Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 140/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 140/
Ședința publică din 17 februarie 2010
PREȘEDINTE: Gheorghe Oberșterescu G -
JUDECĂTOR 2: Rujița Rambu
JUDECĂTOR 3: Florin Șuiu
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr. 426/28.10.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Statul Român,prin Municipiul A, reprezentat prin Primar, și, pentru revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat pentru reclamantul recurent (lipsă), avocat pentru pârâtul intimat (prezent) și pârâta (lipsă), nefiind prezent pârâtul intimat Statul Român, prin Municipiul A, reprezentat prin Primar.
PROCEDURA COMPLETĂ.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată depusă la dosar, prin serviciul de registratură al instanței, la 11.02.2010, întâmpinare formulată de pârâții intimați și.
Se comunică reprezentantei reclamantului recurent întâmpinarea și,nefiind formulate alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Doamna avocat pentru reclamantul recurent solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, fără cheltuieli de judecată.
Domnul avocat - pentru pârâții intimați și - solicită respingerea recursului ca nefondat, conform întâmpinării depuse în cauză, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată:
Prin sentința civilă nr. 5913/18.06.2009, pronunțată în dosarul nr- în rejudecare după casare, Judecătoria Arada respins acțiunea formulată de reclamantul împotriva pârâților Statul Român, prin Municipiul A, reprezentat prin Primar, și.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin acțiune reclamantul a solicitat să se constate nevalabilitatea titlului statului de preluare a imobilului situat în A,-, înscris în CF nr. 3617 Aradul și să fie obligați pârâții să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul, cu restabilirea situației anterioare de carte funciară.
În fapt, prima instanță în rejudecare a reținut că reclamantul și defuncta sa mamă au fost coproprietari ai imobilului înscris în CF 3617 Aradul, nr. top 4315/76 în cotă de fiecare.
Reclamantul și mama sa au efectuat demersurile legale și au părăsit definitiv țara anterior anului 1989.
Prin decizia 416/1985 a fostului Consiliu Popular al Județului imobilul a fost preluat de Stat în temeiul Decretului nr. 223/1974.
Pentru edificat (casa de locuit) reclamantul și mama sa au primit, prin decizie, despăgubiri în sumă de 80.000 lei.
La momentul preluării, pentru teren nu s-au acordat despăgubiri.
Imobilul a fost ulterior înstrăinat în temeiul Legii nr. 112/1995 împreună cu cota de 224/1440 mp teren către pârâții și,
La apariția Legii nr. 10/2010 reclamantul, invocând art. 36, demarat procedura administrativă, respectiv a notificat Prefectura Județului A și Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, solicitându-le acordarea de despăgubiri bănești pentru teren.
Ulterior, reclamantul a depus la dosarul administrativ o precizare prin care a arătat că nu mai solicită despăgubiri, ci restituirea în natură a cotei de 1261/1440 mp de teren.
Prin dispoziția nr. 12828/2007, reclamantului i-a fost acordat dreptul special de folosință prevăzut de titlul II art. 2 din OUG 184/2002 asupra cotei de 1216/1440 mp teren.
-se din nou, la 02.04.2008 reclamantul revendică prin prezenta acțiune întregul imobil înscris în CF nr. 3617 Aradul, nr. top 4315/76, atât casa cât și terenul.
Reclamantul nu poate invoca, a reținut prima instanță, încălcarea art. 1 din Protocolul I al Convenției, respectiv privarea de bunul său și implicit nevalabilitatea titlului de preluare, în condițiile în care la data preluării el și mama sa au primit despăgubiri în sumă de 80.000 lei pentru construcție, iar în ceea ce privește terenul aferent, reclamantul a dobândit, anterior prezentului proces judiciar, un drept special de folosință.
Neputându-se reține nevalabilitatea titlului statului, nu se poate reține existența calității de proprietar a reclamantului asupra imobilului în litigiu, singura care ar întemeia cererea SA de obligare a pârâților persoane fizice - actuali proprietari ai edificatului - de a-i lăsa proprietatea și posesia deplină a imobilului în litigiu și respectiv cererea de restabilire a situației anterioare de CF.
Împotriva sentinței civile nr. 5913/18.06.2009 a Judecătoriei Arada declarat apel reclamantul, care a fost respins prin decizia civilă nr. 426/28.10.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-.
Respingând apelul reclamantului și menținând soluția primei instanțe, tribunalul a reținut de asemenea că reclamantul nu poate invoca încălcarea art. 1 din Protocolul I adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv privarea de bunul său și implicit nevalabilitatea titlului de preluare; a primit despăgubiri pentru construcții, iar pentru terenul aferent a obținut un drept special care în funcție de opțiunea reclamantului poate fi convertit în drept de proprietate potrivit art. 2 alin. 3 din titlul II din OUG 184/2002, astfel că, neputându-se reține nevalabilitatea titlului statului, nu se poate reține nici existența calității de proprietar a reclamantului asupra întregului imobil.
Împotriva deciziei civile nr. 426/28.10.2009 a Tribunalului Arada declarat recurs în termenul legal reclamantul.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că în mod greșit s-a reținut că acțiunea sa este tardivă în raport cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 în condițiile în care art. 6 alin. 3 din Legea nr. 213/1998 prevede că instanțele sunt competente să verifice valabilitatea titlului statului.
Pe de altă parte, a arătat reclamantul, acțiunea în revendicare este imprescriptibilă, el promovând-o și RENUNȚÂND la procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001 după apariția Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007, care prevăd la pct. 1.4 lit. B că preluarea este abuzivă și în cazul în care s-a făcut cu plată, iar la apariția acestor norme procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 era finalizată.
Reclamantul a invocat și art. 1 din Protocolul I adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a arătat că s-a statuat de către Curtea Europeană a drepturilor Omului că vânzarea bunului altuia chiar și către terți de bună-credință reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate.
În drept, a invocat art. 304 pct. 9 Cod pr. civ.
Pârâții și au depus la dosar întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului reclamantului, susținând în primul rând excepția inadmisibilității acțiunii formulate de reclamant pe calea dreptului comun, în condițiile în care Legea nr. 10/2001 este cea care reglementează regimul juridic al imobilelor preluate abuziv de către stat.
Pe fond, au susținut că acțiunea reclamantului și implicit recursul sunt nefondate, cu motivarea că ei, pârâții, sunt cumpărători de bună-credință, iar art. 45 alin.2 și art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001 reprezintă în această situație un mod consolidare a titlului lor de proprietate.
În același sens au invocat și deciziile nr. 53/2007 și nr. 33/2008 date în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și practica CEDO.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivele invocate, precum și din oficiu conform art. 306 alin. 2 Cod pr. civ. față de actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În primul rând însă, instanța va înlătura excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, excepție reiterată în recurs de către pârâții și.
Asupra acestei excepții s-a pronunțat irevocabil și cu putere de lucru judecat Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 185/26.02.2009, prin care a reținut că acțiunea reclamantului bazată pe dreptul comun nu poate fi considerată inadmisibilă și a dispus casarea hotărârilor primei instanțe și instanței de apel, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Arad.
Recursul reclamantului este însă nefondat.
Susținerea reclamantului că instanțele anterioare ar fi reținut tardivitatea acțiunii sale nu este confirmată de conținutul hotărârilor.
Cauza se află în al doilea ciclu procesual și în rejudecare, după casarea cu trimitere, instanțele au analizat pe fond acțiunea reclamantului.
În mod corect s-a reținut că în cauză nu se poate vorbi de nevalabilitatea titlului statului asupra imobilului prin raportare la art. 1 alin. 1 din Protocolul I adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din moment ce la data preluării - 1985 - reclamantul și mama sa au primit despăgubiri de 80.000 lei (ROL).
În speță nu prezintă relevanță dispozițiile de la pct. 1.4 lit. B din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, aprobate prin HG nr. 250/2007.
Legea nr. 10/2001 și Normele metodologice de aplicare consideră abuzivă preluarea imobilelor de către stat atât în situația în care imobilul a fost preluat cu titlu valabil, cât și cu titlul nevalabil în perioada de referință a legii.
Prin dispozițiile din Norme invocate de reclamant, se precizează într-adevăr că preluarea imobilului este considerată abuzivă și în situația când proprietarului i s-au acordat despăgubiri și că, prin urmare, măsuri reparatorii se cuvin foștilor proprietari și în această situație, dar se face distincție între cazurile în care se poate dispune restituirea în natură și cazurile în care se pot acorda doar despăgubiri.
De altfel, reclamantul a solicitat în baza Legii nr. 10/2001, după mai multe precizări ale notificării, doar restituirea în natură a terenului care se afla încă în proprietatea statului, iar prin dispoziția nr. 12828/17.12.2007 a Primarului Municipiului A, în baza art. 2 din Titlul II al OUG nr. 184/2002, i s-a acordat dreptul special de folosință pentru terenul în suprafață de 1216 mp din CF nr. 3617 Aradul.
Neputându-se reține nevalabilitatea titlului statului, nu se poate reține nici calitatea de proprietar a reclamantului și, prin urmare, în mod corect s-a respins ca neîntemeiată acțiunea în revendicare a reclamantului.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civ. Curtea va respinge recursul declarat de reclamantul - împotriva deciziei civile nr. 426/28.10.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Municipiul A, reprezentat prin Primar, și.
În baza art. 274 alin. 1 Cod pr. civ. va obliga reclamantul la plata în favoarea pârâților și a sumei de 1428 lei,reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul - împotriva deciziei civile nr. 426/28.10.2009, pronunțată de Tribunalul Arad în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Municipiul A, reprezentat prin Primar, și.
Obligă reclamantul la plata în favoarea pârâților și a sumei de 1428 lei,reprezentând cheltuielile de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G - - - - -
GREFIER,
- -
Red. - 04.03.2010
Tehnored. - 6 ex.-16.03.2010
Tribunalul Arad, Judecători:,
Judecătoria Arad, Judecător:
Un exemplar se comunică părților
Președinte:Gheorghe OberșterescuJudecători:Gheorghe Oberșterescu, Rujița Rambu, Florin Șuiu
