Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1384/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1481/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI - SECȚIA A III A CIVIL
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVIL NR.1384
Ședința public de la 26.10.2009
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Doinița Mihalcea
JUDECTOR - - - -
JUDECTOR - -
GREFIER -
* * * * * * * * * *
Pe rol se afl soluționarea cererii de recurs formulat de recurenții-reclamanți, și, împotriva deciziei civile nr.406 A din 26.03.2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a III-a Civil, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul-pârât.
Cauza are ca obiect - revendicare imobiliar.
La apelul nominal fcut în ședinț public, se prezint recurenții-reclamanți, și, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 22.10.2009, emis de Baroul Bucure ști - Cabinet de avocat și intimatul-pârât, personal și asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.83 din 26.10.2009, emis de Baroul Bucure ști - Cabinet de avocat.
Procedura de citare este legal îndeplinit.
S-a fcut referatul cauzei de ctre grefierul de ședinț, dup care:
Prțile, prin aprtori, arat c nu mai au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere c nu mai sunt alte cereri de formulat, constat cauza în stare de judecat și acord prților cuvântul în dezbaterea motivelor de recurs.
Aprtorul recurenților-reclamanți solicit admiterea recursului, casarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, desființrii hotrârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, fr cheltuieli de judecat.
Arat c hotrârea recurat este netemeinic și nelegal, întrucât instanța de apel a apreciat c acțiunea în revendicare nu este un act de conservare, ci un act de dispoziție și nu poate fi admisibil atâta vreme cât aceasta nu a fost promovat de ctre toți coproprietarii.
Astfel, instanța de apel a mai apreciat c în speț nu se poate aplica hotrârea CEDO în cauza Lupaș și alții contra României, deoarece reclamanților nu li s-a impus o sarcin disproporționat care s rup echilibrul între scopul legitim urmrit și dreptul acestora de acces la o instanț.
Recurenții-reclamanți arat c, potrivit doctrinei actuale, acțiunea în revendicare este un act de conservare și nu de dispoziție, întrucât se urmrește prin exercitarea unei astfel de acțiuni evitarea dispariției unui drept sau a unei pierderi materiale, precum și întreruperea prescripției achizitive ce curge în favoarea terțului posesor de rea-credinț.
Aprtorul intimatului-pârât solicit respingerea recursului, ca nefondat, fr cheltuieli de judecat.
CURTEA,
Prin cererea formulat la 22.11.2007 reclamanții, și au chemat în judecat pe pârâtul solicitând s fie obligat s le lase în deplin proprietate și liniștit posesie imobilul situat în-, apartamentul de la etaj, compus din camer, vestibul și pivniț - în exclusivitate și culoar, WC - în cot indiviz, în suprafaț util de 20,32 mp. cu o cot indiviz de 4,25 % din prțile comune ale condominiului, precum și terenul aferent în suprafaț de 9,82 mp.
În motivarea acțiunii s-a artat c imobilul în litigiu a aparținut autorului reclamanților, conform sentinței civile nr. 1/12.01.1942 a Tribunalului Ilfov.
a fost moștenit de conform certificatului de moștenitor nr. 418/26.03.1974, de pe urma acestei rmânând ca moștenitori reclamantul și, conform certificatului de moștenitor 386/1.10.2004. De pe urma lui au rmas ca moștenitori și, conform certificatului de moștenitor nr. 298/10.11.2006.
Imobilul în litigiu a fost naționalizat prin Decretul nr. 92/1950 de la autorul lor, acesta fiind profesor universitar, statul neavând titlu valabil.
Pârâtul a invocat excepția lipsei calitții procesuale active, numele autorului fiind diferit în diverse înscrisuri, acțiunea în revendicare presupune un litisconsorțiu procesual activ, reclamanții neputând sta singuri în proces, fr ceilalți moștenitori ai celui pe care îl pretind adevratul proprietar.
O alt cauz, este și aceea c înscrisul denumit tranzacție nu face dovada titlului de proprietate, imobilul nefiind identificat prin schițe de departajare.
Prin cererea reconvențional s-a solicitat de ctre pârât obligarea reclamanților la plata sumelor reprezentând contravaloarea conservrii și îmbuntțirilor aduse imobilului, precum și instituirea unui drept de retenție pân la achitarea sumelor pretinse.
Pârâtul a mai formulat și o cerere de chemare în garanție a MUNICIPIUL B prin PRIMARUL GENERAL și a Ministerului Economiei și a Finanțelor prin care a solicitat ca aceste persoane s îi pun la dispoziție un bun de aceiași valoare sau s îi achite prețul de circulație al unui bun asemntor, în temeiul rspunderii vânztorului pentru evicțiune.
Judectoria sectorului 2 B la termenul din 31.03.2008 a admis excepția tardivitții formulrii cererii reconvenționale, a întâmpinrii și a cererii de chemare în garanție, dispunând judecarea separat a acestora, cu formarea unui nou dosar și a respins excepția lipsei calitții de reprezentant.
La termenul din 27.10.2008 instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilitții acțiunii în revendicare.
Prin sentința civil nr. 9129/27.10.2008 Judectoria sectorului 2 B - Secția Civil a admis excepția inadmisibilitții formulrii cererii și a respins pentru acest motiv acțiunea în revendicare.
În considerentele sentinței s-a reținut, conform certificatului de moștenitor nr. 418 din 26.03.1974, de pe urma defunctului au rmas ca succesori, și, ca descendenți, fiecare cu câte o cot ¼ din masa succesoral.
Moștenitorii numitei, potrivit certificatului de moștenitor nr. 386 din 01.10.2004 au rmas reclamantul și numita, ai crei succesori sunt, conform certificatului de moștenitor nr. 298 din 10.10.2006, reclamanții și.
De pe urma numitei, potrivit certificatului de moștenitor nr. 1960 din 5.09.1994, a rmas unic moștenitoare.
ai lui sunt, conform certificatului de moștenitor nr. 778/1979, ca soție supraviețuitoare, cu o cot de ¼ și, ca descendent, cu o cot de ¾ din masa succesoral.
În conformitate cu mențiunile certificatului de moștenitor nr. 1604/1984, de pe urma defunctului a rmas ca unic succesoare, ca soție supraviețuitoare.
Din interpretarea sistematic și logic a dispozițiilor Codului civil în materia proprietții, doctrina și practica judiciar au concluzionat în sensul c acțiunea în revendicare trebuie privit ca un act de dispoziție asupra bunului cu privire la care se exercit dreptul de proprietate, prin prisma efectului principal expus mai sus. Astfel, cum art. 480 cod civil stabilește c proprietatea este "dreptul ce are cineva de a dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut", s-a concluzionat c un act de dispoziție nu poate fi efectuat de ctre un coindivizar care nu are drept de dispoziție în exclusivitate asupra bunului respectiv, scopul fiind acela de a proteja drepturile de moștenitori ale coproprietarilor care nu au participat la acțiunea în revendicare, din moment ce rezultatul acțiunilor unui singur coindivizar le-ar putea influența drepturile, mai ales c succesul acestor acțiuni ar implica recunoașterea drepturilor unui singur coindivizar asupra ansamblului bunului în detrimentul celorlalți coproprietari și, pe de alt parte, c respingerea acțiunilor s-ar impune cu autoritatea lucrului judecat tuturor coproprietarilor, deși o parte din aceștia nu au participat la soluționarea cauzei.
Instanța nu a reținut ca pertinente susținerile reclamanților în sensul aplicrii în speț a hotrârii Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Lupaș contra României, pentru urmtoarele motive:
În cauza menționat, Curtea European a Drepturilor Omului a reținut c regula unanimitții în materia cadrului procesual activ al acțiunilor în revendicare este clar și previzibil din perspectiva faptului c este aplicat de marea majoritate a instanțelor interne și c urmrește un scop legitim, cel de protecție a drepturilor tuturor moștenitorilor foștilor coproprietari ai bunului revendicat. De asemenea, s-a mai reținut c "ținând cont de circumstanțele deosebite ale spetei și în special de data naționalizrii și de dificultțile ce decurg de aici pentru a identifica moștenitorii unui fost coproprietar precum și de refuzul moștenitorului unui alt fost coproprietar de a se altura acțiunii lor, ea reprezint un obstacol de nedepșit pentru orice tentativ viitoare de revendicare a bunurilor indivize".
Prin urmare, rezult c instanța de la Strasbourg nu a concluzionat în sensul inaplicabilitții în orice situație a regulii unanimitții, ci a apreciat, în raport de împrejurrile de fapt reținute, c regula unanimitții este de natur a duce la o restrângere a liberului acces la instanț garantat de art. 6 din Convenția European a Drepturilor Omului.
Instanța a apreciat c în cauza de faț situația de fapt nu coincide decât sub un singur aspect cu cea reținut în cauza Lupaș contra României, fiind vorba de o acțiune în revendicare formulat de ctre unii dintre moștenitorii coindivizari asupra unui bun preluat de ctre stat în perioada 1945 - 1989.
În ceea ce privește celelalte aspecte avute în vedere de ctre Curtea European a Drepturilor Omului, instanța a constatat c în cauza de faț nu este vorba nici despre o imposibilitate de identificare a celorlalți coindivizari, nici de un refuz expres al acestora de formulare a unei cereri de restituire a imobilului alturi de reclamanți. Instanța a reținut astfel c din relațiile comunicate de la. prin adresa nr. - din 15.10.2008, a rezultat c unul dintre ceilalți coindivizari, numitul, succesorul lui, este in viaț, iar aprrile reclamanților în sensul c acesta nu și-a manifestat acordul de a intenta acțiune în revendicare, în lipsa unor probe pertinente, potrivit art. 1169 Cod civil, nu vor fi admise.
De asemenea, instanța nu a reținut nici alegațiile reclamanților în sensul c reclamanții, ca succesori ai singurului coindivizar - - care a fcut demersuri prin notificri și solicitri pe calea Legilor nr. 112/1995 și nr. 10/2001, profit de dreptul de acrescmânt consfințit de art. 4 din Legea nr. 10/2001, care ar trebui s-și gseasc și în aceast situație aplicabilitatea, întrucât cererea de revendicare a fost întemeiat pe dispozițiile de drept comun ale Codului civil, respectiv art. 480, or, soluționarea excepției inadmisibilitții în baza unor dispoziții prevzute de legi speciale ar schimba cauza juridic a cererii de chemare în judecat și ar duce la crearea unei lex tertia, din combinarea diferitelor reglementri legale.
Pentru toate aceste considerente, instanța a apreciat c în cauz s-a impus protejarea drepturilor celorlalți coindivizari prin admiterea excepției inadmisibilitții formulrii cererii în revendicare doar de ctre reclamanți.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, și artând c soluția pronunțat nu este în concordanț cu doctrina de dat recent și o parte din jurisprudența Înaltei Curții de Justiție și Casație.
Astfel, autori marcanți ai doctrinei juridice au concluzionat c acțiunea în revendicare nu este un act de dispoziție, ci un act de conservare, prin care se urmrește evitarea dispariției unui drept sau a unei pierderi materiale.
De asemenea, ca act de conservare, acțiunea în revendicare întrerupe prescripția achizitiv ce curge în favoarea unui terț, posesor de rea - credinț, fiind admisibil chiar dac este intentat de un singur coproprietar, pe temeiul gestiunii de afaceri.
Apelanții au invocat practica Curții Supreme de Justiție din 2000 și cea a în cauza Lupaș, precum și modificrile prefigurate în noul Cod Civil.
În cauza de faț, de pe urma proprietarului naționalizat ilegal, (cunoscut și ca ) potrivit certificatului de moștenitor nr. 418 din 26.03.1974, au rmas ca succesori urmtorii:, și, toți descendenți, fiecare cu câte o cot de ¼ din moștenire.
Moștenitorii numitei sunt, conform certificatului de moștenitor nr. 386 din 01.10.2004 eliberat de Biroul Notarului Public " ", apelantul și. Aceasta din urm a fost moștenit de și, conform certificatului de moștenitor nr. 298 din 10.11.2006 eliberat de Biroul Notarului Public "".
De pe urma numitei a rmas ca unic moștenitoare, așa cum rezult din certificatul de moștenitor nr. 1960 din 05.09.1994.
i lui sunt, ca soție supraviețuitoare, cu o cot de ¼ din masa succesoral și ca fiu cu o cot de ¾ din averea succesoral (certificatul de moștenitor nr. 778/1979).
În conformitate cu mențiunile certificatului de moștenitor nr. 1604/1984, de pe urma numitului a rmas ca unic succesoare, ca soție supraviețuitoare.
Potrivit relațiilor sosite de la. este decedat din 1996, având ultimul domiciliu în B, fr s i se cunoasc moștenitorii; de asemenea, a decedat la data de 05.09.2002 și nu i se cunosc moștenitorii. este în viaț, dar nu și-a manifestat intenția de a revendica imobilul din-, sector 2,
Acțiunea în revendicare nu poate fi calificat ca un simplu act de conservare, ci un act de dispoziție, având în vedere c expune pe reclamant, dac este ru condus, la pierderea dreptului de proprietate și la plata cheltuielilor de judecat.
Conform principiul unanimitții în materia actelor de dispoziție privitoare la un bun aflat în coproprietate, orice act de dispoziție (inclusiv acțiunea în revendicare imobiliara) încheiat cu privire la bunul privit în întregul su trebuie s fie însușit de ctre toți coproprietarii.
Cerința unanimitții de reclamanți este specific raporturilor dintre coindivizari și terți, justificat de aspectul c un singur coproprietar, având numai un drept limitat exprimat printr-o cot parte nedeterminat în materialitatea sa, nu poate revendica un bun de la un terț, deoarece acțiunea în revendicare are ca scop recunoașterea dreptului de proprietate asupra bunului în litigiu și readucerea lui în natur în patrimoniul reclamantului, iar nu doar simpla recunoaștere a dreptului de proprietate asupra unei cote ideale.
Tribunalul Bucure ști - Secția a III-a Civil prin decizia civil nr. 406 din 23.03. 2009 a respins apelul ca nefondat.
În considerente s-a reținut c nu este aplicabil în speț, astfel cum corect a apreciat instanța de fond, nici cauza Lupaș contra României, care nu este incident în toate cauzele în care nu se întrunește unanimitatea la acțiunea în revendicare, ci numai dac o astfel de cerinț ar impune reclamanților o sarcin disproporționat, care rupe echilibrul între scopul legitim urmrit (protejarea intereselor tuturor coproprietarilor) și dreptul reclamanților de acces la instanț.
Or, în cauz, nici în fața apelului reclamanții nu au fcut vreo dovad a faptului c moștenitorul, care este în viaț, nu și-a manifestat intenția de a revendica imobilul din-, sector 2, B, o astfel de prob putându-se procura cu ușurinț, dac într-adevr aceasta ar fi voința respectivului succesibil, printr-o declarație autentificat de notarul public. De asemenea, de pe urma celorlalte moștenitoare se poate elibera un certificat de vacanț succesorala.
A reținut așadar instanța de apel c prevederile art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, cu privire la accesul la o instanț, nu sunt înclcate în cauz, faț de circumstanțele particulare ale acesteia, dup cum nu se impune cu valoare de lege nici proiectul viitorului Cod civil, atâta vreme cât nu a intrat în vigoare, iar pentru toate aceste considerente, a respins apelul, ca nefondat.
Împotriva acestei hotrâri au declarat recurs reclamanții, și.
În motivele de recurs s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedur civil.
În acest sens recurenții susțin c inadmisibilitatea acțiunii în revendicare promovat de un singur coproprietar a fost infirmat de doctrina actual, precum și de jurisprudența recent a instanței supreme.
În prezent, teoreticienii consider c acțiunea în revendicare nu este un act de dispoziție, ci un act de conservare, prin care se urmrește evitarea dispariției unui drept sau a unei pierderi materiale.
De asemenea, ca act de conservare, acțiunea în revendicare întrerupe prescripția achizitiv ce curge în favoarea unui terț, posesor de rea - credinț, fiind admisibil chiar dac este intentat de un singur coproprietar, pe temeiul gestiunii de afaceri.
Fosta Curtea Suprem a reținut c situația juridic a imobilelor trecute fr titlu valabil în proprietatea statului este esențial diferit de cea clasic; c, în asemenea cazuri sui generis, acțiunea în revendicare are un caracter complex, ceea ce îndreptțește ca unul sau mai mulți coproprietari, sau unul sau mai mulți moștenitori, dar nu în mod necesar toți aceștia s poat introduce o acțiune prin care s urmreasc a demonstra c statul nu deține un titlu valabil, și în consecinț s obțin confirmarea dreptului lor de proprietate asupra bunului din patrimoniul autorului lor naționalizat ilegal, ulterior ei vor putea s cear partajarea acelui bun.
De asemenea, Curtea European a Drepturilor Omului, în cauza Lupaș a hotrât înclcarea art. 6 paragraful 1 din referitor la accesul la un tribunal, ca o component a unui proces echitabil prin respingerea de ctre instanțele române a acțiunii în revendicare a unui bun indiviz.
Se mai susține c situația juridic existent în cauza Lupaș este identic cu cea din speț, având în vedere c doi dintre coproprietari sunt decedați ( și și nu li se cunosc moștenitorii, iar unul din coproprietari, deși în viaț, nu și-a manifestat intenția de a revendica imobilul din litigiu.
Procedura vacanței succesorale este o procedur de durat și complicat, fiind și contrar interesului reclamanților, deoarece o parte din imobil ar intra în proprietatea statului, faț de care exist interesul de a se constata nevalabilitatea titlului statului.
Referitor la lipsa diligențelor în ceea cel privește pe de a revendica bunul, recurenții arat c acesta nu a formulat cerere pe Legea nr. 112/1995 și nici notificare pe Legea nr. 10/2001.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrrile dosarului Curtea va admite recursul având în vedere urmtoarele considerente:
În prezenta cauz acțiunea în revendicare privește un bun trecut în proprietatea statului în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989, reclamanții pretinzând c imobilul a trecut în proprietatea statului fr titlu valabil solicit restituirea bunului vândut de stat intimatului pârât, instanța urmând a da prevalenț unui din cele dou titluri exhibate de prți.
Regula unanimitții, a fost creat de practica judectoreasc în anul 1972 printr-o decizie de îndrumare a fostului Tribunal Suprem, aplicându-se constant în cadrul acțiunilor în revendicare întemeiate în drept pe dispozițiile art. 480 - 481 Cod civil.
Urmare a legilor de restituire a proprietții, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 112/1995 și Legea nr. 10/2001 s-au instituit noi reguli în materie succesoral de repunere în termenul de acceptare a succesiunii cu privire la bunurile ce fceau obiectul legilor speciale, dar și în ceea ce privește exercițiul acțiunilor în revendicare.
Regula unanimitții se fundamenteaz pe teoria c acțiunea în revendicare este un act de dispoziție, existând pe de o parte, posibilitatea de a pierde irevocabil dreptul de proprietate, împrejurare care impune asumarea ei de ctre toți coproprietarii. Pe de alt parte, restituirea în proprietate s-ar realiza numai în patrimoniul coproprietarilor reclamanți, privând astfel ceilalți coproprietari de cotelor indivize de drept ce le aparține.
Aceast teorie nu își mai gsește reflectarea în condițiile legislației aprut dup anul 1989 când statul a încercat prin diverse modalitți restituirea proprietților abuziv preluate de stat.
În acest sens, în anul 2000 Curtea Suprem de Justiție a statuat c "în cazurile acțiunilor în revendicare a imobilelor naționalizate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, regimul juridic al acestor imobile și al persoanelor ce pretind c naționalizarea a fost eronat difer în mod esențial de cazurile clasice.
proprietari sau moștenitorii lor se afl în imposibilitatea de a solicita partajul bunului înainte de revendicare, deoarece li s-ar opune lipsa titlului de proprietate atâta vreme cât caracterul eronat al naționalizrii și lipsa titlului de proprietate valabil al statului nu vor fi stabilite.
În aceste cazuri sui generis, acțiunile în care revendicare au un caracter complex și depșesc modelul acțiunii clasice în revendicare; unul sau mai mulți coproprietari sau unul sau mai mulți dintre moștenitorii lor, dar nu neaprat toți, pot introduce o acțiune în justiție pentru a demonstra - c statul nu deține niciun titlu de proprietate valabil - și, prin urmare, pentru a obține confirmarea existenței bunului, naționalizat pe nedrept, în patrimoniul proprietarului sau al succesiunii sale. Ulterior, ei vor putea solicita partajul".
Aceast soluție nu a fost pronunțat printr-o decizie în interesul legii, îns ea a fost preluat și salutat de ctre Curtea European a Drepturilor Omului în cauza Lupaș contra României prin decizia pronunțat în anul 2006, decizie care de asemenea, a remarcat cu interes și propunerile de lege ferenda ale Codului Civil referitoare la înlturarea expres a principiului unanimitții în cadrul acțiunilor în revendicare.
Din aceast perspectiv se arat "68. Curtea constat în primul rând c regula în discuție este o construcție jurisprudențial ce nu decurge dintr-o dispoziție procedural specific, ci este inspirat din particularitțile acțiunii în revendicare.
69. Având în vedere faptul c aceast regul jurisprudențial era respectat de majoritatea instanțelor interne, Curtea poate admite c ea era clar și accesibil și c aplicarea sa în speț era previzibil. Curtea poate, de asemenea, s admit c ea urmrea un scop legitim, și anume protejarea drepturilor tuturor moștenitorilor foștilor coproprietari ai bunului".
Curtea European a Drepturilor Omului a reținut îns și "73. Într-adevr, este suficient s constate c regula unanimitții nu numai c i-a împiedicat pe reclamanți s obțin examinarea temeiniciei acțiunilor lor de ctre instanțe. În realitate, ținându-se cont de circumstanțele speciale ale speței și în special de data naționalizrii și de dificultțile ce decurg din aceasta pentru a identifica moștenitorii unui fost coproprietar, precum și de refuzul moștenitorului unui alt fost coproprietar de a se altura acțiunilor lor, ea reprezint un obstacol insurmontabil pentru orice tentativ viitoare de revendicare a bunurilor indivize".
Având în vedere noile realitți precum și diversitatea de interese ale foștilor proprietari ai imobilelor preluate de stat anterior anului 1990, deși nu exist o unanimitate de preri, atât doctrina cât și practica, au considerat c acțiunea în revendicare este un act de conservare și nu de dispoziție.
unui asemenea raționament se reflect în diverse planuri, de exemplu în materia paralizrii uzucapiunii și în plus, asigur accesul nemijlocit al coproprietarilor diligenți la un tribunal în sensul art. 6 din Convenția European a Drepturilor Omului.
Opinia exprimat, are ca temei de drept gestiunea de afaceri (art. 987 Cod civil) aceasta fiind o operațiune ce const în aceea c o persoan intervine, prin fapta sa voluntar și unilateral, și svârșește acte materiale sau juridice în interesul altei persoane, fr a fi primit mandat din partea acesteia din urm.
Astfel interesele coproprietarului neparticipant în procesul de revendicare sunt protejate, întrucât, în caz de reușit s-a evitat o pierdere patrimonial, bunul putând fi partajat ulterior, iar în situația pierderii procesului hotrârea nu îi este opozabil.
Sub aspectul probatoriu a imposibilitții identificrii tuturor coindivizarilor în speț, ca și condiție esențial de aplicabilitate jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, Curtea apreciaz c tribunalul trebuia s dea prevalenț principiului accesului nemijlocit la un tribunal și a unui proces echitabil, precum și considerentelor expuse de Curtea European a Drepturilor Omului în cauza Lupaș privind oportunitatea eliminrii din legislația român a regulii unanimitții.
Astfel fiind în temeiul art. 312 alin. 1 cu referire la art. 304 pct. 9 Cod procedur civil Curtea va admite recursul, va modifica decizia recurat în sensul c va admite apelul în temeiul art. 297 alin. 1 Cod procedur civil, va desființa sentința și va trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanț de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenții - reclamanți, și, împotriva deciziei civile nr. 406 din 26 martie 2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a III a Civil, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul - pârât.
Modific decizia recurat în sensul c:
Admite apelul formulat de apelanții - reclamanți, și, împotriva sentinței civile nr. 9129 din 27 octombrie 2008, pronunțat de Judectoria Sectorului 2 B, în contradictoriu cu intimatul - pârât.
Desființeaz sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanț de fond.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, azi, 26 octombrie 2009.
Președinte, Judector, Judector,
Grefier,
Red.
./
2ex./02.12.2009
-3.-;
Jud.2.-
Președinte:Doinița MihalceaJudecători:Doinița Mihalcea, Daniela Adriana Bînă, Ioana
