Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 139/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 139/
Ședința publică din 17 februarie 2010
PREȘEDINTE: Gheorghe Oberșterescu G -
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
GREFIER: - -
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții, și STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T împotriva Deciziei civile nr. 691/A din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, pentru partaj de folosință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru pârâții recurenți și (lipsă), consilier juridic pentru pârâtul recurent Consiliul Local al Municipiului T, pârâta intimată personal, lipsă fiind reclamantul intimat.
PROCEDURA COMPLETĂ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă întâmpinare de către reclamanții intimați, prin Serviciul de registratură al instanței, la 12.02.2010.
Reprezentanta pârâtului recurent depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru 9,5 lei și timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei.
Nefiind formulate cereri, instanța acordă cuvântul în recurs.
Avocat, pentru pârâții recurenți și solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, cu precizarea că temeiul de drept îl constituie art. 304 pct. 7 și 9 Cod pr.civ. modificarea ambelor hotărâri anterior pronunțate și în fond, admiterea acțiunii conform variantei I din raportul de expertiză, care corespunde cel mai bine voinței părților, expertul propunând mutarea gardului cu 66 cm. Sub acest aspect, critică hotărârea primei instanțe care în mod neîntemeiat a opinat pentru varianta a II-a din expertiză, prin crearea unui al treilea lot. Nu solicită cheltuieli de judecată. Cu privire la recursul pârâtului Consiliul Local al Municipiului T, solicită respingerea acestuia.
Doamna consilier juridic pentru pârâtul recurent Consiliul Local al Municipiului T solicită admiterea recursului formulat de pârât, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și în fond, respingerea acțiunii. Cu privire la recursul pârâților, solicită respingerea acestuia.
Reclamanta intimată solicită respingerea ambelor recursuri conform întâmpinării de la dosar, menținerea deciziei tribunalului prin care a fost admisă acțiunea reclamanților în varianta a II-a din raportul de expertiză, arătând, în esență, că această variantă nu împiedică nici una dintre părți să aibă acces direct la lotul său. Precizează că stâlpii de la gard sunt din țeavă, pe fundație de beton, iar gardul este din sârmă.
CURTEA
În deliberare constată că prin decizia civilă nr.691/A din 13.10.2009, pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa respins ca nefondate apelurile declarate de pârâții, și Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului T împotriva sentinței civile nr.3307/10.03.2009, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamanții intimați și.
Astfel, Tribunalul a menținut hotărârea primei instanțe, care a admis acțiunea reclamanților și, în consecință, a dispus partajarea folosinței terenului în suprafață totală de 962 mp, înscris în CF col.11515 T, nr.top 20480 și nr.20481, conform variantei a II-a din raportul de expertiză întocmit de către expertul tehnic, prin atribuirea în folosință reclamanților a celor 16 mp în perimetrul notat pe planșa nr.2 anexă, cu punctele C-22-D-E-14, pe lățimea de 3,59 mp și lungimea de 4,46 mp.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Asupra imobilelor înscrise în CF col. nr. 11515 T, nr. top. 20480 constând în grădină în suprafață de 711 mp și nr. top. 20481, constând în casă și curte în-, T, sunt proprietari după cum urmează: Statul Român asupra întregului teren, în baza Decretului nr. 111/1951; reclamanții și asupra apartamentului nr. 2 din imobil, cu 65,96% părți comune, iar pârâții și asupra apartamentului nr. 1 cu 34,05% părți comune.
Reclamanții și au un drept de folosință asupra cotei de 632/958 mp, iar pârâții și asupra cotei de 326/958 mp din terenul mai sus menționat.
Potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de către expert tehnic judiciar în specialitatea topografie, suprafața totală a terenului potrivit măsurătorilor efectuate este în fapt de 962 mp, față de suprafața înscrisă în CF col. nr. 11515 T, de 958 mp.
Din suprafața totală, terenul notat în planul de situație din planșa nr. 2, cu punctele 1,2,15,16,17,18,19,20,21,22,C nu necesită a fi partajat, suprafața supusă partajului fiind de 759 mp.
Conform măsurătorilor efectuate în teren reclamanții folosesc o suprafață de 485 mp, cu 16 mp mai mică decât suprafața ce le-ar reveni conform cotei deținute, iar diferența de 274 mp este folosită de către pârâții și, respectiv cu 16 mp în plus.
Referitor la suprafața de 16 mp deținută în plus de către pârâți expertul a propus două variante de rezolvare, după cum urmează: varianta I, care presupune mutarea gardului din plasa de sârmă, din grădină pe aliniamentul 4-5-6 la o distanță de 0,66, pe aliniamentul A-B și varianta II, care presupune atribuirea în folosință a celor 16 mp în perimetrul notat în planșa nr. 2, cu punctele C-22-D-E-14 pe lățime de 3,59 mp și lungime de 4,46 mp.
Părțile sunt de acord cu partajarea folosinței terenului din litigiu, proprietatea Statului Român, însă reclamanții solicită partajarea potrivit variantei nr. II din raportul de expertiză efectuat în cauză iar pârâții conform variantei nr.
Instanța de fond, având în vedere acordul părților în ceea ce privește partajul de folosință a terenului, a constatat că acțiunea formulată de reclamanți este întemeiată.
În ceea ce privește varianta de partajare, instanța de fond a dispus partajarea folosinței terenului, potrivit variantei II din raportul de expertiză, întrucât prima variantă presupune mutarea gardului din plasă de sârmă, din grădină, la o distanță de 0,66, ceea ce presupune efectuarea de cheltuieli suplimentare, pe care a doua variantă nu le necesită.
Prin cererea lor de apel, pârâții apelanți și au solicitat schimbarea sentinței în sensul admiterii acțiunii potrivit variantei I din raportul de expertiză, arătând că varianta a II-a are ca neajuns faptul că porțiunea de teren de 16 mp atribuită reclamanților este incorporată practic în lotul atribuit pârâților, neavând nici acces la drumul public și fiind delimitată de gard fără poartă, în timp ce varianta I realizează două loturi de teren, apropiindu-se de actualul mod de folosire a terenului.
Pârâtul Statul Român prin Consiliul Local al Municipiului Tas olicitat schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților, cu motivarea că în legislația românească nu este reglementată "noțiunea" de partaj de folosință.
Tribunalul a apreciat că sunt nefondate ambele apeluri declarate în cauză, având în vedere considerentele ce în continuare sunt enunțate.
Întrucât obiectul partajului de folosință nu este nicidecum partajarea dreptului de proprietate pe cote părți și prefacerea lui într-un drept exclusiv, practica judiciară română a admis frecvent partajul de folosință.
Din moment ce nu este interzis de lege, rezultă că el poate fi permis, o asemenea rezolvare este preferabilă pentru evitarea unor situații generatoare de conflicte între coproprietarii asupra construcției. În acest sens este soluția fostului Tribunal Suprem cu nr. 2626/1905 publicată în de decizii pe anul 1985, p. 110-112.
Sunt irelevante susținerile apelantului Consiliul Local al Municipiului T cu privire la caracterul perpetuu al coproprietății forțate, întrucât pe de o parte partajul de folosință nu are acest obiect, iar pe de altă parte, chiar și această formă de proprietate poate înceta când nu se mai impune cu necesitate a fi menținută, iar natura și destinația funcțională a lucrului de posibilitatea împărțirii lui.
În ce privește critica adoptării variantei a doua motivată pe faptul că nu prezintă modul în care se va face accesul la terenul partajat, aceasta trebuie înlăturată, întrucât apelantul pârât nu are nici un interes în această parte și nu suferă nici o vătămare din acest punct de vedere. Existența accesului va fi redată cu ocazia analizei temeiniciei sentinței în raport de apelul declarat de pârâții și.
De asemenea, faptul că apelantul pârât nu este de acord cu dezmembrarea reprezintă o critică inaplicabilă în speță, atâta timp cât nu are loc o dezmembrare a bunului proprietatea statului.
Apreciind că s-a analizat exhaustiv apelul declarat de reprezentantul statului, tribunalul a procedat la verificarea criticilor formulate de pârâții și și a constatat că toate argumentele invocate reprezintă nereguli care ar putea fi invocate de reclamanții intimați, singurii care ar fi vătămați prin măsurile contestate.
Din schița depusă la fila 102 dosar de fond și concluziile expertului desemnat în cauză tribunalul a reținut că suprafața de 16 mp delimitată prin punctele are legătură cu construcția proprietatea reclamanților prin terenul care a rămas a fi utilizat în comun delimitat prin coordonatele 1,2,15,16,17,18,19,9,20,21,22,C,10, nefiind necesară traversarea parcelei atribuite în folosința pârâților apelanți.
Același teren este accesibil și de la drumul public, având ieșire directă la stradă, și chiar dacă nu există în prezent poartă, aceasta poate fi executată cu minime eforturi depuse de reclamanții intimați, pe care aceștia și le-au asumat atunci când au solicitat valorificarea variantei respective.
Motivul legat de lipsa costurilor ocazionate de mutarea gardului, dacă se adoptă varianta I din raportul de expertiză, nu este nici el întemeiat, pentru că stâlpii de susținere a gardului de sârmă au fundație de beton, iar modificarea poziției acestora presupune nu doar cheltuieli, dar și muncă suplimentară din partea reclamanților care nu se află la prima încercare de stabilire a unei granițe, în scopul evitării conflictelor, în timp ce apelanții pârâți nu au depus nici un efort, dimpotrivă, au ales să distrugă sau doar să împiedice o inițiativă corectă și legală în acest sens.
Împotriva deciziei Tribunalului au declarat recurs pârâții și, solicitând modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii potrivit variantei I din raportul de expertiză.
Pârâții recurenți și-au motivat în drept recursul cu dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, arătând că instanța a nesocotit art.6739Cod procedură civilă, în sensul că nu au fost avute în vedere criteriile prevăzute de acest text legal la atribuirea loturilor, mai precis a fost ignorat principiul voinței părților, reflectat în actualul mod de folosire a terenului.
Că, în realitate, din probele administrate în cauză nu rezultă, așa cum a reținut instanța de apel, faptul că stâlpii au fundație de beton, și nici împrejurarea că ei ar fi împiedicat "inițiativa corectă și legală a reclamanților".
Recurenții au mai susținut că nu are justificare din punctul de vedere al utilității crearea celei de-a treia parcele de teren în suprafață de 16 mp, ci dă curs solicitării reclamanților de a avea front stradal.
Totodată, au invederat că sunt practic inexistente costurile ocazionate de mutarea gardului cu 66 cm, în cazul variantei I întrucât gardul este din plasă și nu are fundație, astfel că singura operațiune este săparea unor gropi în care să fie amplasați stâlpii de susținere.
De asemenea, împotriva deciziei Tribunalului a declarat recurs și pârâtul Consiliul Local al Municipiului T, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii, admiterea apelului și schimbarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
Acest pârât recurent și-a motivat în drept recursul cu dispozițiile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, și Legea nr.114/1996, reiterând argumentele invocate în apel, în sensul că în legislația românească nu este reglementată "noțiunea" de partaj de folosință, precizând că suprafața de teren asupra căreia reclamanții solicită un drept de folosință este inclusă în părțile comune indivize ale imobilului, neputând fi partajată.
Prin întâmpinare (fila 16) reclamanții intimați și au solicitat respingerea recursurilor, arătând cu privire la recursul declarat de pârâții și că instanța a ținut cont de criteriile prevăzute de art.6739Cod procedură civilă, respectiv de mărimea cotei ce se cuvine fiecăruia, dovedindu-se prin raportul de expertiză că pârâții recurenți folosesc cu 16 mp mai mult decât cota ce le revine.
Intimații au mai arătat că varianta I solicitată de recurenți presupune multe ore de muncă și cheltuieli iar ei și recurenții sunt persoane în etate, precizând că este nefondată susținerea recurenților privind crearea în mod artificial și forțat, a celei de-a treia parcele, întrucât prin această varianță de partajare li se asigură și lor folosința unei părți din curte și nu doar grădina, așa cum prevede varianta
Cu privire la recursul pârâtului Consiliul Local al Municipiului T, intimații au arătat că ei prin acțiune nu au cerut dezmembrarea imobilului iar împărțirea folosinței terenului în litigiu nu împiedică pe nici un coproprietar să-și exercite dreptul de proprietate asupra construcției și pe cel de folosință asupra terenului.
În urma examinării deciziei atacate, prin prisma dispozițiilor art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă și art.6739Cod procedură civilă, Curtea apreciază că ambele recursuri declarate în cauză sunt neîntemeiate.
Astfel, cu privire la recursul pârâtului Consiliul Local al municipiului T, Curtea reține că nu pot fi însușite criticile aduse hotărârii atacate, întrucât jurisprudența a consacrat partajul de folosință, pentru înlăturarea neînțelegerilor cu privire la utilizarea unui bun, ce nu are ca efect transformarea dreptului de proprietate pe cote părți într-un drept de proprietate exclusiv.
De asemenea, Curtea apreciază că sunt neîntemeiate și criticile formulate de pârâții recurenți și, întrucât la efectuarea partajului de folosință, instanțele au ținut cont de criteriile prevăzute de art. 6739Cod procedură civilă, respectiv de mărimea cotei de se cuvine fiecărei părți și de cheltuielile incomparabil mai mici pe care le presupune varianta a II-a, potrivit căreia se impune demontarea gardului pe o distanță de 3- 4 metri, față de varianta I, care impune demontarea acestuia pe toată lungimea grădinii.
Utilitatea partajului folosinței terenului în varianta a II-a este determinată și de faptul asigurării folosinței unei părți din curte, nu doar din grădină, în favoarea reclamanților intimați.
În virtutea acestor considerente, Curtea apreciază că toate criticile aduse deciziei recurate din perspectiva dispozițiilor art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă sunt neîntemeiate, urmând ca în baza art.312 alin-1 Cod procedură civilă să respingă ambele recursuri declarate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâții, și STATUL ROMÂN prin CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI T împotriva Deciziei civile nr. 691/A din 13 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. - 22.02.2010
Tehnored. - 7 ex./15.03.2010
Tribunalul Timiș, Judecători:,
Judecătoria Timișoara, Judecător:
Un exemplar se comunică părților
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu, Florin Șuiu
