Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 14/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și asigurări sociale
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 14
Ședința publică din 12 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Maria Carmen Tică
JUDECĂTOR 2: Camelia Juravschi
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 257 din 25 septembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 5 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.
În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, 12 februarie 2009.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Constată că prin cererea înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr-, reclamanții și prin mandatar au chemat în judecată pe pârâții Municipiul B prin primar, Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, SRL B, SRL și - SA B,solicitând instanței să constate calitatea lor de coproprietari asupra imobilului - spațiu cu altă destinație - apartamentul nr.18 situat în B,str.- nr.14, înscris în CF 11653 B,top 5434/18, să constate nevalabilitatea titlului statului și preluarea abuzivă a acestui imobil, să dispună restabilirea situației anterioare de carte funciară, radierea înscrierilor de sub, 12, 31,33 si asupra imobilului revendicat, stabilind, prin compararea titlurilor că dreptul lor de proprietate și al antecesorilor lor, dobândit prin moștenire, este preferabil și anterior dreptului pârâților dobândit cu nerespectarea legii, reînscrierea lor în CF în calitate de proprietari în cote de parte fiecare și obligarea pârâților să le predea imobilele în deplină proprietate și posesie, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 287/25.09.2008, Tribunalul Brașova respins excepția autorității de lucru judecat, a admis excepția inadmisibilității acțiunii, a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată a altor persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi ca si reclamantul, formulată de reclamanți, a respins acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Municipiul B, Statul Român, SRL B, SRL și - SA B ca inadmisibilă și a respins de asemenea ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată a altor persoane care ar putea pretinde aceleași drepturi ca si reclamanții formulată de reclamanți în contradictoriu cu intervenienta în interes propriu S:C: SRL ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele: Dispozitiile art. 1201 cod civil stabilesc ca este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate.
Parata SC SRL a invocat aceasta exceptie raportat la sentinta civila nr. 415/S/21.06.2004 pronuntata de Tribunalul B in dosarul nr. 3/2002, ramasa definitiva si irevocabila, raportat la sentinta civila nr. 3998/C/26.11.2002 pronuntata de Tribunalul B ramasa irevocabila si la decizia civila nr. 1250/A/01.04.1999 a Tribunalului B pronuntata in dosarul nr.6873/1998.
In ceea ce priveste dosarul nr. 3/2001 al Tribunalului B in care s-a pronuntat sentinta civila nr. 415/S/2004 instanta constata ca acesta a avut ca obiect actiunea formulata de reclamantul in contradictoriu cu parata SC SA si ulterior si cu SC SRL prin care s-a solicitat instantei să se constate nulitatea absolută a răspunsului la notificarea de restituire în natură a spațiului comercial situat în B,-, înscris în CF 11653 B, nr. top 5434, comunicat reclamantului sub nr. 2160/25.10.2001, să se constate că imobilul a fost preluat în proprietatea statului fără titlu valabil, să se dispună obligarea pârâtei la restituirea în natură a spațiului comercial identificat mai sus și restabilirea situației anterioară de carte funciară, fără cheltuieli de judecată.
Prin sentinta mentionata, ramasa definitiva si irevocabila, actiunea reclamantului a fost respinsa, in ceea ce priveste petitul de constatare a nevalabilitatii titlului statului, constatandu-se ca acesta nu poate fi cercetat nefiind promovat in contradictoriu cu persoana care a devenit titluarul dreptului de proprietate ca efect al nationalizarii, respectiv Statul R, in aceeasi ordine de idei fiind respins si petitul de restabilire a situatiei anterioare de CF, retinandu-se ca rectificarea nu poate fi dispusa, având în vedere că, în primul rând, nu a fost chemat în judecată cel căruia i se contestă valabilitatea titlului - Statul Român, iar în al doilea rând rectificarea CF nu poate avea loc per saltum, cu omiterea unuia sau unora dintre titularii succesivi ai dreptului de proprietate - în speță, Statul Român, care nu a fost chemat în judecată - ci numai în raport cu toți dobânditorii înscriși succesiv, începând cu titularul actual al dreptului de proprietate și până la titularul în favoarea căruia rectificarea se cere a fi făcută.
In ceea ce priveste acest litigiu instanta constata ca tripla identitate de obiect, parti si cauza nu este intrunita.
Pe de o parte obiectul celor doua actiuni este diferit, prezenta actiune fiind o actiune de drept comun iar cea care a facut obiectul dosarului nr. 3/2001 al Tribunalului Baf ost in principal intemeiata pe prevederile Legii 10/2001.
In ceea ce priveste cele doua petite care se regasesc si in prezenta actiune, respectiv petitul de constatare a nevalabilitatii titlului statului si de rectificare carte funciara, se constata, asa cum s-a aratat anterior, ca instanta investita cu solutionarea dosarului civil nr. 3/2002 nu a procedat la analiza valabilitatii titlului statului pe motiv ca acesta nu a fost chemat in judecata, astfel incat conditia solutionarii fondului cererii, necesara pentru retinerea puterii de lucru judecat nu este indeplinita.
Referitor la petitul de rectificare de carte funciara, acesta este un petit subsecvent celui de constatare a nevalabilitatii titlului statului, ce depinde de modul de solutionare al acestuia, astfel incat pentru aceleasi considerente dar si lipsa identitatii de cauza intre cele doua petite, nici in ceea ce priveste acest petit nu se poate retine autoritatea de lucru judecat.
In ceea ce priveste decizia civila nr. 1250/A/01.04.1999 a Tribunalului B ramasa irevocabila, pronuntata in dosarul nr.6873/1998, prin aceasta s-a admis apelul declarat de catre paratii Sc SA si SC SRL impotriva sentintei civile nr. 10435/24.06.1998 a Judecatoriei B pronuntata in dosarul nr. 9990/1996.
Acest litigiu a avut ca obiect cererea de revendicare formulata de reclamantul in contradictoriu cu paratii cu privire la imobilul inscris in CF nr. 26787 nr. top 5420 si CF nr. 11653 B nr. top 5434 intrucat trecerea in prorpietatea statului a acestor imobile s-ar fi facut fara titlu.
Dupa cum rezulta din considerentele deciziei amintite ( fila 219-223), Tribunalul a admis apelulurile declarate in cauza si a schimbat sentinta apelata in sensul ca a respins actiunea formulata de rclamantul si a anulat cererea de interventie in interes propriu formulata in cauza, motivat de faptul ca reclamantul nu justifica singur calitate procesuala activa in conditiile in care actiunea nu a fost formulata de toti coprorpietariui imobilului in litigiu iar in ceea ce priveste cererea de interventie s-a retinut ca nu s-a facut dovada calitatii de reprezentant a numitului pentru intervenienti.
Prin urmare, conditia ca hotararea de care se invoca autoritatea de lucru judecat să fi soluționat fondul nu este indeplinita in acest caz.
In ceea ce priveste cel de-al treiea litigiu cu privire la care s-a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat, respectiv cel ce a facut obiectul dosarului civil nr. 4335/2002 al Tribunalului B in care s-a pronuntat sentinta civila nr. 3998/C/26.11.2002 ramsa irevocabila, acesta a vizat cererea formulata de reclamantul, in contradictoriu cu paratii Transilvania, Autoritatea Pentru Privatizare si Administrarea Participatiunilor Statului si SC - SA prin care a solicitat constatarea nulitatii absolute a contractului de schimb actiuni contra certificate de proprietate nr.CM 34/04.04.1995 si a contractului de vanzare cumparare de actiuni nr. 110/06.04.1995.
Instanta constata ca nici in ceea ce priveste acest litigiu, tripla identitate de obiect, parti si cauza nu este indeplinita, singura parte care a figurat in ambele litigii fiind SC - SA, iar atat obiectul cat si cauza celor doua litigii au fost difierite.
Constatand ca in speta nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art. 1201.civ. instanta va respinge exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de parata SC SRL.
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii instanta apreciaza ca aceasta exceptie este intemeiata urmand a fi admisa.
In primul rand, instanta constata ca imobilul in litigiu intra sub incidenta de aplicare a Legii nr.10/2001.
Art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10 / 2001 statuează că "imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139 / 1940 asupra rechizitiilor și nerestituite, se restituie în natură în condițiile prezentei legi".
Art. 2 alin. 1 din Lege dispune că:" în sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege: a) imobilele naționalizate prin decretul nr. 92 / 1950 pentru naționalizarea unor imobile, cu modificarile și completările ulterioare, prin Legea nr. 119/1948 pentru nationalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere si de transport precum și prin alte acte de naționalizare; b) imobilele preluate prin confiscarea averii, ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică, prevăzute de legislația penală, săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist; c) imobilele donate statului sau altor persoane juridice în baza Decretului nr. 410/1948 privind donațiunea unor întreprinderi de arte grafice, a Decretului nr. 478/1954 privind donațiile făcute statului și altele asemenea, neîncheiate în formă autentică, precum și imobilele donate statului sau altor persoane juridice, încheiate în forma autentică prevăzută de art. 813 din Codul civil, în acest din urmă caz dacă s-a admis acțiunea în anulare sau în constatarea nulității donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă; d) imobilele preluate de stat pentru neplata impozitelor ca urmare a unor măsuri abuzive impuse de stat, prin care drepturile proprietarului nu puteau fi exercitate; e) imobilele considerate a fi fost abandonate, în baza unei dispoziții administrative sau a unei hotărâri judecătorești pronunțate în temeiul Decretului nr. 111/1951 privind reglementarea situației bunurilor de orice fel supuse confiscării, confiscate, fără moștenitori sau fără stăpân, precum și a unor bunuri care nu mai folosesc instituțiilor bugetare, în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989; f) imobilele preluate de stat în baza unor legi sau a altor acte normative nepublicate, la data preluării, în Monitorul Oficial al României, Partea I, sau în Buletinul Oficial; g) imobilele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și care nu au fost restituite ori pentru care proprietarii nu au primit compensații echitabile; h) orice alte imobile preluate de stat cu titlu valabil, astfel cum este definit la art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, cu modificările și completările ulterioare; i) orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii sau ale administrației de stat.
Acest text de lege evidențiază domeniul de aplicare al Legii nr. 10/ 2001 analizat sub aspectul modalităților de preluare. Aceste dispozițiile legale acoperă sfera tuturor modalităților de preluare fie ca ar corespunde unei preluari cu titlu valabil, fie că ar corespunde unei preluări fără titlu valabil.
Potrivit art. 15 alin. (2) din Constituție, legea civilă dispune numai pentru viitor, o prevedere asemănătoare fiind cuprinsă în art. 1 din Codul civil, conform căruia legea civilă nu are putere retroactivă.
Aceste texte consacră un fapt unanim acceptat, că legea nouă trebuie să respecte suveranitatea legii vechi, așa încât ea nu poate nimici sau modifica trecutul; invers, legea veche trebuie să respecte suveranitatea legii noi, ceea ce înseamnă că se recunoaște fără rezerve aplicarea imediată a legii noi, potrivit căreia acțiunea acesteia se instituie atât asupra faptelor pendinte, cât și asupra efectelor viitoare ale raporturilor juridice trecute.
Referitor la imobilele preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, este de observat că normele legale în conflict, respectiv Codul civil și Legea nr. 10/2001, vizează situații juridice născute sub imperiul legii vechi, durabile în timp prin efectele lor juridice, generate uneori de ineficacitatea actelor de preluare.
Anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, restitutio in integrum, ca efect al ineficacității actelor de preluare, a fost guvernat de dreptul comun al revendicării, fondat pe dispozițiile art. 480 - 481 din Codul civil.
Deși avantajos prin accesul direct la justiție, dar rigid și conservator prin câmpul de aplicare, dreptul comun a fost înlocuit cu Legea nr. 10/2001, ce cuprinde norme speciale de drept substanțial și o procedură administrativă obligatorie, prealabilă sesizării instanței.
Legea nouă suprimă practic acțiunea dreptului comun în cazul ineficacității actelor de preluare la care se referă, cum se solicită a se constata în speță, și, fără a diminua accesul la justiție, perfecționează sistemul reparator, iar prin norme de procedură speciale, le subordonează controlului judecătoresc.
Cum asemenea reglementare interesează ordinea publică, rezultă că aceasta este de imediată aplicare, soluție consacrată legislativ și prin art. 6 alin. (2) din Legea nr. 213/1998, care prevede că bunurile preluate de stat fără titlu valabil pot fi revendicate de foștii proprietari, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.
Ca atare, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, rămân fără aplicare dispozițiile dreptului comun referitoare la imobilele ce formează obiectul acestei legi.
În consecință, accesul la un proces echitabil cu privire la asemenea imobil poate fi exercitat cu excluderea acțiunii civile în revendicare, sub toate formele ei, cum este cazul în speță, numai în condițiile și căile prevăzute de legea nouă, de vreme ce acțiunea în justiție a fost promovată ulterior apariției Legii nr. 10/2001.
Reclamanții, care au recurs și la procedura Legii nr. 10/2001, dar care nu a fost finalizată, nu pot beneficia de procedura opțională prevăzută de art. 51 din Legea nr. 10/2001, republicată în Monitorul Oficial al României nr. 299 din 4 aprilie 2005, deoarece textul de referință vizează numai acțiunile de drept comun înregistrate la instanță anterior intrării în vigoare a legii, nu și acelea înregistrate ulterior, așa cum se prezintă situația în speță.
Așa fiind, in raport de data introducerii acțiunii și în condițiile legii, prezenta acțiunea în realizarea dreptului de proprietate al reclamantilor nu mai este admisibilă în întregul său (atat in ceea ce priveste cererile prealabile în constatare, cat si restul cererilor care in cele din urma, toate au aceeași finalitate), întemeiată pe prevederile Codului civil, după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, la data de 14 februarie 2001.
Este adevarat ca potrivit art.6 alin. 3 din legea nr. 213/1998, instantele judecatoresti sunt competente sa analizeze valabilitatea titlului, numai ca in alin. 2 al aceluiasi articol se prevede ca bunurile preluate de stat, fara un titlu valabil, pot fi revendicate de fostii proprietari sau de succesorii acestora, daca nu fac obiectul unor legi speciale de reparatie.
Intrucat legiuitorul a adoptat o lege speciala de reparatie, iar obiectul acesteia il constituie atat imobilele preluate cu titlu valabil cat si cele preluate cu titlu nevalabil de catre stat, reclamantii nu pot deroga de la aceasta reglementare, fiind obligati sa urmeze procedura si termenele prevazute de legea speciala iar in acest context statuarea singulara asupra valabilitatii titlului statului nu poate produce nici o consecinta juridica de reclamanti, ceea ce face sa apara ca lipsita de interes.
Procedandu-se astfel, nu se incalca prevederile art.6 din Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, privind liberul acces la justitie si dreptul la un proces echitabil, doar ca reclamantii trebuie sa urmeze in mod obligatoriu procedura administrativa prealabila precum si termenele defipte de lege pentru procedura respectiva si doar ulterior pot contesta in justitie rezultatul procedurii administrative.
de modul de solutionare a exceptiei inadmisibilitatii actiunii, analiza celorlaltor exceptii invocate este de prisos.
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii cererii de chemare in judecata a altor persoane care ar putea pretinde aceleasi drepturi ca si reclamantul formulata de reclamanti, instanta apreciaza, de asemenea, ca aceasta este inadmisibilă astfel cum a fost formulată.
in judecata a altor persoane este o forma de interventie fortata reglementata prin art.57-59. pr. civ. care vizeaza posibilitatea oricareia dintre parti de a introduce fortat in proces o alta persoana care ar putea pretinde aceleasi drepturi ca si reclamantul. Textul are in vedere numai acele ipoteze in care tertul ar putea sa pretinda aceleasi drepturi ca si reclamantul.
In speta, cererea de chemare in judecata formulata de reclamanti in contradictoriu cu parata SC SRL nu se inscrie in tiparul presris de art.57 alin.1 pr. civ. Dupa cum rezulta din petitele si motivarea cererii formulate, tertul SC SRL nu ar putea pretinde sub nici o forma drepturile pe care le pretind reclamantii prin actiunea introductiva, pozitia procesuala a acestei parti fiind in realitate aceea de parata.
Împotriva sentinței a declarat apel reclamantul, învederând instanței că motivele de apel vor fi depuse până la prima zi de înfățișare. Acestea nu au mai fost depuse nici la prima zi de înfățișare și nici ulterior de către reclamant.
Întrucât motivele de fapt si de drept pe care se întemeiază apelul nu au fost menționate în cererea de apel și nici nu au fost depuse până la prima zi de înfățișare, în baza prevederilor art.287 alin.2 Cod proc.civ. Curtea a constatat decăderea reclamantului din dreptul de a motiva apelul.
În aceste condiții apelantul reclamantul nu poate invoca în apel motive noi care nu au fost avute în vedere în primă instanță conform art.292 Cod proc.civ.
Prin nota de ședință depusă la Tribunalul Brașov la data de 22.11.2007 reclamanții au evidențiat faptul că prin constatarea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată s-ar încălca dreptul lor de a se adresa justiției, invocând în acest sens jurisprudența CEDO si Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană.
Având în vedere efectul devolutiv al apelului ce rezultă din dispozițiile art.292 Cod proc.civ. instanța va analiza sentința apelată în raport cu motivele invocate de apelantul reclamant în fața primei instanțe cu privire la care se rețin următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Brașov sub nr-, reclamanții și, prin mandatar au solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să se constate calitatea de coproprietari și nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului în litigiu, restabilirea situației anterioare de carte funciară, stabilind, prin compararea titlurilor că dreptul de proprietate al reclamanților este preferabil și anterior dreptului pârâților, obligarea acestora să predea către reclamanți a imobilelor în deplină proprietate și posesie, cu cheltuieli de judecată.
În mod greșit prima instanță a admis excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pe care a respins-o în consecință în condițiile în care, pe de o parte, inadmisibilitatea nu reprezintă o excepție reglementată de procedura civilă, iar pe de altă parte, prin admiterea acesteia, încalcă dreptul reclamantului de acces la instanță, contrar dispozițiilor art. 6 din Convenție.
Mai mult, formularea prin cererea de chemare în judecată a pretențiilor privind constatarea calității de coproprietari și a nevalabilității titlului statului asupra imobilului în litigiu nu sunt condiționate de parcurgerea procedurii prealabile administrative prev. de Legea nr. 10/2001.
Pentru aceste considerente, în baza prevederilor art. 297 alin. 1 Cod pr. civ. Curtea va admite apelul declarat de apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr. 287/25.09.2008 a Tribunalul Brașov, pe care o va desființa și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr. 287/25.03.2008 a Tribunalului Brașov, pe care o desființează șți trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi 12.02.2009.
Președinte, Judecător,
--- - - -
Grefier,
- -
red. - 18.02.09
dact. - 2.03.09
11 ex.
Președinte:Maria Carmen TicăJudecători:Maria Carmen Tică, Camelia Juravschi
