Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1414/2008. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.1414/
Ședința publică din 30 septembrie 2008
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta G, cu domiciliul ales în Tg.M, P-ța - nr.24, împotriva deciziei civile nr.125 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
În lipsa părților, acestea nefiind citate.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea din 23 septembrie 2008 - încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie - pronunțarea fiind amânată pentru astăzi, 30 septembrie 2008.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.4716 din 17 octombrie 2007, Judecătoria Tg-M a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta G, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut că o acțiune întemeiată pe îmbogățire fără justă cauză poate fi primită atunci când persoana căruia i-a fost micșorat patrimoniul, nu are și nu a avut o altă cale de drept, o altă acțiune în justiție pentru valorificarea dreptului său.
S-a constatat că reclamantul a invocat înțelegerea avută cu pârâta de a dobândi pe numele său imobile în România, înțelegere care poate reprezenta un mandat dat pârâtei în acest sens, în baza căruia aceasta din urmă trebuia să îndeplinească anumite obligații contractuale, astfel că, pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a înțelegerii, ar putea fi angajată răspunderea pârâtei de restituire a sumei.
Prima instanță a mai reținut că este evident că mărimea patrimoniului pârâtei în ceea ce privește terenul există un temei, care este înțelegerea părților de a fi cumpărat pe numele acesteia. De asemenea, nici reținând ca temei juridic un contract de împrumut nu s-a putut dispune obligarea pârâtei la restituirea sumei de bani, din probele administrate la dosar și chiar din descrierea situației de fapt de către reclamant, rezultând că între părți raporturile juridice stabilite nu sunt cele specifice unui contract de împrumut.
Împotriva acestei hotărâri, atât reclamantul cât și pârâta G, au declarat apel.
Tribunalul Mureș, prin decizia civilă nr.125 din 24 aprilie 2008, admis apelul declarat de reclamantul împotriva hotărârii instanței de fond, a schimbat în tot hotărârea atacată și în consecință: a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta G, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 180.000 lei cu titlu de despăgubiri, a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 4305 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță, a respins, ca nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva aceleiași hotărâri și a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2155 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei G la plata sumei de 180.000 lei reprezentând contribuția acestuia la dobândirea imobilului - casă și teren înscris în CF nr.2029/N, nr.cadastral 632-636/1/2/3 pe numele pârâtei, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că între părți a existat o relație de concubinaj în perioada 2003-2006, reclamantul fiind interesat de achiziționarea unor imobile-terenuri în România, însă în care legislația din România nu permitea cetățenilor străini dobândirea de terenuri, achiziționarea s-a făcut pe numele pârâtei cu bani proveniți exclusiv de la reclamant.
Tribunalul a reținut că imobilul, teren, situat în, pe care s-a edificat o casă, s-a întabulat pe numele pârâtei contrar înțelegerii părților, și ca urmare reclamantul a invocat îmbogățirea fără justă cauză a pârâtei.
Instanța a reținut că acțiunea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză poate fi primită numai atunci când persoana căruia i-a fost micșorat patrimoniul nu are și nu a avut altă cale de drept pentru valorificarea dreptului său.
Față de reținerea primei instanțe care a apreciat că înțelegerea părților de a dobândi imobile în României pe numele pârâtei poate reprezenta un mandat dat pârâtei în baza căruia aceasta trebuia să-și îndeplinească anumite obligații contractuale iar pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor se poate angaja răspunderea contractuală a pârâtei, considerând astfel că există un temei juridic pentru mărirea patrimoniului pârâtei.
Tribunalul, spre deosebire de judecătorie a constata că din probele administrate nu rezultă cu certitudine intenția părților de a încheia un contract de mandat cu atât mai mult cu cât nu s-au efectuat formalitățile necesare încheierii unei procuri în acest sens.
De asemenea, s-a constata de către instanța de apel că părțile au trăit în concubinaj iar în considerarea relației apropiată dintre aceștia anticipând o viață în comun, cu consecința unei viitoare comunități de bunuri, reclamantul a pus la dispoziția pârâtei banii necesari pentru edificarea casei de vacanță pe terenul din.
Imobilul a fost înscris pe numele pârâtei în CF întrucât reclamantul fiind cetățean străin nu putea dobândi terenuri în România.
Tribunalul a apreciat că reclamantul a făcut dovada prin extrasele de cont depuse la dosarul cauzei și martorii audiați că, achiziționarea terenului și edificarea construcției s-a făcut din banii săi.
S-a constatat că între anii 2004-2006 s-au transferat sume din contul reclamantului în contul pârâtei.
S-a reținut și proba testimonială - filele 123,124 - prin care martorul Gaa rătat că reclamantul a avut un aport financiar exclusiv la realizările materiale ale pârâtei și care a arătat că a și asistat la o discuție între părți din care rezulta că dreptul de proprietate asupra imobilului construcție, urma să fie transferat pe numele reclamantului.
În același sens s-a reținut și declarația martorului.
Coroborând probele administrate s-a reținut că s-a realizat o mărire a patrimoniului pârâtei precum și o micșorare a patrimoniului reclamantului, inexistența unui mandat între părți și ca urmare s-a constatat că suma solicitată de reclamant respectă echilibrul între îmbogățirea efectivă a pârâtei și valoarea cu care a fost micșorat patrimoniul reclamantului și ca urmare s-a admis apelul declarat de reclamant schimbând în tot sentința atacată în sensul admiterii acțiunii reclamantului și obligării pârâtei către acesta a sumei de 180.000 lei cu titlu de despăgubiri.
Împotriva acestei decizi a declarat recurs pârâta G, solicitând admiterea recursului și respingerea pretențiilor reclamantului, cu cheltuieli de judecată în fața tuturor instanțelor.
Recurenta arată că părțile au concubinat în o perioadă de timp în care pârâta îl întreținea pe reclamant care era în dublu faliment iar acesta conform unei înțelegeri comune în compensare și în considerarea relațiilor de făcea investiții pe numele pârâtei în România, proiectând un viitor matrimonial comun.
Se arată că pârâta după întreruperea concubinajului a părăsit locuința din fără obiectele ei personale iar reclamantul a intentat cauza dedusă judecății.
Se arată că de la bun început reclamantul nu și-a definit precis cauza procesuală oscilând între mandat și contract de împrumut, stabilindu-și apoi sediul materiei îmbogățirea fără justă cauză, art.992 Cod civil.
Recurenta arată că instanța de apel a reținut doar plățile efectuate de reclamant și a ignorat plățile efectuate de pârâtă în Anglia.
Se arată că hotărârea este lipsită de temei legal întrucât instanța de apel a luat în considerare doar achitarea unor sume prin bancă neexploatând exhaustiv unde au ajuns acei bani, cine i-a transformat pentru construcția imobilului sau dacă ei au luat altă destinație.
Se arată că nu s-a ținut cont că între părți a fost o înțelegere, că părțile s-au gospodărit împreună, că nu s-a pus problema banilor până la despărțirea lor.
Se arată că pârâta alimenta conturile reclamantului, că ea a și contactat un împrumut care s-a și dovedit în fața primei instanță iar la aceste conturi aveau acces amândoi.
Se susține că pârâta este cea care își trimitea bani împrumutați tot de ea în Anglia, expeditorul către România fiind însă reclamantul.
Se subliniază faptul că nu s-a făcut o elucidare a întrebării cine, când și cum a cheltuit suma de bani aflată în litigiu.
În întâmpinarea depusă se solicită respingerea ca nefondat a recursului arătându-se că criticile cererii de recurs nu vizează nelegalitatea hotărârii recurate ci netemeinicia acesteia, respectiv situația de fapt reținută de instanță pe baza probatoriului administrat de prima instanță.
Se arată că dacă prin intermediul căilor ordinare de atac este suficient ca partea să fie nemulțumită de hotărârea atacată, recursul, cale extraordinară de atac, poate fi exercitat numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege, motive care vizează exclusiv nelegalitatea hotărârii.
Se arată că pârâta nesocotește total conținutul deciziei din apel criticând faptul că nu s-a elucidat până acum temeiul de drept, cu toate că instanța de apel a admis acțiunea reținând ca temei legal principiul îmbogățirii fără justă cauză.
Ca urmare se solicită respingerea recursului.
Examinând recursul declarat prin prisma prev.art.304 pr.civ. raportat la motivele din considerentele declarației de recurs, se constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Din analiza probatoriului administrat în cauză reiese cu certitudine și indubitabil expedierea unor sume de bani din Anglia către România. Este recunoscută existența relației de concubinaj între părți precum și achiziționarea terenului din pe care s-a edificat o casă de vacanță. Din analiza traducerii unui extras din limba clientului du e-mail, fila 98,99 dosar fond, se concluzionează că pârâta îi aducea la cunoștință toate procedurile necesare pentru edificarea construcției, dar, într-un fel din care se desprinde justificarea întârzierii lucrărilor. Pe de altă parte nu există un contract de mandat între cele două părți. De altfel la filele 100-101, îi sunt trimise tot prin e-mail reclamantului o descriere amănunțită a datei la care s-au efectuat anumite lucrări, suma acestora în lei precum și cursul de schimb - lei, la acea dată. Din analiza acestora reiese că reclamantul era ținut la curent cu toate cheltuielile efectuate pentru construcție. Coroborând acest "raport" al desfășurării lucrărilor de construcție, cu extrasele de cont din care reiese că reclamantul apare ca expeditor al sumelor de bani către pârâtă din Anglia spre România, cu inexistența mandatului dintre părți, instanța apreciază că decizia atacată este ferită de criticile formulate în recurs pentru că reiese din probele administrate direct proporțională mărirea patrimoniului pârâtei vis a vis de diminuarea patrimoniului reclamantului.
Altfel spus, pârâta a întabulat în CF imobilul construit din sume de bani virate de către reclamant pentru care la fila 100-1001, i-a prezentat pârâtului totalul cheltuielilor. De exemplu în mai 2004, cumpărare teren plus taxe - 2303 lire, iar la capitolul amenajarea cabanei apare o enumerare a lucrărilor de exemplu, acoperiș, gard, benzină pentru transport pe 5 luni, mâncare pentru muncitorii sezonieri 5 luni, jgheaburi, mobilă plus diferite lucruri pentru casă, etc. iar la acestea se adună cheltuieli din februarie 2006 din care unele erau neplanificate plus datoriile față de masa sa. Ca urmare, instanța apreciază că în cazul în care o persoană edifică o cabană din proprii bani,nu este necesar ca să aducă la cunoștința unei alte persoane totalitatea cheltuielilor inclusiv cele neplanificate precum și datoriile față de altă persoană.
În condițiile în care reclamantul i-ar fi trimis bani pentru efectuarea acestei construcții se justifică efectuarea acestor explicații detaliate cu dată și preț la cursul lirei raportat la leu.
Ca urmare, instanța de recurs apreciază că instanța de apel a făcut o corectă apreciere a probelor administrate coroborând probele testimoniale și concluzionând că reclamantul este îndreptățit a i se restitui 180.000 lei cu titlu de despăgubiri în condițiile în care s-a efectuat majorare a patrimoniului a acesteia.
Pe de altă parte din înscrisurile și probele existente la dosarul cauzei pârâta nu a făcut dovada cheltuielilor efectuate din bani proprii pentru edificarea acestei construcții precum și pentru faptul că ea își trimitea banii împrumutați tot de ea în Anglia în condițiile în care expeditor era tot reclamantul așa cum susține în recursul declarat.
Mai exact nu există depus contractul de împrumut pe numele pârâtei din al cărei cont să fie virați banii în România.
Din probele administrate instanța constată că părțile fiind în concubinaj, reclamantul din contul său alimenta contul pârâtei fără a reieși că din contul pârâtei s-ar fi alimentat contul reclamantului.
Ca urmare se consideră temeinică hotărârea atacată, se va respinge recursul declarat ca nefondat, cu obligarea recurentei să plătească intimatului cheltuieli de judecată în recurs în sumă de 2000 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta G, cu domiciliul ales în Tg.M, P-ța - nr.24, împotriva deciziei civile nr.125 din 24 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosarul nr-.
Obligă recurenta să plătească intimatului, cu domiciliul ales în Tg.M, P-ța - nr.31-33, suma de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 30 septembrie 2008.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
2 exp.
17.10.2008.
Jud.fond:
Jud.apel:-
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
