Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 137/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (1977/2006)
Completul 1
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECTIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.137 A
Ședința publică de la 22.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Daniela Adriana Bînă
JUDECĂTOR 2: Ioana Buzea
GREFIER - I -
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BUCUREȘTIa fost reprezentat de procuror
Pe rol se află pronunțarea cererilor de apel formulate de apelantul - reclamant, de apelantul-pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, precum și de apelantul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr. 570 din 17.04.2006, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a III a Civilă.
are ca obiect - pretenții ( daune morale și materiale).
Dezbaterile cauzei au avut loc în ședința publică de la 15.02.2010, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie și când curtea - pentru a da posibilitate părților să depună note scrise și în vederea deliberării - a amânat pronunțarea cauzei la 22.02.2010, hotărând următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată la 9.12.2005, reclamantul a chemat în judecată STATUL ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând obligarea acestuia la daune morale și materiale în sumă de 504.000 Euro, ca urmare a arestării sale abuzive pe o durată de 120 zile, perioadă în care a fost supus la torturi fizice și psihice.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în urma unor litigii și a unor plângeri penale dintre reclamante și alte persoane, s-a dispus prin ordonanța nr.2984/P/1998 din 28.08.1998 arestarea sa pentru 5 zile, sens în care s-a emis și mandatul de arestare preventivă nr.628/28.08.1998.Durata arestării a fost până la data de 22.12.1998, când instanța a respins solicitarea parchetului de prelungire a arestării preventive nr.628/1998.
La data reținerii și arestării preventive, recurentul avea un serviciu, fiind angajat la Romtelecom, iar după data eliberării din arest, nu s-a mai putut angaja la această societate. Pe timpul cât a stat arestat, în arestul Poliției, 45 zile, a fost de nenumărate ori bătut, motiv pentru care a și formulat o plângere la Parchetul Militar, pe rolul acestuia formându-se dosarul cu nr.1251/P/1998 în care se găsesc acte medicale.
În toată perioada arestării preventive, nu s-a încercat aflarea adevărului, era zilnic torturat cu scopul de a-și retrage plângerile formulate împotriva polițiștilor, actele de tortură constând în bătăi și în faptul că nu era lăsat să doarmă noaptea, ceea ce i-a provocat tulburări psihice.
După data eliberării nu a mai putut să se angajeze nicăieri, atât datorită vârstei, cât și a pregătirii profesionale.
TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă, prin sentința civilă nr.570/17.04.2006, a admis în parte acțiunea formulată de reclamant și a obligat pârâtul la plata sumei de 10.000 lei Ron, cu titlu de despăgubiri morale; a respins ca nefondat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului la daune materiale, precum și cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
În motivarea sentinței s-a reținut că reclamantul a făcut dovada arestării sale pe o durată de 120 zile, fiind dispusă scoaterea sa de sub urmărire penală și, respectiv neînceperea urmăririi penale pentru faptele de care era învinuit prin ordonanța Parchetului de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI din 5.05.2005.
Tribunalul a reținut că nu rezultă din probele administrate decât lipsirea sa de libertate pe timp de aproximativ 4 luni, însă nu s-a dovedit decât că reclamantul a formulat plângeri împotriva polițiștilor care îl anchetau.
Din declarația martorei audiate în cauză, nu rezultă rele tratamente ce i-ar fi fost aplicate soțului său, ci doar amenințări pe care acestea le-ar fi primit de la un ofițer de poliție.
Tribunalul a considerat că în lipsa oricăror probe din care să rezulte traumele suferite de reclamant și în ce măsură au fost știrbite onoarea, demnitatea și imaginea sa publică, suma pretinsă cu titlu de daune morale este vădit disproporționată, astfel încât va fi admisă numai în parte, respectiv Statul urmând a fi obligat la plata sumei de 10.000 lei Ron.
În ceea ce privește daunele materiale, Tribunalul a apreciat că adeverința emisă de Romtelecom la data de 23.01.2006 nu face dovada faptului că reclamantul a fost salariatul acestei unități și nici a veniturilor pe care pretinde că le-ar fi realizat, dacă nu ar fi fost arestat, în lipsa cărții de muncă și a adeverinței de venituri.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Public - Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI și reclamantul.
Ministerul Finanțelor Publice a criticat sentința sub aspectul cuantumului daunelor morale la care a fost obligat, arătând că instanța a avut în vedere durata privării de libertate, însă în același timp a arătat că nu s-au administrat probe din care să rezulte traumele suferite de reclamant.
În acest sens, suma oferită cu titlu de despăgubiri este mult prea mare în raport cu probele administrate, reclamantul nefăcând dovada reală a prejudiciului moral suferit.
În același context, se citează decizia nr.3812/2000 a Înaltei Curți de Casație și Justiție și nr.1095/1994 a aceleiași instanțe.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTIa criticat sentința sub aspectul faptului că instanța nu a dat dovadă de rol activ în administrarea probatoriului, iar suma acordată cu titlu de despăgubiri morale este mult prea mare în raport cu probele administrate.
Prejudiciul moral ce trebuie avut în vedere în speța de față este paguba suferită de cel condamnat pe nedrept pentru vătămarea intereselor sale nepatrimoniale, legate de nume, onoare, reputație și încrederea acordată de societate, toate acestea reflectate în planul existenței materiale cu conținut patrimonial.
Reclamantul a criticat sentința, apreciind că suma acordată cu titlu de despăgubiri morale este prea mică, întrucât a fost supus la rele tratamente în timpul anchetei și al detenției, motiv pentru care a și formulat plângeri ce formează obiectul dosarului nr.1251/P/1998 al Parchetului Militar d e pe lângă Tribunalul Militar Teritorial B.
Se mai invocă în dovedirea relelor tratamente, prin coroborarea mențiunilor referatului din 27.03.2003 din dosarul nr.1251/P/1998, cu mențiunile din 27.08.1998, când a fost trimis la Spitalul de Urgență și cu declarația din 1.09.1998 în care arată apelantul că a fost bătut de ofițerii de poliție în sediul
În ceea ce privește lipsa dovezilor privind veniturile pe care le-ar fi putut încasa, apelantul arată că urmare reținerii sale abuzive, și-a pierdut locul de muncă, a făcut dovada că a fost angajat, iar suma solicitată drept daune materiale reprezenta venitul mediu pe economie, în condițiile în care la acest moment un salariat al Romtelecom nu are un venit sub 1.500 lei.
În mod greșit s-a reținut că nu a avut calitatea de salariat la Romtelecom, deși din conținutul adresei emisă de această unitate rezultă că în perioada 1986 - 27.08.1998 a fost angajatul acestei societăți, iar contractul i-a fost desfăcut din cauza absențelor datorate arestării.
Se mai susține că anterior arestării, apelantul deținea o gospodărie formată din teren, păsări și animale; că o parte din lucruri au fost ridicate la 30.10.1998 când apelantul era arestat, astfel încât acesta nu a putut să-și recupereze animalele din gospodărie.
Ca atare, solicită ca în cadrul prejudiciului material să se aibă în vedere pierderea gospodăriei ce a intervenit în timpul arestării.
În apel, s-au depus înscrisuri de către apelantul reclamant, copii ale plângerilor îndreptate împotriva organelor de anchetă penală, fișa medicală din 27.08.1998 întocmită de Ministerul d e Interne, fișa de consultație din 22.09.1998 de la Spitalul Clinic Prof.Dr.Th. declarația de martor a ui din 9.03.1999,contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1135/1998 și nr.4415/1999, referatul de terminare a urmăririi penale din 16.12.1998.
Curtea a încuviințat, la cererea apelantului reclamant, relații privind calitatea de salariat a acestuia la Romtelecom și precizări față de conținutul contradictoriu al adreselor emise de această societate în 23.01.2006 și din 13.12.2006.
Romtelecom a comunicat instanței la 11.06.2007 că din verificările efectuate la arhivă, reclamantul apelant a fost angajat în anul 1986 până în 27.08.1988, iar la 23.03.2007 a comunicat că în arhiva societății nu se găsesc date care să confirme că a fost salariatul acestei societăți.
La 5.11.2007 apelantul a făcut o cerere prin care a arătat că se înscrie în fals împotriva tuturor adreselor comunicate de către Romtelecom, indicând drept autor al falsului pe salariatul care a întocmit și a semnat adresele respective.
Curtea, în baza art.183 Cod de procedură civilă, a suspendat judecarea apelului și a înaintat cauza procurorului pentru soluționarea cererii de înscriere în fals la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sector 1
La 28.09.2009, apelantul reclamant a solicitat repunerea pe rol a cauzei, iar la termenul din 15.02.2010, s-a depus și ordonanța din 9.02.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 B în dosarul nr.16902/P/2007, prin care s-a soluționat cererea de înscriere în fals, pentru care s-a dispus suspendarea dosarului.
Având în vedere că a încetat cauza ce a atras întreruperea judecății, în baza art.245 Cod de procedură civilă, Curtea a repus cauza pe rol.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge apelurile ca nefondate, având în vedere următoarele considerente:
Apelanții Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI au critici comune referitoare la netemeinicia hotărârii sub aspectul cuantumului daunelor morale acordate reclamantului.
Curtea apreciază că aceste susțineri sunt nefondate, având în vedere că apelantul a fost privat de libertate o perioadă de 120 zile, respectiv din 28.08.1998 și până la 22.12.1998.
Durata arestării preventive este determinată în stabilirea cuantumului prejudiciului moral, indemnizația acordată de tribunal reprezentând repararea suferințelor morale îndurate de reclamant pe perioada detenției, detenție care s-a dovedit ulterior a fi nelegală.
Întrucât aceste daune morale nu pot fi dovedite și cuantizate matematic, Curtea apreciază că Tribunalul a procedat legal când a admis acțiunea în parte, obligând pârâtul la 10.000 lei Ron cu titlu de despăgubiri morale, acestea reprezentând o despăgubire justă în raport cu perioada mare în care reclamantul a fost privat de libertate.
Pentru aceleași rațiuni, Curtea va înlătura și susținerilor apelantului reclamant, potrivit cărora ar fi dovedit cu probele administrate în fond și în apel relele tratamente la care ar fi fost supus, respectiv bătăi și tortură psihică prin privare de somn, întrucât din nici un înscris depus în cauză nu rezultă aceste împrejurări.
Din fișele medicale atașate la dosar nu rezultă nici lovituri și nici plăgi care eventual ar fi putut fi dobândite în timpul detenției, reclamantul apelant nedovedind nici vreo altă traumă care să poată fi imputată personalului penitenciarului ori lucrătorilor de poliție.
Din acest punct de vedere, hotărârea pronunțată în primă instanță este în conformitate cu jurisprudența Înalta Curte de Casație și Justiție, invocată de apelanții Ministerul Finanțelor și Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BUCUREȘTI, întrucât argumentele invocate de reclamant se referă, în principal, la trauma psihică datorată arestării sale nelegale și a perioadei foarte lungi de privare de libertate.
În ceea ce privește susținerile apelantului reclamant referitoare la daunele materiale, Curtea constată că nu s-a dovedit calitatea de angajat al Romtelecom în perioada în care acesta a fost arestat, întrucât din Ordonanța din 9.02.2010 rezultă că apelantul a fost angajat al acestei societăți în perioada 1978 - 1981, când contractul de muncă i-a fost desfăcut din motive disciplinare.
Ca atare, susținerile sale referitoare la pierderea drepturilor salariale ce ar fi putut fi obținute de la această societate sunt lipsite de temei legal, iar adresele nr.100/02/01/04//06.07.2004, nr.25.1/10734/23.01.2006 și nr.25.1/2869/13.12.2006 nu corespund adevărului, acesta nefiind angajat al Romtelecom în perioada 1976 - 1998, deci nici la data lipsirii sale de libertate, respectiv data de 27.08.1998.
Aceste împrejurări fiind statuate prin ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria sectorului 1 B, în dosarul nr.16902/P/2007 din 9.02.2010.
De asemenea, neîntemeiate sunt și susținerile, potrivit cărora daunele materiale s-ar compune și din pierderea unei gospodării și imposibilitatea recuperării unor animale din gospodărie, întrucât acestea nu sunt într-o legătură de cauzalitate directă și nemijlocită cu privarea de libertate, fiind probabil urmare a judecării a unor cauze civile.
Astfel fiind, în temeiul art.296 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge apelurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate apelurile formulate de apelantul reclamant, domiciliat în B,-, 5,.2,.6,.36, sector 3, apelantul pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5, și de apelantul MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BUCUREȘTI, cu sediul în B,--4, împotriva sentinței civile nr.570 din 17.04.2006, pronunțată de TRIBUNALUL BUCUREȘTI - Secția a III-a Civilă.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
I -
Red.
Tehnored.
6 ex/25.03.2010
---------------------------------------------
- Secția a III-a -
Președinte:Daniela Adriana BînăJudecători:Daniela Adriana Bînă, Ioana Buzea
