Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 1462/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1462/
Ședința publică din 24 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Roxana Maria Trif
JUDECĂTOR 2: Mihail Lohănel
JUDECĂTOR 3: Dorina
Grefier șef secție
Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții COMUNA PRIN PRIMAR și STATUL R PRIN MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANTELOR PRIN B, în contradictoriu cu intimata reclamantă PRIN MANDATAR având ca obiect:"revendicare imobiliară", împotriva deciziei numărul 110/Ap din 16 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în cadrul ședinței de judecată din 3 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Instanța, a amânat pronunțarea în vederea deliberării și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise la data de 10 2009, apoi la data de 17 2009, apoi, pentru imposibilitatea constituirii legale a completului de judecată a amânat pronunțarea la 24 2009.
CURTEA
Asupra recursului civil de față.
Constată că prin sentința civilă nr. 8560/19.09.2009 a Judecătoriei Brașova fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâtele Comuna prin Primar și Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor și în consecință s-a constatat că pârâtele nu dețin un titlu valabil asupra imobilului situat în comuna,-, jud. B, înscris în CF 7806 nr. top 822 și 823 și s- dispus radierea dreptului de proprietate al Statului Român de sub B6 și a dreptului de administrare operativă înscris în favoarea fostului Consiliu Popular al Comunei sub B 7 și revenirea la situația anterioară de carte funciară prin înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului.
Totodată pârâtele au fost obligate să îi predea reclamantei în deplină proprietate și posesie imobilul de mai sus și a fost respinsă cererea referitoare la obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 110/A/16.04.2009 Tribunalul Brașova respins apelurile declarate de apelanții Comuna prin Primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 8560 din 19.09.2008 pronunțată de Judecătoria Brașov în dosarul civil nr-, pe care a păstrat- S-a luat act că intimata - reclamantă nu solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții Comuna prin Primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP.
Comuna critică decizia considerând că titlul statului, respectiv contractul de vânzare-cumpărare în temeiul Decretului nr. 223/1974 este valabil nefiind atacat nici el nici decizia administrativă în baza căreia a fost emis. Acțiunea reclamantei este subsidiară dispozițiilor Legii nr. 10/2001, de care reclamanta nu a uzat, iar instanța a încălcat legea prin aplicarea art. 2 alin. 2 din acest act normativ, care a fost abrogat prin Legea nr. 1/2009.
Statul Român prin MFP critică sentința prin prisma respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin MFP, a respingerii excepției lipsei calității MFP de reprezentant al Statului Român, a lipsirii de efecte juridice a deciziei de preluare a imobilului de către stat, prin constatarea incorectei aplicări a Decretului nr. 223/1974, consideră că acțiunea este inadmisibilă față de dispozițiile Legii nr. 10/2001 și că instanța nelegal nu a impus obligarea reclamantei la restituirea despăgubirilor primite, actualizate.
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea recursurilor.
Examinând cauza, prin prisma motivelor invocate, curtea constată că recursul nu este fondat.
Cu privire la excepțiile invocate, așa cum corect a reținut și instanța de apel, Statul Român are calitate procesuală pasivă pentru că imobilul preluat în temeiul Decretului nr. 223/1974 a fost întabulat în cartea funciară pe numele Statului Român, iar orice acțiune care tinde la schimbarea titularului dreptului de proprietate trebuie să se poarte în contradictoriu cu proprietarul tabular.
Este indiferent emitentul actului de preluare atâta timp cât titularul dreptului de proprietate din cartea funciară este statul.
Legea nr. 213/1998, invocată de recurentă, cuprinde în art. 12 dispoziții care impun obligația arătării titularului dreptului, în litigiile referitoare la dreptul de proprietate, or tocmai acesta este obiectul prezentei acțiuni.
În consecință, Statul Român are calitate procesuală pasivă în acest litigiu fiind incidente inclusiv dispozițiile art. 25 din Decretul nr. 31/1954, el fiind titularul dreptului subiectiv al raportului juridic civil supus judecății.
În ceea ce privește excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Economiei și Finanțelor, critica este și ea nefondată, pentru că pornind de la calitatea procesuală pasivă a statului, conform dispozițiilor alin. 2 ale art. 25 din Decretul nr. 31/1954, coroborate cu dispozițiile alin. 5 ale art. 12 din Legea nr. 213/1998, statul este reprezentant de Ministerul Economiei și Finanțelor, în afara cazurilor în care legea prevede altfel, iar în acest caz nu există o altă dispoziție specială a legii.
În ceea ce privește titlul statului întemeiat pe decizia de preluare a imobilului emisă în temeiul Decretului nr. 223/1974 curtea constată că nici una din criticile din recursuri referitoare la aceasta nu sunt fondate.
Prin solicitarea de a se constata nevalabilitatea titlului statului pentru imobilul preluat și nulitatea acestuia, reclamanta a investit instanța cu verificarea nu numai a îndeplinirii condițiilor legale de la acea dată, ci și cu verificarea concordanței actului normativ, a deciziei de preluare emise în temeiul acesteia și a existenței vreunui contract de vânzare-cumpărare cu dispozițiile constituționale și ale tratatelor internaționale la care România era parte în acea perioadă.
În consecință nu se poate susține că decizia de preluare nu a fost supusă cenzurii instanței și se află în ființă și nici nu se poate susține teoria existenței unui contract de vânzare - cumpărare, imobilul fiind preluat prin decizie administrativă.
În ceea ce privește Decretul nr. 223/1974 acesta a fost analizat de instanță prin raportare și la dispozițiile Legii nr. 213/1998 și la cele ale Constituției constatându-se în mod corect și legal că imobilul a fost preluat fără titlu valabil.
Cu privire la prioritatea Legii 10/2001, respectiv a inadmisibilității acțiunii, curtea constată că prin Decizia în interesul legii nr. 33/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a tranșat această problemă de drept stabilind că în cazul acțiunilor în revendicare a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada de referință a Legii nr. 10/2001, întemeiate pe dreptul comun, se va aplica cu prioritate acest act normativ, dar nu sunt excluse nici acțiunile în revendicare de drept comun în măsura în care prin acestea nu se aduce atingere unui drept de proprietate sau securității raporturilor juridice.
În consecință este adevărat că aceasta este o acțiune subsidiară, dar ea nu este inadmisibilă după apariția Legii nr. 10/2001, atâta timp cât imobilul nu a fost înstrăinat de Statul Român și nu se aduc atingere altor raporturi juridice create după preluarea sa abuzivă a imobilului.
Cu privire la aplicabilitatea art. 2 alin. 2 din Legea nr-10/2001 curtea constată că acestea au fost avute în vedere de instanță în mod legal, acțiunea fiind introdusă în luna februarie 2008, iar sentința pronunțată în septembrie 2008, date la care prevederea legală nu fusese abrogată, iar legea de abrogare nu poate retroactiva și nici instanța de control judiciar nu se poate raporta la alte dispoziții legale decât cele în vigoare la data pronunțării sentinței.
În fine, critica cu privire la neobligarea reclamantei de a plăti despăgubirile reactualizate nu poate fi primită atâta timp cât nu există un capăt de cerere în acțiunea principală și nici nu există o cerere reconvențională în acest sens, potrivit dispozițiilor principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, judecătorul neputând da decât ceea ce s-a cerut, or recurenta - pârâtă nu a solicitat acest lucru pe cale legală.
Pentru toate considerentele de mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, curtea va respinge recursurile.
În cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurenții Comuna prin Primar și Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentant de Direcția Generală a Finanțelor Publice B împotriva deciziei civile nr. 110/A/16.04.2009 a Tribunalului Brașov.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 24.11.2009.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier șef sectie, |
Red. -/16.12.2009
Dact. /16.12.2009
Jud. fond:
Jud. apel: -
Președinte:Roxana Maria TrifJudecători:Roxana Maria Trif, Mihail Lohănel, Dorina
