Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 245/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(2366/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 245
Ședința publică din 22.02.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Ioana Buzea
JUDECĂTOR 2: Doinița Mihalcea
JUDECĂTOR 3: Daniela Adriana
Grefier -
- XX -
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurentul reclamant -, împotriva deciziei civile nr. 860 din 12.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă.
Cauza are ca obiect acțiune civilă pentru partaj judiciar.
La apelul nominal se prezintă avocatul, în calitate de reprezentant al recurentului reclamant -, în baza împuternicirii de substituire și intimata pârâtă, asistată de avocatul, în baza împuternicirii avocațiale nr. 144/2009, eliberată de Baroul Cluj (fila 11).
Se face referatul cauzei de către grefier, învederându-se faptul că procedura este legal îndeplinită, după care:
Părțile arată că nu au alte cereri sau probe de solicitat.
Având în vedere faptul că nu se solicită administrarea de probe, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Avocatul recurentului reclamant - solicită admiterea cererii de recurs astfel cum a fost formulată, desființarea hotărârii recurate, pe care o apreciază ca fiind nelegală și netemeinică, pentru motivele formulate în scris și depuse la dosar.
Susține că instanța de apel a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, care este un act autentic de partaj, cu toate consecințele care decurg dintr-o atare situație.
Părțile au convenit ca despăgubirile potrivit Decretului nr. 153/1987 să fie împărțite, așa încât și la reactualizarea sumei este firesc să se mențină această înțelegere.
Nu solicită cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatei pârâte solicită respingerea cererii de recurs, ca nefondată și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală, precum și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 1000 lei și cheltuielile de transport, pentru dovedirea cărora depune la dosar chitanțele.
Astfel cum a arătat prin întâmpinare, instanța de apel, ca și cea de fond, au apreciat în mod corect obiectul cererii de chemare în judecată, iar cu privire la convenția încheiată între părți, aceasta nu poate modifica legea care stabilește cotele ce se cuvin fiecăreia dintre părți: aceste cote nu sunt afectate pe viitor de înțelegerea intervenită între părți la un moment dat.
CURTEA
Prin cererea formulată la 30.10.2008 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta solicitând să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la suma de 226.127 lei acordată cu titlu de despăgubiri în baza Legii nr.247/2005, împărțirea acestei suma între coindivizari în cotele stabilite prin actul de partaj voluntar autentificat de fostul notariat de Stat al sectorului 3 B sub nr.5122/07.05.1988.
În motivarea acțiunii s-a arătat că părțile sunt comoștenitori ai defunctului, decedat la 21.07.1987, reclamantul în calitate de fiu iar pârâta în calitate de soție supraviețuitoare.
Ambii moștenitori au acceptat succesiunea defunctului compusă din mai multe bunuri imobile și suma de 55.817 lei, ce reprezenta despăgubirile stabilite prin Decretul nr.153/1987 pentru imobilul situat în B,-, conform certificatului de moștenitor nr.539/7.05.1988 eliberat de fostul Notariat al sectorului 3
Prin actul de partaj voluntar autentificat de același notariat sub nr.5122/7.05.1988 s-au partajat voluntar bunurile din masa succesorală, iar cu privire la suma de 55.817 lei reclamantul a primit suma de 37.900 lei (67,91 %) iar pârâta suma de 17.917 lei (33,09%). În urma demersurile făcute exclusiv de către reclamant, în baza Legii nr.247/2005 completată și modificată prin OUG 81/2007, Comisia centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor preluate abuziv, a emis decizia nr.2788/04.09.2008 prin care au fost despăgubiți cu suma de 266.126,98 lei.
Această sumă reprezintă despăgubirea în favoarea moștenitorilor defunctului pentru imobilul situat în B,-, expropriat în anul 1987, respectiv diferența dintre despăgubirea de 55.799,50 lei încasată în anul 1988 și valoarea actualizată a casei expropriate.
Suma primită despăgubiri trebuie împărțită conform actului de partaj voluntar, în procentul stabilit prin tranzacția autentificată sub nr.5122/7.05.1988, respectiv suma de 37.900 lei, în cotă de 67,91% să îi revină reclamantului iar suma de 17.917 lei, în cotă de 32,09 % să îi revină pârâtei.
Pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat împărțirea sumei de 226.127 lei între coindivizari în cotele stabilite prin certificatul de moștenitor, în sensul că pârâta are cota de 5/8 din despăgubire a cărei valoare este de 141.3429,38 lei iar reclamantul - pârât are o cotă de 3/8 în valoare de 84.797, 62 lei.
Judecătoria sectorului 3 B - Secția Civilă prin sentința civilă nr.1610/11.02.2009 a admis în parte cererea principală, a admis cererea reconvențională, a dispus ieșirea din indiviziune a părților cu privire la suma de 226.127 lei, a atribuit reclamantului suma de 84.797,62 lei reprezentând cota de 3/8 din suma de 226.127 lei iar pârâtei - reclamante suma de 141.329,37 lei reprezentând 5/8 din suma de 226.127 lei, a obligat reclamantul - pârât la plata către pârâta - reclamantă a sumei de 1631,71 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței s-a reținut că de pe urma defunctului, decedat la data de 21.07.1987, au rămas ca moștenitori reclamantul - pârât, în calitate de fiu și pârâta - reclamantă, în calitate de soție supraviețuitoare. La data de 07.05.1988, a fost emis certificatul de moștenitor (fila 5) prin care s-a stabilit că masa succesorală se compune din bunuri mobile și imobile inclusiv cota de 1/2 din despăgubirile în cuantum de 55.817 lei, reprezentând despăgubirile fixate pentru imobilul din B,-, sector 3, expropriat prin Decretul nr.153/1987, imobil achiziționat de defunct împreuna cu pârâta-reclamanta, prin contribuție comună și egală, prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8126/1966 și transcris sub nr.242/1966 de Notariatul de Stat al fostului Raion. Prin același certificat, au fost stabilite cotele moștenitorilor, anume: reclamantului-pârât, în calitate de fiu, revenindu-i cota de din masa succesorala, iar pârâtei-reclamante, în calitate de soție supraviețuitoare, revenindu-i cota de din masa succesorală.
În concluzie, potrivit acestor cote, din despăgubirile în cuantum de 55.817 lei, reclamantului-pârât urma să-i revină o cota de 3/8, iar pârâtei-reclamante - o cota de 5/8. Prin partajul voluntar intervenit între părți la data de 07.05.1988, autentificat de fostul notariat al Sectorului 3 B (filele 22-23), reținându-se cotele stabilite prin certificatul de moștenitor, părțile au convenit că, din despăgubirile în cuantum de 55.817 lei, reclamantul-pârât să primească suma de 37.900 lei, iar pârâta - reclamanta - suma de 17.917 lei. Ulterior, prin Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv (fila 7) s-a emis titlul de despăgubire în favoarea părților in cuantum de 226.126,98 lei, suma rezultată în urma deducerii despăgubirilor în cuantum de 55.817 lei, încasate de părți, aceasta sumă făcând obiectul partajului.
Faptul ca între părți a intervenit la data de 07.05.2008 partajul voluntar, nu schimbă cu nimic mărimea cotei de moștenitor a fiecărei părți. De altfel, și în actul de partaj voluntar se arată că, reținându-se cotele de 3/8 și, respectiv 5/8 din masa succesorală, ce revin fiului și, respectiv soției supraviețuitoare, masa succesorală fiind alcătuită din bunuri dobândite în timpul căsătoriei, prin contribuția comună și egală a soților, bunurile urmează să fie împărțite, potrivit înțelegerii dintre părți cuprinse în acest înscris. Numai cu privire la bunurile care sunt enumerate în acest act de partaj voluntar, este inadmisibil a se solicita pe cale judiciară, imparțială, în schimb cu privire la alte bunuri care ar fi descoperite după deschiderea succesiunii, părțile ar putea solicitat partajul în fața instanței.
Referitor la diferența în cuantum de 226.126,98 lei, suma rezultată în urma deducerii despăgubirilor în cuantum de 55.817 lei, încasate de părți din despăgubirea totală, ca urmare a actualizării sumei primite cu titlu de despăgubire pentru imobilul expropriat în mod abuziv, instanța a apreciat că această sumă, deși este acordată tot cu titlu de despăgubiri și pentru același imobil pentru care s-au mai acordat despăgubiri, trebuie privită ca un nou bun ce intră în alcătuirea masei succesorale. Prin urmare, și cu privire la acest "bun" se vor stabili aceleași cote ca cele reținute prin certificatul de moștenitor, neputând fi împărțit pe baza unor procente rezultate din raportarea sumelor acordate deja părților la suma totală de 55.817 lei (32,09 % - pârâtei-reclamante și 67,91 %reclamantului-pârât - fila 7).
Prin partajul voluntar intervenit între părți nu s-au modificat cotele moștenitorilor, acestea fiind stabilite prin lege, ci s-a stabilit doar modalitatea de partajare a bunurilor care existau la acea dată în masa succesorală, prin atribuirea unora integral uneia dintre părți, inegalitatea loturilor fiind compensată prin acordarea unor sume de bani mai mari părții căreia i-a revenit un lot inferior valoric.
Față de toate aceste considerente, instanța a apreciat că pentru diferența de despăgubiri ce a fost stabilită în favoarea moștenitorilor, ca urmare a actualizării sumei inițial stabilite cu titlu de despăgubiri, cotele acestora sunt cele stabilite prin certificatul de moștenitor: cota de 3/8 pentru reclamantul-pârât și cota de 5/8 pentru pârâta-reclamantă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul arătând că în mod greșit a considerat că suma ce reprezintă de fapt o reactualizare a despăgubirilor primite în anul 1987, ar trebui privită ca un bun nou ce intră acum în masa succesorală.
Astfel, la data semnării actului de partaj voluntar, apelantul a renunțat, în favoarea pârâtei, la drepturile sale cu privire la apartamentul situat în B, b-dul - -, de asemenea a renunțat la drepturile sale cu privire la locul de veci din cimitirul Izvorul. Nu se poate reveni acum asupra acestei înțelegeri cu atât mai mult cu cât actul de partaj voluntar este un act autentic, în vigoare, un înscris care consfințește învoiala părților, cu toate consecințele de ordin juridic ce decurg din acest fapt. Nu ar fi nici normal și nici moral să se revină asupra cotelor fiecăruia cu privire la împărțirea sumei care face obiectul prezentei cauzei, cum nu ar fi corect sau moral, ca acum, în anul 2009, apelantul să revină asupra renunțării sale la cota din apartamentul din B-dul - -, doar pentru că prețurile apartamentelor au mai crescut din anul 1988 și până în prezent.
Nu ne aflăm în situația unui bun intrat în masa succesorală după emiterea unui certificat de moștenitor și după stabilirea unor cote pentru fiecare comoștenitor în parte, așa cum greșit a reținut instanța de fond. Ne aflăm în situația în care un bun, în speță suma primită cu titlu de despăgubiri în anul 1988 de 55.817 lei pentru care s-a stabilit prin învoiala părților o anume împărțire, bun care a suferit o majorare și anume suma de bani reactualizată de statul român în anul 2008, în speță suma de 226.126,98 Ron. Așadar, nu este vorba de un bun nou, este vorba despre o majorare a câtimii unui bun care a făcut deja obiectul unei împărțeli, unei înțelegeri dintre părțile din prezentul dosar.
Instanța de fond în mod fundamental greșit a stabilit că suma cu titlu de despăgubiri ar trebui împărțită în conformitate cu cotele legale deținute de fiecare comoștenitor, întrucât asupra acestei sume, în fapt asupra sumei reprezentând reactualizarea a cărei ieșire din indiviziune face obiectul prezentului dosar, părțile s-au înțeles la nivelul anului 1988, prin intermediul partajului voluntar, asupra căruia nu se poate reveni, motiv pentru care consideră că reactualizarea sumei cu titlu de despăgubiri acordată în anul 2008 trebuie împărțită între cei doi comoștenitori în conformitate cu actul de partaj voluntar încheiat în anul 1988.
Tribunalul București - Secția a V-a Civilă prin decizia civilă nr.860/ 12.06. 2009 respins ca nefondat apelul.
În considerente s-a reținut că suma primită cu titlu de despăgubiri în anul 2008 prin Decizia nr.2788/04.09.2008 nu este un bun nou, deoarece actul de partaj voluntar încheiat între părți la data de 07.05.1988 a avut în vedere numai bunurile existente în masa succesorală la acea dată. Prin acest act de partaj nu s-au convenit alte cote decât cele stabilite prin certificatul de moștenitor nr.539/7.05.1988, ci s-a convenit numai cu privire la modalitatea împărțirii efective, în natură, a bunurilor din masa succesorală, neafectându-se cota succesorală a părților.
Tribunalul a apreciat că suma primită prin decizia mai sus menționată deși este acordată cu titlu de despăgubiri pentru același imobil pentru care s-au mai acordat despăgubiri și care au fost împărțite conform actului de partaj voluntar, totuși această sumă reprezintă un bun nou, deoarece nu s-a aflat în masa succesorală la data decesului autorului părților și la momentul încheierii actului de partaj voluntar. Prin urmare cu privire la această sumă trebuie să se aplice cotele reținute în certificatul de moștenitor și nu cele din actul de partaj voluntar, astfel cum în mod corect a reținut prima instanță.
Împotriva aceste decizii a declarat recurs reclamantul.
Suma primită cu titlu de despăgubiri reprezintă de fapt o reactualizare a despăgubirilor primite în anul 1987 și nu ar trebui privită ca un bun nou ce intră în masa succesorală.
Recurentul la data semnării actului de partaj voluntar a renunțat în favoarea intimatei la drepturile sale cu privire la apartamentul situat în B, B-dul - -, precum și la drepturile sale cu privire la locul de veci din cimitirul Izvorul.
În prezent nu se mai poate reveni asupra acestei înțelegeri, cu atât mai mult cu cât actul de partaj voluntar este un act autentic, în vigoare, un înscris care consfințește învoiala părților.
Nu ne aflăm în situația unui bun intrat în masa succesorală după emiterea unui certificat de moștenitor și după stabilirea unor cote pentru fiecare moștenitor în parte.
Situația de fapt corectă este aceea a unui bun, în speță suma primită cu titlu de despăgubiri în anul 1988 de 55.817 lei pentru care s-a stabilit prin învoiala părților o anume împărțire, bun care a suferit o majorare și anume suma de bani reactualizată în anul 2008, respectiv suma de 226.126,98 lei.
Așadar nu este vorba de bun nou ci despre o majorare a câtimii unui bun care a făcut deja obiectul unei împărțeli, unei înțelegeri dintre părțile din prezentul dosar.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului.
Analizând actele și lucrările dosarului Curtea va respinge recursul ca nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr.5122/7.5.1988 între moștenitorii defunctului -, și -, a intervenit partajarea bunurilor succesorale, asupra unor bunuri imobile intervenind sistarea stării de indiviziune, asupra altui bun păstrându-se indiviziunea.
Pentru suma de 55.817 lei reprezentând despăgubiri stabilite pentru imobilul din-, sectorul 3, expropriat prin Decretul nr.153/1987, părțile au menționat expres cotele -părți ideale, respectiv 5/8 pentru și de 3/8 pentru -.
La sistarea stării de indiviziune nu s-au mai păstrat aceleași cote -ideale, părțile împărțind suma de bani de 55.817 lei, fără a indica expres ce au avut în vedere.
Cum prin actul intervenit la 7 mai 1988, părțile au partajat întreaga masă succesorală existentă la acel moment, bunurile ce au revenit în natură fiecărei părți, fiind diferite, nu se poate acredita ideea recurentului - reclamant că părțile au tranzacționat asupra despăgubirii de 55.817 lei prin modificarea cotelor de moștenire, ci mai degrabă suma de bani reprezentând despăgubiri a fost împărțită astfel încât să compenseze loturile celor doi coindivizari.
Prin urmare, suma obținută în temeiul Legii nr.247/2005 reprezentând actualizarea despăgubirilor primite pentru imobilul expropriat abuziv în perioada comunistă, are caracterul unui bun ce nu a făcut obiectul partajului, fiindu-i aplicabile cotele de moștenire astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.539/1988.
Astfel fiind, față de dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă cu referire la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, va obliga recurentul - reclamant la plata sumei de 1737,83 reprezentând cheltuieli de judecată către intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul reclamant -, împotriva deciziei civile nr. 860 din 12.06.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă.
Obligă recurentul la 1737,83 lei cheltuieli de judecată către intimată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.02.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact./CS
Ex.2/10.03.2010
Secția a V-a Civ. -
-
Jud. sector 3. -
Președinte:Ioana BuzeaJudecători:Ioana Buzea, Doinița Mihalcea, Daniela Adriana
