Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1355/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR. 1355/2008-
Ședința publică din data de 1 octombrie 2008
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Aurora Popa |
- - | - JUDECĂTOR 3: Maria Galeș | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind pronunțarea recursului civil declarat de recurenta intervenientă SC COM SRL, cu sediul în, nr. 455, județul S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în,-, județul S M și intimatul pârât, cu sediul în,-, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 19/Ap din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, prin care a fost menținută sentința civilă nr. 392/2003 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr. 1185/2002, având ca obiect: revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 24 septembrie 2008, când părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea acesteia pentru data de 1 octombrie 2008.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 392/24.03.2003 pronunțată în dosar nr. 1185/2002 al Judecătoriei Negrești O a ș, a fost admisă în parte cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâta, aceasta fiind obligată să lase reclamantului în deplină proprietate și pașnică posesie terenurile înscrise în CF 2159 nr. top. 1327/5, 1327/6 și 1327/7; CF 2174 nr. top. 1327/15 și CF 1177 nr. top. 1328/1 și 1328/2. S-a constatat că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra construcției magazin sătesc și bufet edificată pe terenul proprietatea sa, prin accesiune și a fost obligat să plătească pârâtei suma de 36.262.393 lei reprezentând contravaloarea actuală a materialelor și a muncii încorporate în construcție.
S-a respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtei la plata de daune interese și s-a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta SC COM SRL. Pârâta a fost obligată să plătească în favoarea reclamantului 3.303 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că terenul în litigiu este format din parcelele cu nr. top. 1327/5, 1327/6 și 1327/7 din CF nr. 2159, nr. top 1327/15 din CF 2174 și nr. top 1328/1 și 1328/2 din CF 1177. Aceste parcele au fost cumpărate în anii 40 de autorul reclamantului - - de la proprietarii tabulari și au fost (parte din ele) transmise acestuia prin succesiune. Întrucât autorul său nu a clarificat situația juridică a câtorva dintre aceste imobile - în speță nr. top. 1327/15, 1328/1 și 1328/2 - reclamantul a solicitat să se constate uzucapiunea în favoarea sa, dovedind o posesie utilă pe o perioadă de cel mult 30 ani, știut fiind faptul că uzucapiunea îl transformă în proprietar originar, nefiindu-i opozabile acte ale terților.
Pârâta a invocat că în anul 1964 autorul reclamantului a înstrăinat prin donație autoarei sale terenurile de sub nr. top. 1328/1, 1328/2, 1327/5 și 1327/6, depunând în acest sens o copie a Sentinței civile nr. 815/1964 pronunțată în dosar nr. 1049/1964 al Tribunalului Popular al Raionului O, care constată că 2100 mp teren este proprietatea Cooperativei de Consum și dispune întabularea acestui drept. La acea dată nu era proprietarul tabular al acestor terenuri, sentința nefiind susceptibilă de operare în cartea funciară decât în contradictoriu cu proprietarii tabulari. Pe de altă parte doar Statul Român este scutit de înscrierea dreptului său, iar pârâta era și atunci persoană juridică privată, astfel că dreptul său a devenit caduc.
De asemenea, pârâta a mai invocat existența unui schimb de terenuri cu autorul reclamantului, dar nu a dovedit nimic în acest sens. Mai mult, în anul 1963 îl invită pe să negocieze chiria pentru terenurile proprietatea acestuia, aflate în folosința sa.
Conform expertizelor efectuate în cauză, precum și a rapoartelor judiciare depuse de părți, asupra unei porțiuni din terenurile în litigiu, în anii 60 pârâta a edificat un magazin sătesc cu bufet, dat în folosință în ianuarie 1966. Acesta ocupă 25 mp din parcela cu nr. top. 1328/2, 237 mp din nr. top. 1328/1 și 60 mp din nr. top. 1327/1, aflate în proprietatea reclamantului. S-a apreciat că nu poate fi reținută buna credință a pârâtei la edificarea acestora, neexistând la data construirii nici acordul proprietarilor tabulari, nici a celui extratabular. Mai mult, reclamantul este proprietarul originar al parcelelor 1328/1 și 1328/2, dobândite prin uzucapiune. Cât privește valoarea imobilului - construcție - s-a reținut că are o vechime considerabilă, iar valoarea rămasă de amortizat (raportat la reaua credință a ) este de 36.262.293 lei.
Referitor la cererea de intervenție s-a constatat că nr. top. 1327/8 din CF 2040 în suprafață de 814 mp teren, nu face obiectul prezentei cauze. Imobilul a fost cumpărat de la pârâtă, dar nu poate face obiectul unei cereri în constatarea dreptului de proprietate (cum se solicită), ci doar al uneia în realizare de drepturi, proprietar tabular fiind intervenienta. S-ar putea pune în discuție validitatea contractului raportat la cele invocate de reclamant și la împrejurarea că acesta a notat în cartea funciară prezentul proces, terțul dobânditor neputând fi astfel apreciat ca fiind de bună credință.
Față de cele de mai sus și întregul material probator administrat, prima instanță, văzând că reclamantul este proprietar al terenului și că pârâta cu rea credință a construit pe acesta, reținând și că reclamantul și-a exprimat opțiunea de a păstra construcția, în temeiul art. 488 și 494 alin. 3 cod civil a constatat că reclamantul a dobândit prin accesiune, l-a obligat în favoarea pârâtei la plata contravalorii actuale a materialelor și a muncii încorporate, respingând cererea pentru acordarea daunelor interese întrucât reclamantul nu a precizat și nici nu a dovedit ce a suferit prin ocuparea terenului său. În cauză s-a făcut aplicarea și a dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, au declarat apel pârâta DE CONSUM și SC SRL, solicitând în temeiul art. 297 Cod procedură civilă admiterea apelului și anularea sentinței, iar în subsidiar, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței prin respingerea acțiunii reclamantului; cu cheltuieli de judecată la instanța de fond și în apel.
Prin decizia civilă nr. 19/Ap din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare în dosar nr-, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de și SC "" SRL, împotriva sentinței civile nr. 392/2003 pronunțată de Judecătoria Negrești Oaș în dosar nr. 1185/2002, în contradictoriu cu intimatul.
Apelantele au fost obligate să plătească intimatului suma de 200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Acțiunea în revendicare exercitată de reclamantul intimat nu este o acțiune întemeiată pe dispozițiile legii reparatorii, ci pe prevederile art. 480 Cod civil, imobilele în litigiu nefiind preluate de stat în perioada comunistă ca efect al unor acte normative sau administrative de naționalizare în sens larg. În speță, imobilele au ieșit din posesia reclamantului, mai exact a antecesorilor săi, ca urmare a unei "donații" constatată printr-o hotărâre judecătorească din anul 1964.
În consecință, excepția de necompetență materială a judecătoriei s-a apreciat că nu este întemeiată, acest motiv de apel fiind nefondat.
Judecătoria nu a constatat nulitatea absolută a contractului încheiat între apelante, nefiind investită în acest sens. Cererea de intervenție formulată de SC "" SRL a fost respinsă, reținând că terenul cuprins în parcela nr. top. 1327/8 nu face obiectul cauzei.
Soluționând acțiunea în revendicare, judecătoria a comparat titlurile părților.
Tribunalul a apreciat că în mod corect s-a reținut pe această cale că, reclamantul a dobândit dreptul de proprietate cu titlu de moștenire, respectiv prin uzucapiune, în timp ce pârâta de Consum opune o hotărâre judecătorească pronunțată în anul 1964, al cărei dispozitiv nu a fost înscris în cartea funciară, în același sens reținându-se și prin considerentele Deciziei civile 301/2006 a Tribunalului Satu Mare, păstrată în recurs prin Decizia civilă nr. 979/2007 a Curții de APEL ORADEA.
În baza art. 27 din Decretul Lege nr. 115/1938, uzucapiunea tabulară este condiționată de posedarea cu bună-credință a unui drept înscris în cartea funciară timp de 10 ani, ori în cauză pârâta apelantă nu a dovedit întrunirea acestor condiții, neputând beneficia de norma legală indicată.
Raportat la înscrierile din CF 2159, 1177, 2174, la normele legale menționate și la Decizia civilă nr. 979/2 octombrie 2007 Curții de APEL ORADEA pronunțată în dosarul până la a cărui soluționare irevocabilă s-a dispus suspendarea judecății în prezenta cauză, instanța apreciind ca legală și temeinică soluția de admitere a acțiunii în revendicare, în caz contrar încălcându-se flagrant dreptul de proprietate aflat în patrimoniul reclamantului.
Fiind dovedită existența dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu în patrimoniul reclamantului intimat, acesta beneficiază de prevederile art. 482, 489 Cod civil, efectul achizitiv de proprietate producându-se de îndată ce a înțeles să exercite dreptul potestativ reglementat de lege și născut pe temeiul faptului juridic constând în încorporarea lucrului accesoriu în cel principal.
Înscrierea frauduloasă în cartea funciară cu privire la parcela cu nr. top. 3127/7, invocată prin motivele de apel, reprezintă o simplă susținere nedovedită, iar împrejurarea că în parte construcția ocupă și terenul cuprins în parcela cu nr. top. 1327/8, nu este de natură a înlătura efectele accesiunii raportat la terenul aflat în proprietatea reclamantului, așa cum s-a dispus.
Întrucât dreptul de accesiune a fost invocat ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare între apelante, prin contract s-a transmis un drept de proprietate sub condiție rezolutorie cu privire la lucrare și s-a cesionat sub condiție suspensivă dreptul de creanță având ca obiect despăgubirea. Dreptul de proprietate asupra parcelei cu nr. top. 1327/8 nu a făcut obiectul acțiunii introductive, apreciindu-se că în mod corect a fost respinsă așadar cererea de intervenție în interes propriu. De altfel, chiar prin contractul menționat se stipulează că imobilul este în litigiu, cumpărătoarea înțelegând să- dobândească pe riscul său, cunoscând situația imobilului.
B-credință nu paralizează efectul achizitiv al accesiunii, putând fi valorificată doar sub aspectul aplicării art. 494 Cod civil și al stabilirii întinderii dreptului de creanță, după caz.
Tribunalul a făcut aplicarea art. 274 Cod procedură civilă.
Împotriva hotărârilor pronunțate în cauză, intervenienta SC SRL, a declarat recurs, solicitând modificarea acestora, în sensul admiterii cererii de intervenție în interes propriu și respingerii acțiunii reclamantului.
În discuția părților a fost pusă excepția nulității recursului, care ulterior a fost respinsă, constatându-se că față de intervenienta recurentă comunicarea deciziei atacate s-a făcut la o altă adresă decât cea corectă, practic făcându-se la sediul pârâtei SC.
O altă excepție care a fost sesizată de instanță este însă a lipsei de interes pentru intervenientă a declarării prezentului recurs, deoarece prin sentința civilă nr. 392 din 24 martie 2003, nu a fost stabilită de către instanță nici o obligație în ceea ce privește intervenienta, pârâta fiind obligată să lase reclamantului în deplină proprietate și pașnică posesie imobilele înscrise în dispozitiv. Mai mult, fiind respinsă cererea de intervenție în interes propriu a recurentei, practic considerentele hotărârii nu-i sunt opozabile, neputându-se exercita o formă de executare silită față de aceasta.
interesul intervenientei în exercitarea căii de atac, instanța urmează să respingă recursul, fără a acorda însă cheltuieli de judecată deoarece situația juridică existentă este determinată de neclarități determinate în înscrierile de carte funciară privind dreptul reclamantului și înstrăinarea unor imobile de către SC în favoarea intervenientei, astfel încât nici una dintre părți nu-și exercită drepturile în mod abuziv, urmând ca drepturile părților să fie clarificate prin analiza făcută de către instanță raportului juridic direct dintre acestea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul civil declarat de recurenta intervenientă SC COM SRL, cu sediul în, nr. 455, județul S M, în contradictoriu cu intimatul reclamant, domiciliat în,-, județul S M și intimatul pârât, cu sediul în,-, județul S M, împotriva deciziei civile nr. 19/Ap din 24 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 1 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
- judecător fond -
- judecători apel-
- redactat decizie - judecător -16.10.2008
- dactilografiat grefier - 16.10.2008-2 ex.
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Aurora Popa, Maria Galeș
