoriu ale reclamantei,aratand ca paratii si -au executat obligatia de intretinere.
Obligația de întreținere se circumscrie nevoilor persoanei întreținute, raportat la vârsta înaintată a reclamantei (83 ani), problemelor locomotorii, incluzând, această obligație si un ajutor permanent la menaj, la preparatul și servitul hranei, de supraveghere, chiar dacă nu sunt prevăzute expres în contract, întrucât, noțiunea de întreținere trebuie privită în extenso.S-a retinut corect de catre prima instanta,ca obligatia de ajutor si supraveghere nu poate fi privita temporal si nici spatial in mod absolut,in sensul de a locui cu persoana intretinuta, de a sta tot timpul langa aceasta,ci relativ,intermitentele normale fiind de natura si esenta obligatiei de intretinere.
Chiar și reclamanta a recunoscut la interogatoriul luat la propunerea pârâtei, că pârâții au asigurat medicația prescrisă de medic, precizând că nu în fiecare lună, însă reclamanta nu a invocat și nici nu a făcut dovada prescrierii unui tratament medicamentos care să fi fost adus la cunoștința pârâților și pe care aceștia să nu-l fi procurat.
Mai mult pârâții au încercat să suplinească absența lor normală, firească, dat fiind modul de viață al fiecărei familii, cu o persoană care să asigure în această perioadă întreținerea reclamantei.
Prin urmare, ceea ce a reținut instanța de apel pe baza câtorva acte medicale că reclamanta avea nevoie de supraveghere permanentă ce nu i-a fost asigurată, este lipsită de relevanță.
Din ansamblul probelor reiese fără putință de tăgadă că pârâții au acordat o întreținere corespunzătoare vârstei și stării de sănătate a reclamantei, neexistând vreo culpă în executarea obligației de întreținere asumată față de aceasta.
Nu s-a făcut dovada existenței unor relații tensionate dintre părți, ci, mai mult o intervenție în aceste relații a fiicei naturale a reclamantei, care din acel moment a devenit nemulțumită de prestația pârâților,in acest sens fiind si declaratiile martorilor chiar si cei propusi de catre reclamanta.
Soluția pronunțată face de prisos analiza criticii din recurs referitoare la nepronunțarea instanței cu privire la cel de-al doilea capăt al cererii reconvenționale, asupra căreia oricum instanța și-a exprimat punctul de vedere sub aspect procedural.
Văzând dispozițiile art.312 alin.2 teza I Cod pr.civilă, instanța va admite recursul, va modifica decizia civilă în sensul că va respinge apelul.
Se va menține sentința civile.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta împotriva deciziei civile nr. 46 din 27 ianuarie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimatul pârât.
Modifică decizia civilă în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr.5799/16.04.2008 pronunțată de Judecătoria Craiova în dosarul nr-.
Menține sentința civilă.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 11 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.jud.-
Tehn.2 ex/19.11.2009
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Mihaela Loredana Nicolau Alexandroiu
