Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 136/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 136/Ap
Ședința publică din 10 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif
JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul în contradictoriu cu intimații pârâți și, având ca obiect: "pretenții", împotriva sentinței civile nr. 141 din 4 mai 2009 pronunțată de tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a depus la dosar prin serviciul registraturii notă de concluzii scrise din partea intimaților pârâți.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 3 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, a amânat pronunțarea pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 10 2009.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 141/S/04.05.2009, tribunalul Brașova respins acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții și. A respins cererea formulată de pârâți pentru obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut următoarele:
După cum rezultă din actul denumit "", datat 11.04.2008 și emis de Casa Regională de Credit Agricol, depus în traducere legalizată la fila 44 din dosar, precum și din relațiile furnizate de - Generale, la data de 2.09.2005 a fost transferată suma de 190.000 euro din contul al cărui titular este reclamantul în contul a cărui titulară este pârâta Tătăranu, numerele de cont fiind indicate în adresa menționată.
Pârâtul (numele complet al acestuia fiind ) este soțul pârâtei Tătăranu, după cum aceștia au arătat la interogatoriu și după cum rezultă din actele depuse la dosar și din încheierile de autentificare a acestora (contracte de vânzare-cumpărare, contracte de ipotecă etc).
Reclamantul și pârâții sunt asociați, împreună cu cetățeanul francez -, în cadrul -, după cum rezultă din actul constitutiv al acestei societăți comerciale.
Reclamantul susține că a virat suma de bani a cărei restituire o pretinde fără a exista o cauză juridică a acestui fapt, în timp ce apărarea pârâților vizează existența unor raporturi juridice complexe între părți, care nu dau loc acțiunii în repetițiune.
Pentru admisibilitatea acțiunii în repetițiune este necesară îndeplinirea următoarelor condiții: în primul rând, condițiile de ordin material, care sunt mărirea unui patrimoniu, micșorarea unui patrimoniu și existențe unei legături între sporirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt, iar în al doilea rând condițiile de ordin juridic, care sunt: absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia și absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea prejudiciului încercat.
Aceste condiții trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ, în sensul că, chiar dacă una dintre acestea nu este îndeplinită, acțiunea nu poate fi primită.
În speță, este evident că patrimoniul reclamantului s-a diminuat cu suma de 190.000 euro, care a fost virată din contul său în cel al pârâtei, iar patrimoniul acesteia din urmă a crescut în mod corespunzător.
În ceea ce privește cauza legitimă a măririi patrimoniului pârâtei în detrimentul celui al reclamantului, respectiv justificarea juridică a îmbogățirii, în doctrină se apreciază că, dacă beneficiarul se îmbogățește datorită unui instrument juridic, chiar pe cheltuiala altuia, nu i se poate pretinde să restituie această îmbogățire, cel mai frecvent un asemenea instrument juridic fiind contractul.
Cu privire la condiția absenței oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea prejudiciului, se apreciază că acțiunea în repetițiune are caracter subsidiar, neputând fi exercitată decât în absența oricărui alt mijloc de drept.
Așadar, dacă reclamantul are la dispoziție o acțiune izvorâtă din contract sau cvasicontract, delict sau cvasidelict ori din alt izvor de obligații, acțiunea în restituire fundamentată pe îmbogățirea fără justă cauză nu poate fi primită.
Nu mai puțin, nu se poate recurge la această acțiune nici dacă acțiunea aflată la dispoziția reclamantului a fost paralizată de vreo juridică, spre exemplu prescripția dreptului la acțiune.
În speță, aceste condiții nu sunt în totalitate îndeplinite.
Din copia acțiunii civile înregistrate inițial sub nr- pe rolul Tribunalului Tulcea (competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea Judecătoriei Babadag ) rezultă că reclamantul s-a adresat acestei instanțe, solicitând ca, în contradictoriu cu pârâții Tătăranu, și - Generale, să se constate existența contractului de mandat între reclamant și pârâta Tătăranu cu privire la cumpărarea de către aceasta, în calitate de mandatară a reclamantului, a bunului ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 3026/5.09.2005 autentificat de din C, să se constate nulitatea absolută a acestui contract de vânzare-cumpărare, încheiat între pârâtele Tătăranu și și a contractului de ipotecă autentificat sub nr. 2327/13.11.2006 de, încheiat între pârâții Tătăranu și, pe de o parte, și pârâta - Generale, pe de altă parte, și să se constate intervenită între pârâta în calitate de vânzătoare și reclamant în calitate de cumpărător, vânzarea-cumpărarea fermei agricole situată în loc. de, jud.
În motivarea acestei cereri, reclamantul a arătat că este asociat cu pârâta Tătăranu în cadrul -, în primăvara anului 2005 convenind cu pârâta ca aceasta să cumpere în numele reclamantului ferma menționată mai sus, negociind personal cu proprietara acesteia, pârâta, înstrăinarea bunului către reclamant și ajungând la o convenție în ceea ce privește prețul.
A mai arătat că pârâta Tătăranu i-a indicat contul în care să trimită suma de bani convenită cu titlul de preț, ceea ce reclamantul a și făcut, precum și că, după încheierea actului, pârâta a refuzat să îi pună la dispoziție actele de proprietate, de care reclamantul a luat cunoștință în cele din urmă, aflând totodată că ferma a făcut obiectului contractului de ipotecă a cărei nulitate a solicitat a se constata, pentru creditul acordat -
Reclamantul a arătat de asemenea că nu a încheiat contractul de mandata cu pârâta în formă scrisă, acesta fiind un act consensual, conform art. 1533 Cod civil, însă existența acestuia poate fi dovedită cu alte probe, precum și că actul de vânzare-cumpărare a fost încheiat prin dol.
Prin st. civ. nr. 47/30.01.2008 a Judecătoriei Babadaga fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, au fost respinse ca inadmisibile capetele de cerere privind constatarea existenței contractului de mandat și a intervenirii vânzări-cumpărării fermei agricole între reclamant și această pârâtă și a fost respinsă ca nefondată cererea în constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare și a contractului de ipotecă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul, apel înregistrat pe rolul Tribunalului Tulcea sub nr- și a cărui judecată a fost suspendată la data de 13.11.2008, până la soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 295 alin. 1 și 297 alin. 2 teza a II-a pr.civ. invocată de apelant.
În motivarea căii de atac, reclamantul a arătat că, la data de 1.09.2005, a virat în contul pârâtei Tătăranu suma de 190.000 euro, pentru ca aceasta să plătească prețul fermei, iar pârâta a achitat vânzătoarei, din același cont, acest preț.
În raport cu cele ce preced, rezultă că reclamantul a recunoscut, în chiar cuprinsul cererii de apel cu care a investit instanța, că a virat în contul pârâtei Tătăranu suma de 190.000 euro la data de 1.09.2005, ceea ce coincide, atât ca sumă cât și ca dată, cu cele indicate în cererea ce face obiectul dosarului de față.
Această recunoaștere a reclamantului constituie o veritabilă mărturisire judiciară, având valoare probatorie deplină, posibilitatea ca în data de 1.09.2005 să se fi efectuat un alt virament în valoare de 190.000 euro fiind practic nulă.
În condițiile în care reclamantul însuși pretinde că între el și pârâtă a fost încheiat un contract de mandat, chiar și în formă verbală, rezultă că acesta recunoaște în mod explicit existența unui temei contractual al raporturilor juridice dintre ei, în baza căruia a fost virată suma de bani a cărei restituire o pretinde prin acțiunea de față, acesta fiind contractul de mandat încheiat în vederea reprezentării reclamantului la vânzarea-cumpărarea imobilului pentru care acesta recunoaște că a împuternicit-o pe pârâtă.
În contextul recunoașterii reclamantului cu privire la existența acestui act juridic, instanța apreciază că este irelevant faptul că acțiunea formulată de acesta, având ca obiect constatarea existenței contractului de mandat, a fost respinsă de Judecătoria Babadag, esențial în cauză fiind faptul că reclamantul recunoaște că a virat suma de 190.000 euro în baza unui act juridic, în temeiul căruia are deschisă calea juridică pentru a pretinde restituirea sumei, consecutiv rezoluțiunii contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor din partea mandatarului.
Starea de fapt privitoare la recunoașterea existenței convenției de mandat este producătoare de efecte juridice, chiar dacă Judecătoria Babadaga respins acțiunea, cu atât mai mult cu cât aceasta a reținut că reclamantul nu a făcut dovada existenței mandatului în condițiile art. 1533 alin. 2 Cod civil, ceea ce nu înseamnă că actul nu există, ci că existența acestuia nu a fost dovedită în condițiile legii.
Mai mult, acțiunea de față nu ar putea fi primită nici dacă cererea adresată Judecătoriei Babadag ar fi în mod irevocabil respinsă - motiv pentru care soluționarea acțiunii de față nu depinde de dreptul ce face obiectul celeilalte judecăți - întrucât, odată recunoscută existența convenției ce a stat la baza actului juridic al plății efectuate pârâtei, reclamantul nu mai are deschisă calea acțiunii în repetițiune.
În raport cu cele ce preced, instanța a constatat că nu este îndeplinită una dintre condițiile juridice de admisibilitate a acțiunii în repetițiune, respectiv aceea vizând inexistența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea prejudiciului încercat, ceea ce determină caracterul subsidiar al acestui tip de acțiune în raport cu acțiunea izvorâtă din contract.
Art. 993 alin. 1 Cod civil, invocat de reclamant ca temei al cererii de chemare în judecată, prevede că acela care, din eroare, crezându-se debitor, a plătit o datorie, are drept de repetițiune în contra creditorului.
În speță, reclamantul nu a virat suma de bani pretinsă pârâtei, din eroare, ci în temeiul unui act juridic încheiat între aceștia, respectiv în baza contractului de mandat, a cărui existență reclamantul o recunoaște în mod explicit și neîndoielnic, prin apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 47/30.01.2008 a Judecătoriei Babadag.
Față de aceste considerente, în baza art. 993 alin. 1 Cod civil, Tribunalul a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții Tătăranu și.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul, criticând-o pentru sub aspectul îmbogățirii fără just temei cu privire la contractul încheiat cu pârâta în nume propriu și referitor la contractul de mandat, care se apreciază a fi un mandat tacit.
Apelul nu este fondat.
Instituția îmbogățirii fără justă cauză nu este reglementată expres de Codul civil (cum greșit se indică în cererea de chemare în judecată, art. 993 - 997 cod civil referindu-se la plata lucrului nedatorat), dar este unanim recunoscută în dovedirea și practica judiciară și reprezintă instrumentul procesual pe baza căruia se asigură reechilibrarea patrimoniilor - îmbogățite și sărăcite - dacă dezechilibrul s-a produs în absența unui temei legitim.
Privită ca un fapt juridic licit generator al obligației de restituire, îmbogățirea fără justă cauză presupune existența concomitentă a două elemente de natură diferită: unul material constând în dublul efect de creștere unui patrimoniu și de micșorare a altuia și un altul de natură juridică constând în absența unei cauze legitime generatoare a dezechilibrului patrimonial.
Absența cauzei legitime semnifică inexistența unui raport juridic care să justifice îmbogățirea concomitentă cu sărăcirea, raport care în dreptul român își are originea în răspunderea contractuală ori delictuală.
Drept urmare, ori de câte ori raporturile juridice între părți izvorăsc dintr-un contract sau alt act juridic fie dintr-o faptă ilicită, răspunderea decurgând din faptul licit al îmbogățirii fără just temei este înlăturată, de unde caracterul subsidiar al acțiunii ce poate fi promovată pe acest fundament. De aceea, considerentele tribunalului privind absența unui contract sau cvasicontract, delict ori cvasidelict care să deschidă calea prezentei acțiuni sunt corecte.
În speță, raporturile juridice dintre reclamant și pârâtă sunt mult mai complexe, ambii fiind asociați ai SC"-"SRL (fila 23 dosar tribunal) înființată pentru desfășurarea de activități specifice în agricultură.
Cum însăși reclamantul arată în cererea de chemare în judecată (fila 62 dosar tribunal) adresată Tribunalului Tulcea și declinată spre soluționare Judecătoriei Babadag, ca și în apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 47/2008 a acestei instanțe (fila 65 - 73 dosar tribunal), suma de bani, de 190.000 euro, a fost predată pârâtei pentru achiziționarea unei ferme, act juridic împlinit prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3026 din 05.09.2005 de BNP (filele 45 - 47 dosar tribunal), astfel că în realitate raporturile juridice având ca obiect material suma în discuție, se circumscriu sferei contractuale, cum corect a reținut în speță prima instanță.
Primul motiv de apel nu face decât să confirme considerentele reținute mai sus, iar faptul că actul de vânzare cumpărare arătat s-a încheiat de pârâtă în nume propriu, nu exclude fundamentul contractual întrucât tocmai aspectul persoanei cumpărătorului este contestat în fața Tribunalului Tulcea, reclamantul dorind să fie substituit pârâtei în acel act juridic.
Motivul doi de apel urmează aceeași soartă întrucât existența raporturilor de mandat a fost cerută a fi constatată în procesul pendinte privind recunoașterea calității reclamantului de cumpărător a fermei din localitatea, jud. T și nu face decât să reflecte complexitatea raporturilor contractuale dintre părți.
Afirmațiile din apel privind dovada mandatului tacit sunt corecte întrucât art. 1533 alin. 2 Cod civil statuează în sensul amintit, însă datele problemei nu se schimbă și oricum chestiunile de acest gen urmează să fie lămurite de Tribunalul Tulcea.
Considerentele expuse exclud incidente, acțiunii în îmbogățire fără justă cauză, primând raporturile juridice născute din contractele amintite, astfel că potrivit art. 296 Cod procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat, păstrându-se sentința tribunalului ca fiind legală și temeinică.
Cererea de obligare a apelului la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca nedovedită, la dosar nefiind depusă vreo probă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 141/s/04.05.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o păstrează.
Respinge cererea intimatei de obligare la plata cheltuielilor de judecată ca nedovedită.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 10.11.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Grefier șef sectie, |
Red. -/23.11.2009
Dact. /02.12.2009
Jud. fond:
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Mihail Lohănel
