Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 138/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 138/
Ședința publică din 17 februarie 2010
PREȘEDINTE: Gheorghe Oberșterescu G -
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 710/A/19.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și, pentru pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă domnul avocat pentru pârâta recurentă (lipsă) și domnul avocat pentru pârâtul recurent (lipsă), nefiind prezenți reclamanții intimați.
PROCEDURA COMPLETĂ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care reprezentanții recurenților depun la dosar împuternicirile avocațiale și dovada achitării taxei judiciare de timbru, fiecare recurent 9,5 lei taxă judiciară de timbru și câte un timbru mobil în valoare de 0,15 lei.
Nefiind formulate alte cereri, instanța apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Domnul avocat pentru pârâtul recurent solicită admiterea recursului pârâtului astfel cum a fost formulat în scris, casarea deciziei atacate și trimiterea dosarului spre rejudecare în vederea refacerii probatoriului.
Domnul avocat pentru pârâta recurentă, invocând necitarea pârâtei pe parcursul judecății, inclusiv de către experții care au efectuat expertiza și necomunicarea actelor de procedură către aceasta, solicită admiterea admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, casarea deciziei atacate și trimiterea dosarului spre rejudecare.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1399/06.02.2008 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr- a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții și împotriva pârâților și.
În consecință, instanța a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului situat în T,-, înscris în CF 5767 T, nr. cad. 29418 prin atribuirea în natură către pârâți a cotei de 144/512 părți proprietate a reclamanților; au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 210.837,08 lei cu titlu de sultă.
Împotriva sentinței au declarat apeluri reclamanții și pârâții.
Reclamanții au solicitat schimbarea ei în sensul stabilirii valorii reale de circulație a terenului, valoarea reținută de instanță fiind inferioară celei reale, astfel că sulta acordată este mai mică decât valoarea cotei lor de proprietate.
Pârâții au solicitat desființarea sentinței cu trimitere la prima instanță.
În motivare au invocat faptul că prima instanță a avut o atitudine care i-a favorizat pe reclamanți, necomunicând pârâților actele de procedură și neluând în considerare cererile și obiecțiunile formulate.
Prin decizia civilă nr. 710/A/19.10.2009 pronunțată în dosarul nr- Tribunalul Timișa luat act de renunțarea reclamanților la apelul declarat și a respins ca nefondat apelul pârâților.
Pentru a dispune astfel, instanța făcut, în ceea ce privește apelul reclamanților, aplicarea disp. art. 246 Cod pr. civ.
Apelul pârâților a fost respins cu motivarea că, criticile aduse au caracter general, fără a se referi la chestiuni concrete, astfel că nu se identifică motive de schimbare sau desființare a sentinței.
Împotriva deciziei au declarat recursuri, separat, ambii pârâți.
Pârâtul a invocat că, din lipsa disponibilităților bănești nu a putut să angajeze un apărător, iar actele de procedură nu i-au fost comunicate personal, fiindu-i încălcat dreptul la apărare.
A mai invocat că, deși în cauză s-a efectuat o nouă expertiză pentru stabilirea valorii terenului, nu i s-a comunicat raportul astfel întocmit, iar decizia a fost pronunțată fără a se avea în vedere concluziile experților.
În fine, a invocat greșita aplicare a disp. art. 246 Cod pr. civ. instanța luând act de renunțarea reclamanților la judecata apelului fără a se lua acordul în acest sens al pârâților-recurenți.
Pârâta a invocat necitarea sa de către instanța de apel și necomunicarea actelor de procedură efectuate, la fel cum nici raportul de expertiză efectuat în cauză nu i-a fost comunicat.
A invocat împrejurarea că instanța de apel a pronunțat decizia fără a se raporta la expertiza efectuată și a criticat modalitatea în care s-a făcut aplicarea disp. art. 246 Cod pr. civ. în lipsa acordului părților.
Ambii recurenți au solicitat casarea deciziei cu trimitere spre rejudecare pentru cercetarea fondului pricinii.
În drept au fost invocate disp. art. 304 pct. 5, 9 Cod pr. civ.
Pe cale de concluzii scrise, intimații au solicitat respingerea recursurilor.
Examinând recursurile prin prisma criticilor formulate și în baza disp. art. 306 alin. 2 Cod pr. civ. față de disp. art. 299 și urm. Cod pr. civ. instanța reține următoarele:
Pârâții au declarat împreună apel împotriva sentinței, indicând aceeași adresă (T,- - 4 dosar apel) și tot împreună au solicitat acordarea unui termen pentru angajarea unui apărător și pregătirea apărării ( 10 dosar).
La termenul din 05.09.2008, pentru pârâții apelanți s-a prezentat av., conform delegației depuse la dosar ( 25, 27 dosar apel)care a și primit termen în cunoștință în sensul art. 153 al. 1 Cod pr. civ.
În consecință, susținerile recurentului referitoare la încălcarea dreptului său la apărare sunt neîntmeiate și vor fi respinse ca atare, iar neprezentarea părții sau a apărătorului ales la termenele de judecată ulterioare nu poate fi imputată instanței.
În apel, cauza a suferit numeroase amânări, iar singurul act procedural relevant săvârșit, l-a reprezentat încuviințarea cererii reclamanților apelanți de efectuare a unei noi expertize cu privire la valoarea terenului, expertiza fiind efectuată, iar raportul de expertiză comunicat pârâților.
Astfel, după depunerea la dosar a raportului de expertiză, instanța a citat pe pârâți pentru termenul din 01.06.2009 cu câte un exemplar din sus-menționatul raport ( 95, 96 dosar apel).
Recurenta a invocat că nu a fost reprezentată de avocat și că nu i-au fost comunicate actele procedurale efectuate în cauză.
Instanța constată că, după ceambiipârâți-apelanți au solicitat un termen pentru pregătirea apărării și angajarea unui apărător ( 10 dosar), pe delegația depusă la dosar de apărătorul angajat apare ca și client doar pârâtul.
Este improbabil, însă, ca soțul pârât să fi angajat un apărător pentru apărarea propriilor interese în exclusivitate, în condițiile în care interesele procesuale ale pârâților sunt identice. Lipsa numelui pârâtei pe delegația avocațială este, mai degrabă, rezultatul unei omisiuni, așa cum tot o omisiune este și lipsa semnăturii clientului de pe aceeași delegație.
Chiar și în ipoteza în care pârâta-apelantă nu l-ar fi angajat și ea pe apărător în apel, nu poate fi reținută încălcarea dreptului său la apărare.
Aceasta, pentru că, așa cum s-a reținut mai sus, singurul act procedural relevant în cauză a fost expertiza tehnică, concluziile expertului fiind comunicate și pârâtei ( 96 dosar) care, citată fiind pentru termenul de judecată din 01.06.2009 nu s-a prezentat (cum nu a făcut-o nici pârâtul) pentru a formula eventuale obiecțiuni. În continuare, instanța reține că recurenții nu au criticat soluția de respingere dată apelului declarat, ci împrejurării că instanța a luat act de renunțarea la judecata apelului declarat de reclamanți în lipsa acordului părții adverse, deci contrar disp. art. 246 al. 4 Cod pr. civ.
Pe calea apelului, reclamanții au criticat valoarea terenului în litigiu, astfel cum a fost reținută în primă instanță, invocând că aceasta este mult superioară, astfel că au solicitat efectuarea unei noi expertize, cerere încuviințată de instanță.
În situația în care concluziile experților ar fi fost în sensul unei valori superioare celei avute în vedere de prima instanță, iar instanța de apel și-ar fi însușit această nouă valoare, sulta datorată de pârâți reclamanților ar fi crescut corespunzător, astfel că o continuare a procesului și finalizarea sa cu o decizie în acest sens ar fi fost contrară intereselor pârâților, în condițiile în care apelul lor a fost respins, iar soluția - după cum s-a arătat - nu a fost atacată sub acest aspect.
Pe de altă parte, dacă experții ar fi stabilit o valoare inferioară celei reținute de prima instanță, instanța nu ar fi putut să și-o însușească întrucât ar fi creat apelanților o situație mai grea în propriul apel (având în vedere considerentele de mai sus referitoare la apelul pârâților).
În consecință, interesele recurenților nu au fost cu nimic prejudiciate prin hotărârea prin care tribunalul a luat act de renunțarea la judecata apelului reclamanților, astfel că disp. art. 105 alin. 2 Cod pr. civ. invocate de recurenți nu sunt incidente.
Pentru aceste considerente, în baza disp. art. 312 alin. 1 Cod pr. civ. rap. la art. 304 Cod pr.civ. instanța va espinge recursurile declarate de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 710/A/19.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 710/A/19.10.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. - 22.02.2010
Tehnored. - 6 ex.-15.03.2010
Tribunalul Timiș, Judecători:,
Judecătoria Timișoara, Judecător:
Un exemplar se comunică părților
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu, Florin Șuiu
